update: Viaţă personală. Din 2006 Cleopatra Lorinţiu a fost căsătorită cu fotograful francez Bernard Brumberg( 29 mai 1952-1 martie 2014).https://cleopatra-lorintiu.net/bernard-brumberg/

Dispariţia acestuia în urma unei crunte maladii, lasă un gol imens în inima ei.“Oamenii pe care îi iubim rămân de-a pururea cu noi, purtaţi în sufletele noastre.Ei sunt o lumânare veşnic aprinsă,călăuză până la reîntîlnire.”

Din documentarea în Thailanda, 1992(Carnet de voyage) 

  Pelicula memoriei :stop cadru pe Thailanda: Valul de publicitate care înconjoară spaţiul thailandez m-a intrigat de la început. Dacă n-aş fi ajuns la Bangkok după ce văzusem deja un strop din milenara Chină, recunosc, exoitismul cu pricina poate m-ar fi zăpăcit. Succesiunea însă mi-a schimbat percepţia. Am luat aşadar Bangkokul drept ceea ce e : o lume construită în ultimii 200 de ani şi care a împrumutat din toate câte puţin. Bangkok (în thailandeză Krungthep adică Oraşul îngerilor ) a fost întemeiat drept capitala Siamului în 1782 de către Regele Rama I. Astăzi este o metropolă a Extremului Orient cu câteva milioane de locuitori.Fiorul de autenticitate nu mi-a fost dat să-l simt în mai nimic din tot evantaiul strălucitor şi exotic desfăşurat cu serviabilitate într-un stil turistic bine asimilat de altfel. Îndărătul zîmbetului, erau pieţele cruzimii,copiii murdari răscolind prin gunoaie, canalele fetide,micuţele prostituate amintindu-mi o scenă dintr-o carte de Durell, Floating Market unde ,dacă ai stomacul tare şi insesibilitate olfactivă poţi vedea cum se vinde şi se cumpără absolut orice : o diversitate zdrobitoare de mâncături gătite pe stradă, în tigăiţe aşezate pe spirtiere montate pe trotuar, peşte de toate felurile, flori în avalanşe, ghirlande de petale,broaşte şi şerpi, aur şi artizanat până la saţietate, într-o amestecătură veselă şi ţipătoare, grăbită şi parcă fără noimă, o avalanşă de întâmplări mici şi fprp semnificaţie de mărfuri,într-o lume de tranziţie care se zbate sub ochii sclipitori ai marilor reclame, pentru a supravieţui. Credinţă la vedere. În Bagkok sunt sute de temple budiste dar şi mii de altare improvizate,plasate între două blocuri în mijlocul bazarului,într-o intersecţie supra aglomerată,în fumul scos pe ţevile de eşapament.Împodobite cu orhidee violet galbene albe sau chiar albastre , de altfel orhidee sunt absolut peste tot, chiar în ghivece montate în copacii din parcuri, cu ghirlande din petale, farfurioare cu mâncare, plăcinţele de toate felurile, pahare de plastic conţinând lichide colorate şi misterioase şi mai ales multe, nespus de multe beţişoare aromate fumegând şi răspândind acel miros specific, inconfundabile cu iz permanent de santal, toate astea demonstrează vivacitatea credinţei întru Budha.Extremul Orient, în mare măsură budhist s-a întrecut în arta de a-l întruchipa în lemn ,în marmură, în piatră ori smarald, chiar şi în aur pur,imortalizând expresii felurite , fiecare cu semnificaţia ei, care uneori deconcertează europeanul novice. Muzeul Naţional depune mărturie elocventă despre felul Thai de a fi,într-un mod aproape de puterea noastră de percepţie.Străvechi sculpturi hinduse şi întruchipările lui Vishnu, divinităţile tantrice, elefanţi şi animale fantastice,imense caleşti mortuare, veşminte de cermonie şi podoabe,străvechi instrumente muzicale dar şi rugurile unor regine şi imagini de la ceremoniile de incinerare,bijuterii enorme şi celebrele howdahs un fel de jilţuri colivii aşezate pe spatele elefanţilor,toate acestea laolaltă alăctuiesc un spectacol amalgamat şi greu de decodificat depunând mărturie despre o civilizaţie formată prin influenţe şi la intersecţie de drumuri .Iar de rămas pe pelicula memoriei îţi rămâne de fapt gesticulaţia exteraordinară care se face pentru celebrarea ritualului morţii. De parcă viaţa şi moartea s-ar privi deodată în oglinzi ciudate , aşezate pe enorme spinări de elefanţi. Cotidianul, 28 septembrie 1998