Fericirile drepţilor

paste

Lumea întreagă se pregăteşte întru Sărbătorile Pascale, fiecare după sufletul, mintea şi alcătuirea sa.Drept credincioşii sunt în post şi înalţă rugăciunile lor,sfioase sau încrezătoare, bisericile sunt pline şi omenirea toată e prinsă de un frison.
Taina credinţei e însă a fiecăruia, speranţa şi resemnarea, asemenea. Evoc acum o întâlnire cu un mare poet, un mare poet creştin care trăieşte printre noi, cel care mi-a revelat în ani şaptezeci spiritul creştin în umilinţa şi profunzimea sa.Nu vă vorbesc despre cineva care azi ( când totul e la vedere, se construiesc biserici multe şi există o efervescenţă religioasă) poartă semnul credinţei în cuvântul său, ci despre cineva care în ani grei,complicaţi, în chip nedezminţit, îşi purta credinţa cu sine, modest şi tulburător de adevărat. Ion Murgeanu. Întâmpinat la debut de însuşi Călinescu, Ion Murgeanu a parcurs o viaţă destul de chinuită, luptându-se cu disperare pentru fiecare etapă a ei şi în anii şaptezeci ajuns la Bucureşti, frecventând mediile literare ale epocii, presărate de oameni adevăraţi şi de oameni mincinoşi.L-am cunoscut în acei ani şi în acel mediu, poezia sa era preţuită de unii dar factura ei profund religioasă nu avea şansa de-a-l propulsa în eşalonul celor favorizaţi.Ion Murgeanu(autorul cărţii Viaţa lui Iisus)şi-a urmat drumul cu stăruinţă neostentativă, nu e din cei care s-au bătut în piept cu ce-au făcut şi cum au fost ei împotriva răului ba chiar, în timpul evenimentelor din 1989, bătut măr de miliţie a refuzat certificatul de revoluţionar. Viaţa lui Ion Murgeanu este alcătuită din momente şi evenimente în care bunul simţ a dominat impulsul, în care umilinţa creştină a câştigat în faţa orgoliului lumesc, poate până la urmă firesc.În anii despre care vă vorbeam, când mersul la slujba de Înviere era o taină aducătoare de linişte în sufletele noastre, Ion Murgeanu a fost pentru noi un fel de lumină discretă, pioşenia şi credinţa lui profundă, nu ostentativă, felul său de a fi era preţuit de unii contemporani. Eu îmi amintesc cum exigentul şi paradoxalul Aurel-Dragoş Munteanu, cel atât de selectiv în alegerile sale, îl preţuia pe omul Murgeanu şi poezia sa creştină, rezonând cu cărţile părintelui Stăniloae sau cu delicata apariţie a lui Daniel Turcea, a cărui prezenţă şi Epifanie, nu le pot uita până în ziua de azi.Ion Murgeanu şi-a continuat drumul printre mărăcinii vieţii cotidiene şi nu a manifestat „dorința această fățișă de slavă deșartă, capcană în care cad din păcate tot mai mulți intelectuali”cum frumos a scris de curând Radu Iacoboaie… Şi iată o poezie a acestui mare autor, acum în acest timp marcat de smereie în preajma Sfintelor Sărbători Pascale.Cleopatra Lorinţiu

 

 

„Din tezaurul mării am scos

Fericirile drepţilor.

Mergeam lângă Domnul supus.

Nu-mi era foame nu-mi era frig.

Pe drum treceau vameşi.

Atunci am întrebat şi El mi-a răspuns.

Întâi de toate învaţă răbdarea.

Munţi nu s-au clintit încă din loc.

Nu am trecut cu paşii mei marea.

Deci am repetat întrebarea mirat.

Caută singur răspuns. Mi-a răspuns.

Nu vezi fericiţii acestui veac?

Toţi au ales disperarea.”

(poezie de Ion Murgeanu)