Uncategorized

Jurnalul și nedreptățile sale… Mihail Sebastian omagiat la Teatrul Karov din Tel Aviv

Jurnalul și nedreptățile sale… Mihail Sebastian omagiat la Teatrul Karov din Tel Aviv.

Există un teatru în Tel Aviv unde actorul Nicu Nitai a pus în scenă piese ale autorilor români… Trebuie să recunosc, asta nu e puțin lucru. Reprezentarea pieselor lui Mihail Sebastian a fost un succes dar și o alinare pentru nu puținii iubitori de teatru românesc din Israel. Nicu Nitai s-a stins. Fiica lui , distina doamnă Dorit Nitai conduce acum teatrul și iată că mă pomenesc cu o invitație: să particip și eu la seara de omagiere a lui Mihail Sebastian , tragic dispărut la 38 de ani într-o zi de mai…

Intai s-a discutat că spectacolul va fi chiar pe 29 mai la Teatru, apoi a venit complicatul conflict armat în care, sincer, ne-am grupat în adăposturi împotriva atacului miilor de rachete lansate de Hamas si Jihadul Islamic…iata ca acum e acalmie asadar Teatru Karov a reluat propunerea, de astă dată , o intervenție inregistrată și ulterior difuzata.

Pentru jurnalul meu personal, precizez ca înregistrarea (întrebările lui Martin Blumenfeld si răspunsurile mele,ulterior editate de dl Yoav sadowsky si traduse de Avi Magid) s-a facut în timpul zilelor de asediu , cu consemnul că în momentul lansării alarmei antiaeriene lăsăm baltă discuția literară și fiecare aleargă spre adăpost…Din fericire, în ziua aceea însorită, am prins un interval de acalmie în timpul zilei și nu am fost întrerupți de urletul sirenei.

Sincer, în viața mea nu am fost pusă în situația de a face un discurs fie el și scurt, sub amenințarea alarmei… Am lucrat în televiziune mai bine de 25 de ani, exista tensiunea directului, posibilitatea spartului unui reflector,a alunecării decorului, a defectăriii camerei de luat vederi, a căderii internetului…în fine tot felul de ”primejdii” ale meseriei.

Asta, cu alarma și rachetele bubuind deasupra capului, distruse de excepționalul sistem antirachetă supranumit Domul de Fier, nu o trăisem încă …

***

Omagierea lui Mihail Sebastian s-a facut pe 26 mai la ora opt seara,cum partea mea fusese înregistrată în prealabil, am avut ocazia să ascult ce am spus…

Cred sincer că în alte circumstanțe eu însămi aș fi fost mai …relaxată dar bunele mele gazde nu au contenit mai apoi cu vorbele de bine și cu laudele, marcând astfel începutul unei frumoase prietenii.

Afisul evenimentului dedicat lui Mihail Sebastian la Teatrul Karov

Cum intervenția mea a fost transcrisă, și apoi tradusă în ebraica, și apoi subtitrată în română, așez aici la cererea celor care nu au reușit să urmărească subtitrarea , câteva idei dincele spuse de mine :

Bună ziua, mă bucur să particip la acest eveniment și vreau să vă felicit pe toți pentru disponibilitatea de a vorbi și de a omagia personalitatea scriitorului român evreu Mihail Sebastian.Într-adevăr personalitatea scriitorului Mihail Sebastian este complexă, interesantă și se completează, aș zice, esențial pentru noi, cititorii, prin apariția la 50 de ani după moartea scriitorului, a jurnalului său.Mihail Sebastian era cunoscut ca publicist ,ca autor de piese de teatru, ca romancier.Vine jurnalul acesta și ni-l dezvăluie în integralitatea intimității sale.Frânturi din jurnalul acesta, să știți că apăruseră anterior prin reviste. Chiar și în 1945 prin grija lui Al.Rosetti și apoi prin anii 70.
Nicolae Manolescu în anii 70 atrage atenția asupra unor frânturi din jurnal publicate în revista ”Manuscriptum.”Dar erau numai frânturi, vizau numai o parte a personalității interesante a lui Mihail Sebastian și evitau, pe vremea aceea subiectele delicate.
Pentru că Jurnalul lui Sebastian ajunge să declanșeze un adevărat scandal literar, o adevărată furtună care, într-un anumit fel este o furtună binevenită pentru că atrage atenția asupra scriitorului în integralitatea sa.
Acesta este Jurnalul lui Mihail Sebastian, așa a apărut la Editura Hmanitas în îngrijirea Gabrielei Omăt și cu note și o prefață excepțională a domnului Leon Volovici.
Alte cărți care apar și care au drept titlul ”jurnal„ nu reprezintă jurnalul propriu zis ci reprezintă o încercare de a aduce în fața cititorului fragmente din publicistica lui Mihail Sebastian.Sunt un fel de ”fals jurnal”, creat de admiratori,de editori ulteriori .
Acesta este jurnalul, de fapt caietele scrise de Mihail Sebastian pe o perioadă cuprinsă între 1935-1944.Dacă ne gândim la acești ani, știm că au fost ani grei pentru istoria lumii, pentru istoria Europei, pentru istoria României și mai cu seamă pentru istoria lumii evreiești.
Vreau să fiu concisă pentru că ne adresăm unui public pe care de fapt nu îl văd, nu îl cunosc,eu personal. Nu știu câți dintre dumneavoastră ați citit cărțile lui Mihail Sebastian,articolele, romanele, știu că ați jucat piesele sale, ceea ce este deja minunat.


Dar vreau să precizez doar atât: acest jurnal are trei paliere.
Un palier îl reprezintă jurnalul intim al scriitorului.
Gândiți-vă că Sebastian are 38 de ani când moare, este încă un tânăr scriitor. Să ne gândim la vârstele pe care le avem noi astăzi.El , la 38 de ani se prezintă în fața publicului, în fața lumii,în fața posterității, fără să anticipeze bineînțeles că va fi atât de scurtă viața sa , dar se prezintă ca un autor complet,care a muncit foarte mult, care a scris și a publicat , a fost foarte prezent în viața românească.
Jurnalul lui intim reprezintă viața lui de tânăr nu neapărat monden, dar un tânăr prezent în viața bucureșteană, iubirile lui , iubiri capricioase cum e cea pentru actrița Leni Caler , alte întâlniri, tot felul de lucruri intime : de la dragostea lui față de muzică, căci era un mare meloman, la întâlnirile și prieteniile cu diverși scriitori.
Al doilea palier este cel al laboratorului de creație , reprezentat în mod egal în acest jurnal.El își nota acolo cum o să scrie piesele,cum or să fie personajele . Le citea prietenilor, seara.Pentru că vorbim de o altă perioadă, perioada anilor 30,când oamenii se întâlneau, mergeau la spectacole, făceau serate în care își citeau manuscrisele .Este o cu totul altă lume față de lumea digitalizată, a Facebookului de azi dar și a însingurării de acum.
Oamenii atunci se vedeau, prietenii se întâlneau, își ascultau unii altora lucrările și își exprimau părerile.Deci acesta este al doilea nivel.
Al treilea nivel , cel care a suscitat interesul uriaș al opiniei publice și literare,este cel al jurnalului intelectual și ideologic al lui Mihail Sebastian.Este ceea ce nu a apărut în fragmentele anterioare . Este mărturia felului în care el trece de la un moment în care este un scriitor român cu succes, publicat de Nae Ionescu, selectat de acesta dintre liceeni .”Casa lui” este Redacția revistei ”Cuvântul” el este în vogă ca tânăr autor și brusc, lucrurile se schimbă.
Prietenii lui apropiați își arată o față de antisemitism, prietenii lui apropiați intră într-o altă zonă politică, și Sebastian este cumva rupt între dorința lui de a fi un scriitor român de succes,cu piese jucate, cu cronici,cu succes pe de o parte și pe de altă parte este conștient de faptul că e în mijlocul unei furtuni în care prietenii lui trăiesc altfel și gândesc altfel decât el.
Iar el, încă în sufletul lui îi iubește sau îi stimează.Și era greu să nu îi stimezi când era vorba de pildă de marele Mircea Eliade!
Dar să nu uităm că mulți din intelectualitatea în acei ani cumpliți au avut lașitățile lor ,au avut incapacitatea lor de a înțelege un trend important al istoriei ( o direcție) și faptul că de fapt nu aveau dreptate încolonându-se într-o ideologie care era a persecutării evreilor.
Deci cam asta ar fi povestea jurnalului , pe foarte scurt.
Intr-un anume fel este un paradox .
Și de fapt este o nedreptate că tu,Mihail Sebastian, prin jurnal, adică prin ceea ce scrii pentru tine însuți,după 50 de ani de posteritate, ajungi să fii poate mult mai comentat și mai interesant pentru public, decât prin cărțile multe pe care le-ai scris.
Au fost și judecăți,poate nu crude, dar oricum minimalizatoare.
Călinescu însuși care este pilonul literaturii noastre contemporane nu l-a receptat cum trebuie pe Mihail Sebastian , de altfel Călinescu nu mergea la teatru, nu îi plăcea asta. Chiar și Camil Petrescu la un moment dat a avut accese de nedreptate față de opera lui Sebastian cu toate că erau buni prieteni.Această lume e foarte interesantă, lumea pe care o descrie Mihail Sebastian .Este foarte interesant ce spune el, sigur, și despre el însuși dar mai ales despre ceilalți.

Martin Blumenfeld:
Imi permiteți să vă pun încă o întrebare ,doamnă:
Ce anume ați accentua din posteritatea lui literară, mai ales din contribuțiile ulterioare privind comentarea operei sale?


Cleopatra Lorințiu:
Da , e o întrebare doarte interesantă, foarte bine venită dar în același timp și foarte dificilă.
Cum vă spuneam, posteritatea și comentariile despre opera lui Mihail Sebastian încep să se întețească mai cu seamă prin faptul că publicarea Jurnalului (întâi a fragmentelor, cum am spus, în revista Manuscriptum, ulterior în carte ) încep să incite cum am spus, opinia publică.E ca și cum ar dezgropa un foc mai vechi .Oamenii încep să-l comenteze, să discute, și folosesc de multe ori prilejul comentării, pentru propriile lor războaie literare dar oricum, pot să spun că animă într-un mod cu totul și cu totul deosebit, fascinant, viața literară românească.Apar Opere alese ,apar cărți care îi sun dedicate ,precum cea a Dorinei Grăsoiu, și apare o carte pe care poate nu o știți : se numește ”Sebastian sub vremi”.
Asta este cartea.
Are un subtitlu” Singurătatea și vulnerabilitatea martorului”
Este foarte bine ales titlul.Ei bine în această carte se exprimă și scriu despre opera lui Sebastian dar mai cu seamă despre jurnal ,personalități de frunte ale literaturii noastre de la Gabriela Adameșteanu , Lya Benjamin,iertați-mă că vă fac o listă lungă dar dacă vedeți cine a scris despre acest Jurnal vă dați seama imediat , fără comentariile mele poate redundante, de amploarea fenomenului ”Jurnalul Mihail Sebastian.”Nicolae Cajal, Iosef Eugen Campus, Matei Călinescu, Andrei Corbea,Radu Cosașu,Valeriu Cristea, deci mari critici români, Radu Cosașu,Sami Damian,Iulia Deleanu,Dorel Dorian,Alexandru Elias, Daniel Cristea Enache deci iată, dintr-o generație mai nouă de critici, Michael Finkental, profesorul care acuma este la Ierusalim , mare iubitor al operei lui SestoPals, Alexandru George, traducătorul Țicu Goldstein (cât de mult tradus și cât a făcut pentru relația limba ebraică-limba română, excepțional loc a avut în această relație)Paul Goma,Gheorghe Grigurcu, -Mircea Handoca exegetul lui Mircea Eliade si aici iarăși este una dintre părțile fierbinți, discutabile ,care provoacă multe și frământate schimburi de opinii) apoi distinsa intelectuală Ileana Ioanid, Gabriel Liiceanu, scriitorul Norman Manea ,Nicolae Manolescu, Dan C.Mihăilescu, Andrei Oișteanu, Zigu Ornea , Ion Pop( criticul de la Cluj ),Vasile Popovici, George Pruteanu , Eugen Simion de la Academia Română, Roxana sSorescu, Geo Șerban , Cornelia Ștefănescu, Dorin Tudoran , Henri Zalis, Eugenia Vodă , Leon Volovici căruia îi datorăm notele și prefața și grija pentru jurnal.V-am făcut acestă listă care poate că v-a plictisit dar la fiecare din nume (, cei care știu literatura română), au reacționat , tocmai pentru a vedea amploarea fenomenului declanșat de apariția jurnalului.Și până la urmă, cred că, dincolo de toate disputele și frământările este bine că a fost așa pentru că ne-a adus în față, pentru fiecare din noi , ce preferă fiecare din opera acestui scriitor important, Mihail Sebastian.
Alexandru George la un moment dat scrie despre el un eseu intitulat ”Suferințe tânărului Hechter”…
E interesant, emoționant și ne îndeamnă să citim , nu cu patimă, ci cu interes, Jurnalul.Iar pentru cei care nu vorbesc limba română, sunt aici dar sunt iubitori de spiritualitate , este o invitație la încercarea de a traduce și de a aduce opera lui Mihail Sebastian,aici.Sigu , dumneavoastra , prin piese de teatru dar poate și prin alte cărți.Este o invitație de a-l aduce pe Mihail Sebastian în centrul atenției literaturii în Israel.

”Secretul magiei lui Sebastian-eveniment online pe Facebook pe data de 26.5.21 ora 20:00 – organizat de Teatrul Karov din Telaviv in colaborare cu ICR Tel Aviv. Participa:Cleopatra Lorintiu- poeta si scriitoare, director adjunct ICR Tel Aviv, Dorit Nitai Neeman- director Teatrului Karov,si actorii Martin Blumenfeld ,Ofir Duan,Yoav Sadowsky. Regia artistica-Dorit Nitai Neeman Productie-Martin Blumenfeld si Yoav Sadowsky.”Traducerea intervenției dnei Cleopatra Lorintiu apartine lui AVI MAGID.