Intalniri, prietenii,fapte. Tel Aviv

1.Ceea ce e frumos în prieteniile și solidaritățile culturale este faptul că ele dăinuie.Prezentând-o pe doamna Felicia Waldman în fața publicului de la Institutul Cervantes din Tel Aviv zilele trecute, deci prefațând interesanta ei expunere despre Bucureștiul sefard, am avut brusc sentimentul călătoriei în timp și mi-am amintit cu atâta plăcere filmările noastre prin București, la Hotel Continental și pe strada Elias,în fața Cimitirului sefard în miez de iarnă și prin toate puncetele care au însemnat impactul excepțional pe care evreii sefarzi l-au avut cu viața economică, financiară și culturală din România. Nu mai am acel film ci doar o scurtă prezentare a cărții publicate în România (în colaborare cu cercetătoarea Anca Ciuciu Tudorancea) https://www.youtube.com/watch?v=ybB7IsgzMbw&t=199s. Dar sincer am fost mândră de universitara noastră, intelectuală de mare valoare, când la sfârșitul manifestării de la Institutul Cervantes, directorul acestuia, marele poet spaniol Julio Martinez Mendoza a apreciat în mod deosebit înalta ținută academică a prezentării invitatei Icr Tel Aviv, Felicia Waldman. Iată povești peste timp, ieșite din solidarități și prețuiri.

2.Am fost oaspete al Lojei B’neit Brith(Aluf David Marcus) la Jerusalem grație unei gentile invitații lansate de domnul Adrian Weissman. Iată că am putut vorbi ieri seară despre pasiunea mea pentru filmul documentar, despre nevoia de restituire, despre documentarele tv pe care le-am realizat mai demult. Am vorbit despre dadaism, despre tragicul destin al lui Fondane, despre drepții între popoare, despre repere fundamentale ale civilizației iudaice, despre lumea culturală evreiască pornită din România, despre inegalabilul Rabin Alexandru Safran, am vorbit despre tare multe în fața unui public interesat, atent, care a comentat și a pus întrebări,un public de intelectuali rafinați. M-au primit cu căldură și cu mare interes fiind, noi toți, mari iubitori de artă, istorie, literatură. Am aprins cu o emoție duioasă lumânarea Adevărului în ceremonia discretă și emoționantă de la începutul serii. O seară de neuitat.

3.Vernisaj . Cleopatra Lorințiu o prezintă pe tânăra plasticiană din Iași, Bianca Boroș. ICR Tel Aviv.

4. Fascinația sticlei la Jerusalem


https://ampress.ro/cleopatra-lorintiu-la-ierusalim-despre-filmul-documentar-fara-ostentatie/?fbclid=IwAR0VrCDk10SQDTJeMGWoNq6Ae31o9H04a6jKs7YvGsl1-Uo53cIG2XQt128

5.O întâlnire bucurată: aceea cu plasticiana Bela Rosenbaum. Lucările ei respiră viață, culoare, libertate. Și fie că pictează vestigii din Apollonia sau pădurile nemțene sau amintirile Fălticenilor, țărmul de Mediterană sau florile din lunca Siretului, lucrările ei dau energie și bucuria artei.Acea artă făcută dintr-un preaplin sufletesc.
5. Intalnirea cu pictorita Bela Rosenbaum -o revelație

6. La finalul turneului excepționalului violoncelist Andrei Kivu în Israel, invitatul Icr Tel Aviv. Actul 3 l-a constituit un Master Class oferit studenților de la Academia de Muzică din Jerusalem, prilej de reîntîlniri superbe cu universitari,studenți,doct
oranzi, compozitori și interpreți israelieni, fiecare din el legat prin fir văzut sau nevăzut de cultura română, de muzica românească și muzicienii noștri. Iată-ne la finalul unei zile dense cum zâmbim toți fericiți pe esplanada din fața Academiei de Muzică din Jerusalem..Întru dragostea pentru muzica valoroasă și bucuria solidarității

7.Depănând amintiri cu domnul Micha Harish. Cred că prin 1992 dacă nu mă înșeală memoria, Aurel Dragoș Munteanu și-a întrerupt drumul de la New York spre Tel Aviv pentru o escală la București.Ca totdeauna când ne regăseam, am stat de vorbă mult, mult ,mult despre planuri, realități și lumea în mișcare. Exercitase funcția de Ambasador al Românieila la ONU, chiar în perioada deținerii președinției rotative a Consiliului de Securitate, și apoi pe cea de Ambasador al României în SUA.Atunci mi-a povestit despre Micha Harish si despre eforturile comune depuse pe relația Israel-România. Acum câteva zile , am aflat de la Micha Harish însuși, amănunte despre acea întîlnire, despre rolul lui Aurel Dragoș Munteanu într-o diplomație rafinată și subtilă. Aceasta se baza în primul rând pe cultura uriașă pe care o avea acest scriitor și critic literar care a avut mult de spus în diplomația românească și internațională.

Cleopatra Lorintiu si Micha Harish, Tel Aviv , 2019 .
Domnul Michael Harish ) (n. 28 noiembrie 1936, Timișoara) este un politician social-democrat israelian originar din România, care a deținut funcțiile de ministru, deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel și de secretar general al Partidului Muncii din Israel. În ianuarie 2011, în urma părăsirii Partidului Muncii de către Ehud Barak și de câțiva deputați care au format fracțiunea parlamentară Atzmaut (Independență), Michael Harish a fost solicitat să revină, la 74 ani, în viața politică și să fie vreme de 8 luni (ianuarie – septembrie 2011) președintele temporar al Partidului Muncii, aflat într-o perioadă de criză. 

· Aurel Dragoș Munteanu (n. 16 ianuarie 1942 în Lăpușna, județul Lăpușna, România, astăzi în Republica Moldova – d. 30 mai 2005 la New York, SUA) a fost un scriitor român, primul director al TVR post-decembriste, ambasador al României în SUA, ambasador al României la ONU și președinte al Consiliului de Securitate ONU.Ani de zile a fost redactor la revista literară Luceafărul și a publicat cronică de carte, eseuri, a scris romane și cărți de scurte povestiri. preocupările sale de literatură universală erau cunoscute, el a intreprins calatorii inițiatice în India și a participat la workshopul lui Paul Engle de la Iowa incă din anii 70. ( in imaginea de jos)