universalia

Această pagină conține:

1.un articol despre Louise Gluck semnat de Cleopatra Lorințiu (varianta portugheză în traducerea lui George Nina Elian în revista (Pé de Moleque Livros

2.http://levurelitteraire.com/cleopatra-lorintiu/

3. Prefața (în limba engleză) la cartea Mariei Găetan Mozes semnată de Cleopatra Lorintiu si preluată de Revista Confluențe.

https://www.youtube.com/watch?v=MZwQbsxRqR0&t=300s

 

1.Neobositul poet și traducător George Nina Elian îmi face surpriza plină de gentilețe de a include într-o anchetă literară braziliană(Pé de Moleque Livros Livros pela liberdade, arte e cultura em geral) organizată de José Pedro S.Martins, despre felul în care am receptat decernarea Premiului Nobel pentru literatură poetei americane Luise Glück (Poetas de sete países comentam o Nobel de Literatura para Louise Glück) și opiniile mele pe care dumnealui le-a tradus pentru publicația braziliană cu binecunoscuta-i generozitate. Dincolo de bucuria de a fi prezentă în această prestigioasă lume literară, pot să îmi exprim și prețuirea pentru opera unei mari poete contemporane. S-au exprimat așadar :Maria Borio, poeta e ensaísta da Itália ,Maria João Cantinho, poeta e filósofa de Portugal,Wanda Monteiro, poeta brasileira,Kathryn Bishop Sanchez, professora da University of Wisconsin, Madison, nos Estados Unidos,Henriette Effenberger, escritora brasileira,Leonardo Tonus, poeta e professor de Literatura na Sorbonne, Paris, Cleopatra Lorintiu, poeta da Romênia,Isi de Paula, Poeta e jornalista brasileira, mora na Suécia. Publicado por José Pedro S.Martins Jornalista e escritor, autor de livros sobre sustentabilidade, história, cultura, direitos humanos.

Iată ce am scris eu:

”Prima idee care îmi vine în minte e, sincer, aceea a gândului de bucurie că premiul Nobel ajunge la o poetă.Nu pentru că e femeie, să fim înțeleși, printre favoriți, anul acesta, au fost multe autoare cunoscute. Ci pentru că e poezie. Alegerea, probabil îi contrariază mai cu seamă pe cei care știu că prozatorii au partea leului la premii, că succesul se măsoară și prin audiență, și prin tiraje. Opțiunea juriului s-a dus către valoare de profunzime, apropiindu-se de mesajul și rostul inițial al premiului.

Luise Gluck e o poetă de profunzime, o prețuiesc în mod special pentru frământarea din poezia ei, e complet altceva decât tipul de autoare triumfalistă care își expune chipul cu vanitate. Lipsa ei de vanitate și faptul că trăiește în poezia ei rafinată toată durerea acestei lumi, mi se par cu adevărat nimerite pentru momentul pe care îl străbate umanitatea. Istoria (dacă va fi) va reține că în anul în care umanitatea este dominată de aprehensiune, premiul a fost dedicat unei poete a aprehensiunii. ”Aprehensiunea persecutoare” cum scria Blanchot.

Când i-am citit primele poeme într-o revistă de poezie americană adusă cu eforturi enorme de un scriitor beneficiar al Bursei Iowa a lui Paul Engle, ea publicase deja The Garden (1976) și Descending Figure (1980). Atunci, în mintea mea de tânără poetă, cu o generație în spatele ei și cu o orânduire socială mai jos cum eram atunci, am asemuit-o cu Sylvia Plath, geniala care ne-a influențat pe mulți dintre noi. Poate că e eronată comparația mea, dar eu așa am simțit. Am iubit la Louise Gluck capacitatea de a vorbi poezie, de a scrie inteligibil și accesibil cumva despre marile dureri ale vieții și ale umanității. The Triumph of Achilles (1985) a dovedit-o din nou.Apoi am văzut că a început să primească mari premii și m-am temut că va intra în mecanismul publicității distrugătoare de poeți.Dar vocea ei este în continuare consecventă cu ea însăși, nu știu de ce dar cred că nu o impresionează prea mult onorurile. Dar onorurile sunt binevenite în cazul de față, căci ele omagiază poezia și rostul ei fundamental în lumea părelnică și amenințată în care trăim. Cred că Helen Vendler avea perfectă dreptate când scria, nu aș fi în stare să spun mai concis și mai limpede desprea vocea lirică a Louisei Gluck ” It was not a voice of social prophecy but of spiritual prophecy—a tone that not many women had the courage to claim. ”( Nu e vocea unei profeții sociale ci a unei profeții spirituale- un ton pe care nu multe femei au curajul să îl strige.”)

si traducerea semnata de poetul George Nina Elian

Cleopatra Lorintiu, poeta da Romênia

1. A primeira ideia que vem à mente é, honestamente, a ideia da alegria que o Prêmio Nobel vai para uma poetisa. Não porque ela é uma mulher (vamos enfrenta-lo!) tanto mais que este ano muitas das poetisas mais conhecidas estavam entre os favoritos, mas porque é poesia. A escolha provavelmente contradiz especialmente aqueles que sabem que os escritores de prosa têm a maior parte dos prêmios e o sucesso é medido tanto pelo público quanto pela circulação.
A escolha do júri foi para o valor de profundidade, abordando a mensagem inicial e o propósito do prêmio.
2. Louise Glück é uma poetisa profunda: eu a valorizo especialmente pela turbulência da alma em sua poesia. É completamente diferente em comparação com o tipo de autora triunfalista, que expõe o rosto com vaidade. Sua falta de vaidade e o fato que ela vive, através de sua poesia refinada, todas as dores deste mundo parecem realmente apropriados para o momento que a humanidade está passando. A história (se houver) lembrará que no ano em que a humanidade é dominada pela apreensão, o prêmio foi dedicado a uma poetisa da apreensão. ‘Apreensão persecutória’, como escreveu Blanchot.
Quando li seus poemas pela primeira vez em uma revista de poesia americana trazida com enorme esforço por um escritor que se beneficiou da Bolsa de estudos de Paul Engle em Iowa, ela já havia publicado ‘The Garden’ (1976) e ‘Descending Figure’ (1980). Então, em minha mente como uma jovem poetisa com uma geração atrás dela e uma ordem social inferior, como eu era naquela época, eu a comparei a Sylvia Plath, a brilhante que influenciou muitos de nós.
Talvez a comparação esteja errada, mas é como me sentia então. Adorei à Louise Glück a capacidade de falar poesia, de escrever de forma intelígivel e accessível sobre as grandes dores da vida e da humanidade. ‘The Triumph of Achilles’ (1985) provou isso novamente. Então eu vi que ela começou a receber grandes prêmios e fiquei com medo que ela entrasse no mecanismo de publicidade que destrói poetas. Mas sua voz ainda está alinhada consigo mesma e, não sei por que, mas não acho que as honras a impressionem muito. Neste caso, no entanto, as honras são bem-vindas porque homenageiam a poesia e o seu papel no mundo conturbado e ameaçado em que vivemos.
Acho que Helen Vendler estava absolutamente certa quando escreveu (eu não seria capaz de dizer isso de forma mais concisa e clara sobre a voz lírica de Louise Glück): “It was not a voice of social prophecy but of spiritual prophecy — a tone that not many women had the courage to claim.” (“Não é a voz de uma profecia social, mas de uma profecia espiritual — um tom que poucas mulheres têm coragem de gritar.”).

2.Cleopatra LORINȚIU – despre MARIA GĂITAN MOZES: ISRAEL SUB CUPOLA CERULUI / ISRAEL UNDER THE DOME OF HEAVEN / Cleopatra Lorințiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3695, Anul XI, 11 februarie 2021.

Copyright © 2021 Cleopatra Lorințiu

https://confluente.org/cleopatra_lorintiu_1612997773.html?fbclid=IwAR3gmRhe2F8edvW-J_5XoDDY9qpYuYc-6FK5LNDgnZu7HzOKzDkQN2387Qw

Poetry that reaches the soul of the reader. The honesty and clarity of the revelation of some thoughts and emotions make the poems chosen in this anthology, a test of poetic and civic honesty. Here I am as I am, seems to say the poet Maria Găitan Mozes, this was my life, with good and with less good, I assumed them all, and so I went through almost a century of history, a life marked by the soul belonging to these two countries: Romania and Israel. In the first, whose mother tongue formed me, I arrived at the dramatic moment of the war, as a refugee from Bessarabia.   In the second I arrived by my own choice, I still live here today and I am grateful to them. I love and respect them both. I did not put this statement in quotation marks because in fact it was not the poet who uttered it, but I understood that she would want to say it through her literary work. The conquering frankness, the supple rhythm of the verse, her serenity in the face of the trials of life make a good home in clear, bright poems, with often succinct uttering, crystalized and suitable for expression in Hebrew. In a superb characterization, I would say even incomparable in the way we keep the measure of words, Zoltan Terner writes: „She gives us a wonderful lesson on how you can age beautifully. (…) What defines first of all the superb personality of the poet is the unusual twinning between the bold moral verticality and the delicacy of the soul. (…) Through her writing, Mărioara Găitan brings us a breath of well-being.”   I would add that a kind of reminder over time and space transpires from the question „Who are the heroes?”, obviously under the strong impression of the history of the State of Israel, but the poetry also brings to mind the drama of the war for the liberation of Romania from fascist occupation. pain and trauma, finally, universally human themes, the themes of the struggles for independence and the preservation of the identity of the national being. Those that never expire. When does poetry reach the reader’s soul, especially when it is translated into other languages? Exactly when it touches the universal, generally human string, when it passes, through emotion, through lyrical craft, to humanistic artistic message.   In fact, in the poet’s biography comprises everything: war and refuge, and poverty, fight for survival, and hope, always starting from the beginning, and perseverance, love for the innocence of childhood to which she dedicated much of her writings, and unspeakable tenderness of remembrance for her companions from the Mihai Eminescu School of Literature from the 50s of Bucharest, an institutional creation of the time, but which cannot be ignored precisely by the indisputable value of some names that grew there, and assiduous work as an editor, and then the beginnings of a new life in Israel, which opened another vision for her, but also allowed her to write in Romanian in the depths of her heart. A human life marked by literary friends, full of memories, from which, with the same unchanging gentleness and modesty, Maria Găitan Mozes shares with us through this beautiful anthology.  —————————-Cleopatra LORINȚIUDecember 12th, 2020, Tel Aviv

Cleopatra_LORINTIU_Maria_Gaetan_Mozes_during an interview November 2020 Tel Aviv

https://pedemolequelivros.files.wordpress.com/2020/10/louisegluck.jpeg