universalia

 

Această pagină conține: ( texte in limbile portugheză,franceză,engleză și ebraică) 

 

1.O scurtă notație despre arheologul dr.Silviu Sanie (un cercetător în arheologie  de talie internațională)   și întâlnirea mea cu dumnealui, petrecută în Israel :

2.un articol despre Louise Gluck semnat de Cleopatra Lorințiu (varianta portugheză în traducerea lui George Nina Elian în revista (Pé de Moleque Livros)  PORTUGHEZĂ 

3 .Poezii de Cleopatra Lorințiu în variantă franceză publicate de Levure Litteraire  FRANCEZĂ . http://levurelitteraire.com/cleopatra-lorintiu/

4. Prefața (în limba engleză) la cartea Mariei Găetan Mozes semnată de Cleopatra Lorintiu si preluată de Revista Confluențe. ENGLEZĂ

5.Poeme de Cleopatra Lorintiu în traducerea in ebraică semnată de Menahem Falek.EBRAICA

https://www.youtube.com/watch?v=MZwQbsxRqR0&t=300s

6.Poezia ”Regina cu pași furați” de Cleopatra Lorințiu, in tălmăcirea poetei Marlena Braester, apărută în revista israeliană de literatură( 2022)EBRAICA 
 
1.Lucrez la redactarea unui text, întâlnirea mea cu arheologul dr.Silviu Sanie…Când vorbesc despre dumnealui, vorbele mi se par sărace- nici interviul, nici relatările mele, nici cele spuse de alții, parcă nu ajung, parcă sunt sărace în conturarea portretului acestui savant.
Un mare arheolog, o conștiință, un om din care strălucește căldura umanității, modestia aleșilor, a celor cu adevărat mari și care nu au nevoie de nimeni și de nimic să mai confirme.
prof dr Silviu Sanie și Cleopatra Lorintiu în dialog, Rishon Letsion ,Israel, martie 2022
Cine ar fi zis pe când citeam vrăjită cartea lui ”Cultele Orientale în Dacia Romană” , în fabuloasa colecție Bibliotheca Orientalis, că voi ajunge să îi pun întrebări și dumnealui să îmi răspundă …
Scurtă prezentare ;

După o pensionare mai târzie (la 74 de ani), Silviu Sanie locuiește acum în Israel.

Interpret de idei și conduite străvechi, analizate multicultural, reputatul arheolog și istoric, autor al unor studii fundamentale în domeniu, lucrări importante despre istoria dacilor și romanilor el a fost distins cu Premiul Academiei Române „ Vasile Părvan” pentru cartea „ Civilizația romană la est de Carpați și romanitatea pe teritoriul Moldovei ” (Ed. Junimea, Iași, 1989).

Silviu Sanie a fost toată viața un cercetător neobosit, dornic să contribuie la descoperiri de mare utilitate în cunoașterea adevărului istoric și să-l comunice prin scrierile sale.

Amintim săpăturile de la Barboși – Galați, Bâtca Doamnei – Piatra Neamț, Dumbrava – Ciurea, Iași, Orșova, Ciolăneștii din Deal ș.a.

Rezultatele acestor ani de săpături arheologice au fost înfățișate în numeroase studii, sinteze și monografii, colaborator la Dicționarele de istorie și arheologie și substanțial la Enciclopedia civilizației romane – un adevărat tezaur de gândire și comunicare în domeniul arheologiei geto – dacice (cartea, Din istoria culturii și religiei geto – dacice a cunoscut două ediții și o traducere parțială în germană).

Pentru epoca elenistică și romană, „Cultele orientale în Dacia romană” – domeniu în care Silviu Sanie este considerat drept un specialist de talie internațională – confirmat și prin invitația (onorată) de a scrie pentru colecția „ Rise and Decline of the Roman World ” studiile Die syrischen und palmyrenischen Kulte im römischen Dakien, în Aufstieg und Niedergang der römischen Welt – ANRW 18/2, Berlin-New York, 1989, p.1165-1271 și Kulte und Glauben im römischen Süden der Moldau – ANRW 18/2, Berlin-New York, 1989, p. 1272-1316.

În activitatea didactică de amintit bunele rezultate la cursul de Epigrafie latină la Facultatea de Litere, Secția Limbi clasice și cele în calitate de Conducător de doctorate la specialitatea Istorie universală antică. Doi dintre cei care au dobândit titlul de doctor sub îndrumarea lui Silviu Sanie au devenit și bursieri Al. V. Humboldt. Patru dintre doctori sunt cadre universitare și academice.

La rândul său și-a exprimat adeseori recunoștiința pentru profesorii Nicolae Gostar, M. Petrescu Dâmbovița și nu în cele din urmă pentru academicianul Constantin Daicoviciu a cărui erudiție și omenie i-au călăuzit cariera.

Pentru performanțele sale Silviu Sanie a primit Ordinul Cultură – Știință în grad de Comandor.

Preocupat de asemeni de epigrafia unor limbi semitice, Silviu Sanie a publicat inscripțiile palmyriene din Dacia, scrise în limba aramaică.

Se cuvin deasemeni amintite contribuțiile în direcția istorie evreilor din România, lucrarea „Dăinuire prin piatră – Monumentele cimitirului medieval evreiesc de la Siret”, București 2000, lucrare exemplară pentru cercetarea multidirecțională a cimitirelor, contribuții la cunoașterea simbolismului funerar. Împreună cu soția sa Șeiva Sanie (z.l.) a realizat Muzeul Comunității evreiești ieșene la Sinagoga Mare din Târgul Cucului – în prezent cea ma veche sinagogă din România. A primit premiul „ Emil Dorian” pentru Orientalistică de la FCER.

 

2.Neobositul poet și traducător George Nina Elian îmi face surpriza plină de gentilețe de a include într-o anchetă literară braziliană(Pé de Moleque Livros Livros pela liberdade, arte e cultura em geral) organizată de José Pedro S.Martins, despre felul în care am receptat decernarea Premiului Nobel pentru literatură poetei americane Luise Glück (Poetas de sete países comentam o Nobel de Literatura para Louise Glück) și opiniile mele pe care dumnealui le-a tradus pentru publicația braziliană cu binecunoscuta-i generozitate. Dincolo de bucuria de a fi prezentă în această prestigioasă lume literară, pot să îmi exprim și prețuirea pentru opera unei mari poete contemporane. S-au exprimat așadar :Maria Borio, poeta e ensaísta da Itália ,Maria João Cantinho, poeta e filósofa de Portugal,Wanda Monteiro, poeta brasileira,Kathryn Bishop Sanchez, professora da University of Wisconsin, Madison, nos Estados Unidos,Henriette Effenberger, escritora brasileira,Leonardo Tonus, poeta e professor de Literatura na Sorbonne, Paris, Cleopatra Lorintiu, poeta da Romênia,Isi de Paula, Poeta e jornalista brasileira, mora na Suécia. Publicado por José Pedro S.Martins Jornalista e escritor, autor de livros sobre sustentabilidade, história, cultura, direitos humanos.

Iată ce am scris eu:

”Prima idee care îmi vine în minte e, sincer, aceea a gândului de bucurie că premiul Nobel ajunge la o poetă.Nu pentru că e femeie, să fim înțeleși, printre favoriți, anul acesta, au fost multe autoare cunoscute. Ci pentru că e poezie. Alegerea, probabil îi contrariază mai cu seamă pe cei care știu că prozatorii au partea leului la premii, că succesul se măsoară și prin audiență, și prin tiraje. Opțiunea juriului s-a dus către valoare de profunzime, apropiindu-se de mesajul și rostul inițial al premiului.

Luise Gluck e o poetă de profunzime, o prețuiesc în mod special pentru frământarea din poezia ei, e complet altceva decât tipul de autoare triumfalistă care își expune chipul cu vanitate. Lipsa ei de vanitate și faptul că trăiește în poezia ei rafinată toată durerea acestei lumi, mi se par cu adevărat nimerite pentru momentul pe care îl străbate umanitatea. Istoria (dacă va fi) va reține că în anul în care umanitatea este dominată de aprehensiune, premiul a fost dedicat unei poete a aprehensiunii. ”Aprehensiunea persecutoare” cum scria Blanchot.

Când i-am citit primele poeme într-o revistă de poezie americană adusă cu eforturi enorme de un scriitor beneficiar al Bursei Iowa a lui Paul Engle, ea publicase deja The Garden (1976) și Descending Figure (1980). Atunci, în mintea mea de tânără poetă, cu o generație în spatele ei și cu o orânduire socială mai jos cum eram atunci, am asemuit-o cu Sylvia Plath, geniala care ne-a influențat pe mulți dintre noi. Poate că e eronată comparația mea, dar eu așa am simțit. Am iubit la Louise Gluck capacitatea de a vorbi poezie, de a scrie inteligibil și accesibil cumva despre marile dureri ale vieții și ale umanității. The Triumph of Achilles (1985) a dovedit-o din nou.Apoi am văzut că a început să primească mari premii și m-am temut că va intra în mecanismul publicității distrugătoare de poeți.Dar vocea ei este în continuare consecventă cu ea însăși, nu știu de ce dar cred că nu o impresionează prea mult onorurile. Dar onorurile sunt binevenite în cazul de față, căci ele omagiază poezia și rostul ei fundamental în lumea părelnică și amenințată în care trăim. Cred că Helen Vendler avea perfectă dreptate când scria, nu aș fi în stare să spun mai concis și mai limpede desprea vocea lirică a Louisei Gluck ” It was not a voice of social prophecy but of spiritual prophecy—a tone that not many women had the courage to claim. ”( Nu e vocea unei profeții sociale ci a unei profeții spirituale- un ton pe care nu multe femei au curajul să îl strige.”)

si traducerea semnata de poetul George Nina Elian

Cleopatra Lorintiu, poeta da Romênia

1. A primeira ideia que vem à mente é, honestamente, a ideia da alegria que o Prêmio Nobel vai para uma poetisa. Não porque ela é uma mulher (vamos enfrenta-lo!) tanto mais que este ano muitas das poetisas mais conhecidas estavam entre os favoritos, mas porque é poesia. A escolha provavelmente contradiz especialmente aqueles que sabem que os escritores de prosa têm a maior parte dos prêmios e o sucesso é medido tanto pelo público quanto pela circulação.
A escolha do júri foi para o valor de profundidade, abordando a mensagem inicial e o propósito do prêmio.
2. Louise Glück é uma poetisa profunda: eu a valorizo especialmente pela turbulência da alma em sua poesia. É completamente diferente em comparação com o tipo de autora triunfalista, que expõe o rosto com vaidade. Sua falta de vaidade e o fato que ela vive, através de sua poesia refinada, todas as dores deste mundo parecem realmente apropriados para o momento que a humanidade está passando. A história (se houver) lembrará que no ano em que a humanidade é dominada pela apreensão, o prêmio foi dedicado a uma poetisa da apreensão. ‘Apreensão persecutória’, como escreveu Blanchot.
Quando li seus poemas pela primeira vez em uma revista de poesia americana trazida com enorme esforço por um escritor que se beneficiou da Bolsa de estudos de Paul Engle em Iowa, ela já havia publicado ‘The Garden’ (1976) e ‘Descending Figure’ (1980). Então, em minha mente como uma jovem poetisa com uma geração atrás dela e uma ordem social inferior, como eu era naquela época, eu a comparei a Sylvia Plath, a brilhante que influenciou muitos de nós.
Talvez a comparação esteja errada, mas é como me sentia então. Adorei à Louise Glück a capacidade de falar poesia, de escrever de forma intelígivel e accessível sobre as grandes dores da vida e da humanidade. ‘The Triumph of Achilles’ (1985) provou isso novamente. Então eu vi que ela começou a receber grandes prêmios e fiquei com medo que ela entrasse no mecanismo de publicidade que destrói poetas. Mas sua voz ainda está alinhada consigo mesma e, não sei por que, mas não acho que as honras a impressionem muito. Neste caso, no entanto, as honras são bem-vindas porque homenageiam a poesia e o seu papel no mundo conturbado e ameaçado em que vivemos.
Acho que Helen Vendler estava absolutamente certa quando escreveu (eu não seria capaz de dizer isso de forma mais concisa e clara sobre a voz lírica de Louise Glück): “It was not a voice of social prophecy but of spiritual prophecy — a tone that not many women had the courage to claim.” (“Não é a voz de uma profecia social, mas de uma profecia espiritual — um tom que poucas mulheres têm coragem de gritar.”).

4.Cleopatra LORINȚIU – despre MARIA GĂITAN MOZES: ISRAEL SUB CUPOLA CERULUI / ISRAEL UNDER THE DOME OF HEAVEN / Cleopatra Lorințiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3695, Anul XI, 11 februarie 2021.

Copyright © 2021 Cleopatra Lorințiu

https://confluente.org/cleopatra_lorintiu_1612997773.html?fbclid=IwAR3gmRhe2F8edvW-J_5XoDDY9qpYuYc-6FK5LNDgnZu7HzOKzDkQN2387Qw

Poetry that reaches the soul of the reader. The honesty and clarity of the revelation of some thoughts and emotions make the poems chosen in this anthology, a test of poetic and civic honesty. Here I am as I am, seems to say the poet Maria Găitan Mozes, this was my life, with good and with less good, I assumed them all, and so I went through almost a century of history, a life marked by the soul belonging to these two countries: Romania and Israel. In the first, whose mother tongue formed me, I arrived at the dramatic moment of the war, as a refugee from Bessarabia.   In the second I arrived by my own choice, I still live here today and I am grateful to them. I love and respect them both. I did not put this statement in quotation marks because in fact it was not the poet who uttered it, but I understood that she would want to say it through her literary work. The conquering frankness, the supple rhythm of the verse, her serenity in the face of the trials of life make a good home in clear, bright poems, with often succinct uttering, crystalized and suitable for expression in Hebrew. In a superb characterization, I would say even incomparable in the way we keep the measure of words, Zoltan Terner writes: „She gives us a wonderful lesson on how you can age beautifully. (…) What defines first of all the superb personality of the poet is the unusual twinning between the bold moral verticality and the delicacy of the soul. (…) Through her writing, Mărioara Găitan brings us a breath of well-being.”   I would add that a kind of reminder over time and space transpires from the question „Who are the heroes?”, obviously under the strong impression of the history of the State of Israel, but the poetry also brings to mind the drama of the war for the liberation of Romania from fascist occupation. pain and trauma, finally, universally human themes, the themes of the struggles for independence and the preservation of the identity of the national being. Those that never expire. When does poetry reach the reader’s soul, especially when it is translated into other languages? Exactly when it touches the universal, generally human string, when it passes, through emotion, through lyrical craft, to humanistic artistic message.   In fact, in the poet’s biography comprises everything: war and refuge, and poverty, fight for survival, and hope, always starting from the beginning, and perseverance, love for the innocence of childhood to which she dedicated much of her writings, and unspeakable tenderness of remembrance for her companions from the Mihai Eminescu School of Literature from the 50s of Bucharest, an institutional creation of the time, but which cannot be ignored precisely by the indisputable value of some names that grew there, and assiduous work as an editor, and then the beginnings of a new life in Israel, which opened another vision for her, but also allowed her to write in Romanian in the depths of her heart. A human life marked by literary friends, full of memories, from which, with the same unchanging gentleness and modesty, Maria Găitan Mozes shares with us through this beautiful anthology.  Cleopatra LORINȚIUDecember 12th, 2020, Tel Aviv

Cleopatra_LORINTIU_Maria_Gaetan_Mozes_during an interview November 2020 Tel Aviv

https://pedemolequelivros.files.wordpress.com/2020/10/louisegluck.jpeg

5.Poezii de: Cleopatra Lorintiu
Traducere: Menachem M. Falek
ִשׁיִרים: ְק ֵליאוֹ ַפּ ְטָרה לוֶֹרªְצוּ

תרגום: מªחם מ’ פאלק
Nopţi tăcute
Vine o vreme când prietenii
Nu te mai sună la trei. Nu-ţi mai povestesc
La telefon, grave, iremediabile întâmplări,
Păcate de dragoste, revelaţii. Vine o vreme
Când nu te mai sună nopţile, nimeni.
E vremea-mpăcării,
Când furtunile sunt numai pe mări interioare
Când observi crizantemele fanate.
Când ceva tragic e ceva indecent. Când
Nimeni nu e de vină.
Încet , încet te ocupă timpul galactic.
Un bolid depărtându-se de neliniştea
Pe care ar putea s-o explice. Vine o vreme
Când îţi poţi aminti
Lacrimile fierbinţi.
ֵלילוֹת ְשׁתוּ ִקים

ַמִגּיַע ְז ַמן ֶשׁ ַהֲח ֵבִרים
לֹא ְמ ַצ ְל ְצ ִלים יוֹ ֵתר ְבּ ָשׁÏשׁ. לֹא ְמ ַס ְפִּרים יוֹ ֵתר
ַבּ ֶטּ ֶלפוֹן ְדּ ָבִרים ֲחמוִּרים, ִמ ְקִרים ְללֹא ַתּ ָקּªָה,
ֲח ָט ֵאי ַאֲה ָבה, ִגּלּוִּיים. ַמִגּיַע ְז ַמן
ֶשׁיּוֹ ֵתר לֹא ְמ ַצ ְל ְצ ִלים ַבּ ַלּ ְי ָלה, ַאף ֶא ָחד.
ֶזה ְז ַמן ַה ַה ְשׁ ָל ָמה,
ַכּ ֲא ֶשׁר ַה ְסָּערוֹת ֵהן ַרק ֶשׁל ַהָיּ ִמים ַה ְפּ ִªי ִמ ִיּים
ַכּ ֲא ֶשׁר ַא ָתּה ָשׂם ֵלב ַל ַחְר ִציּוֹת ַה ְדּהוּיוֹת.
ַכּ ֲא ֶשׁר ַמ ֶשּׁהוּ ְטָר ִגי הוּא ְמגֶֻנּה. ַכּ ֲא ֶשׁר
ִאישׁ ֵאיªוֹ ָא ֵשׁם.
ְל ַאט ְל ַאט כּוֹ ֵבשׁ אוֹ ְתÎַ ה ְזּ ַמן ַהָגַּל ְק ִטי
ַכּדּוּר ָה ֵאשׁ ִמ ְתַר ֵחק ֵמ ֹח ֶסר ַה ַשּׁ ְלָוה
ֶשְׁיּכוֹ ָלה ָהְי ָתה ְל ָפֵרשׁ אוֹתוֹ. ַמִגּיַע ְז ַמן
ַכּ ֲא ֶשׁר ַא ָתּה ָיכוֹל ְל ִהָזּ ֵכר
ַבּ ְדּ ָמעוֹת ָהרוֹ ְתחוֹת.
Ploi de mai
Vremea noastră acuma se stinge.
O topesc ploile, nesfârşitele ploi de mai. Singuri
în casele noastre atât de nefireşti şi tot
cu gândul la noi. Nimic din vasta durere nu-şi găseşte leac
şi nici măcar tânguire.
Miezul nopţii.
Dar ce stranie noapte. Cine să-i poată respira
aerul otrăvit?
Vina mea e că m-am născut .
Vina mea e că l-am născut.
Vina mea e vina sălbăticiunii luată drept pradă uşoară
în pădurile Măgurii Mari.
Vremea noastră acuma se stinge
sub nesfârşitele ploi de mai.
ִגּ ְשׁ ֵמי ַמאי

ַה ְזּ ַמן ֶשׁ ָלּªוּ ָכּ ֶבה ַע ְכ ָשׁיו.
ַהְגּ ָשׁ ִמים ְמ ִמ ִסּים אוֹתוֹ, ִגּ ְשׁ ֵמי ַמאי ָה ֵאיְªסוֹ ִפ ִיּים. בּוְֹד ִדים
ַבּ ָבּ ִתּים ֶשׁ ָלּªוּ ַה ֹכּל ָכּל- ָכּÍ לֹא ְצפוִּיים וּ ְב ָכל זֹאת
ַבּ ַמֲּח ָשׁבוֹת ָע ֵליªוּ. ָדּ ָבר ֵמ ַה ְכּ ֵאב ָהָר ָחב לֹא מוֹ ֵצא ַמְר ֵפּא
ֲא ִפלּוּ לֹא ְי ָב ָבה.
ֲחצוֹת.
ֲא ָבל ֵאיֶזה ַל ְי ָלה מוָּזר. ִמי ָיכוֹל ִל ְªֹ שׁם
ֶאת ֲאִוירוֹ ַה ֻמְּר ָעל.
ָה ַא ְשׁ ָמה ֶשׁ ִלּי ִהיא ֶשׁנּוֹ ַל ְד ִתּי.
ָה ַא ְשׁ ָמה ִהיא ֶשָׁיּ ַל ְד ִתּי אוֹתוֹ.
ָה ַא ְשׁ ָמה ֶשׁ ִלּי ִהיא ַא ְשׁ ַמת ַה ֶפֶּרא ֶשׁ ִא ַמּ ְצ ִתּי ְכּ ֶטֶרף ַקל
ִבּיָערוֹת ֶה ָהִרים ַהְגּבוֹ ִהים.

ַה ְזּ ַמן ֶשׁ ָלּªוּ ָכּ ֶבה ַע ְכ ָשׁיו
ַתּ ַחת ַהְגּ ָשׁ ִמים ָה ֵאיְªסוֹ ִפ ִיּים ֶשׁל ַמאי.
Rugină
am început să trăiesc ca o bătrână.
mereu în trecut. dimineaţa păstrez pe buze
până târziu, gustul acelui timp. memoria (atât de vie!)
desenează exact zilele.
ele nu sunt nici măcar
neobişnuite şi uneori le retrăiesc vorbind uşor
de una singură . la un moment dat apare un prag.
într-o clipă totul devine
insuportabil,
greu de-nchipuit.
rugina vieţii departe de tine
mi s-a depus
pe artere.
ֲחֻלָדּה

ִה ְת ַח ְל ִתּי ִל ְחיוֹת ְכּמוֹ ְזֵקªָה.
ָכּל ַהְזּ ַמן ַרק ֶבּ ָע ָבר. ַבּ ֹבּ ֶקר שׁוֹ ֶמֶרת ַעל ַה ְשּׂ ָפ ַת ִים
ַעד ְמֻא ָחר, ֶאת ַטַעם ַהְזּ ַמן ַההוּא. ַה ִזּ ָכּרוֹן ( ַה ֹכּל ָכּÍַ חי!)
ְמ ַצֵיּר ִבּ ְמֻדָיּק ֶאת ַהָיּ ִמים.
ֵהם ֲא ִפלּוּ לֹא
ִבּ ְל ִתּי-ְר ִגי ִלים וּ ְל ִע ִתּים ֲאִªי ַחָיּה אוֹ ָתם שׁוּב ְבּ ִדבּוּר ַקל
ַעל ֶא ָחד ִבּ ְל ַבד. ְל ֶפ ַתע מוֹ ִפיַע ִמ ְפ ָתּן.
ִפּ ְת ֹאם ַה ֹכּל הוֹ ֵפÍ
ְל ִב ְל ִתּי ִªְ ס ָבּל,
ָק ֶשׁה ְלַד ְמֵין.
ֲחֻלַדּת ַה ַח ִיּים ַהְר ֵחק ִמ ְמּÎ
ִה ְצ ַט ְבָּרה
ַעל ָהעוְֹר ִקים.
Scene de foc
bărbaţii odinioară iubiţi, transformaţi
în imagini însorite, cuvinte sacralizate
scene de foc din care mai rămâne
cărbune pentru crochiu.
un straniu efect de simplificare, culori
estompate şi ce te-aştepţi mai puţin
îţi sare deodată în ochi, năvăleşte
pe uşa larg deschisă a odăii în care
totul e vraişte. bărbaţii
odinioară iubiţi / adoraţi / inventaţi /bărbaţii imaginari
plutind după graţia inimii
pe deasupra celor adevăraţi, întinzând
plictisit o mână spre realitate. bărbaţii
pe care îi crezi brusc.
mi-e frică de mine.
explozii solare îşi lasă pe noi
nespusă, nestatornica oră. din trecutul aproape grăbit
nimic nu încheagă sângele artificial, amintirea
ְתּצוּגוֹת ֶשׁל ֵאשׁ

ַהְגָּבִרים ָהֲאהוּ ִבים ֶשׁל ַפּ ַעם, ֶשׁ ָה ְפכוּ
ִל ְד ֻמיּוֹת ַבּ ֶשּׁ ֶמשׁ, ִמ ִלּים ְמֻקָדּשׁוֹת
ְתּצוּגוֹת ֶשׁל ֵאשׁ ֶשׁ ֵמּ ֶהן ªוֹ ַתר
ֶפּ ָחם ֲעבוּר ְס ִקי ָצה.
ֶא ֶפ ְקט מוָּזר ֶשׁל ַפּ ְשׁטוּת, ְצ ָב ִעים
ְדּהוִּיים וּ ְל ָמה ֶשׁ ַא ָתּה ַמ ְמ ִתּין ָפּחוֹת
קוֹ ֵפץ ְלÎָ ל ֵעיַªִים, פּוֹ ֵלשׁ
ַבֶּדּ ֶלת ַה ְפּתוּ ָחה ִלְרָו ָחה ֶשׁל ַה ֶחֶדר בּוֹ
ַה ֹכּל ִמ ְתַעְר ֵבּב, ְגָּבִרים
ֶשֶׁנֱּאֲהבוּ ִל ְפֵªי ֶרַגע / ַªֲעָר ִצים / ֻמ ְמ ָצ ִאים / ְגָּבִרים ְמֻד ְמָיªִים
ְמַר ֲח ִפים ְל ִפי ְªִדיבוּת ַה ֵלּב
ֵמַעל ְל ֵאלּוּ ָהֲא ִמ ִתּ ִיּים, מוֹ ִשׁי ִטים,
ְמ ֻשׁ ְע ָמ ִמים, ָיד ֶאל ַה ְמּ ִציאוּת. ְגָּבִרים
ֶשׁ ָלּ ֶהם ַא ְתּ ַמֲא ִמיָªה ִפּ ְת ֹאם.

ֲאִªי פּוֹ ֶחֶדת ֵמַע ְצ ִמי.
ִפּצּוּ ִצים סוֹ ָלִר ִיּים מוֹ ִתיִרים ָע ֵליªוּ
ִמ ְבּ ִלי לוֹ ַמר, ֶאת ַה ָשָּׁעה ַהֲה ַפ ְכ ָפּ ָכה. ֵמ ֶהָע ָבר ַה ִכּ ְמַעט ְמ ַמ ֵהר
ָדּ ָבר לֹא ַמ ְקִרישׁ ֶאת ַהָדּם ַה ְמּ ָלאכוּ ִתי, ַה ִזּ ָכּרוֹן
Ceaiul iernilor viitoare
Lasă-mă să caut în inima mea
un rest de putere cât praful de pe pian
Să te strâng cu o suflare
ultimă şi aproape perfectă
şi-n acest strigăt să nu fie
nici disperare şi nici curaj.
Nici măcar fiorul patetic al unei iubiri
care nu ştie să-nceapă.
Flori de tei
Uscate, pe bibliotecă
pentru ceaiul iernilor viitoare. Şi eu,
o Rostovă la fel de fremătătoare, dezacordată
în acest decor cu fotografiile copiilor mei.
ַה ֵתּה ֶשׁל ַהֳחָר ִפים ַה ָבּ ִאים

ֵתּן ִלי ְל ַח ֵפּשׂ ְבּ ִל ִבּי ֶשׁ ִלּי
ְשׁ ֵאִריּוֹת ֶשׁל ֹכּ ַח ְכּ ֹגֶדל ָה ָא ָבק ֶשַׁעל ַה ְפּ ַסְªֵ תּר
ְל ַח ֵבּק אוֹ ְתÎִ בּ ְªִ שׁי ָמה
ַאֲחרוָֹªה ְו ִכ ְמַעט ֻמ ְשׁ ֶל ֶמת
וּ ִב ְצ ָע ָקה זוֹ ֶשׁלֹּא ִי ְהֶיה
לֹא ֵיאוּשׁ ְולֹא ֹא ֶמץ.
ֲא ִפלּוּ לֹא ָהֶר ֶטט ַה ָפּ ֶט ִתי ֶשׁל ַאֲה ָבה
ֶשׁ ֵאיָªהּ יוַֹד ַעת ְל ַה ְת ִחיל.
ִפְּר ֵחי ֵתּה
ְי ֵב ִשׁים, ַעל ַה ִסּ ְפִרָיּה
ַל ֵתּה ֶשׁל ַהֳחָר ִפים ַה ָבּ ִאים. ַוֲאªִי,
ְכּמוֹ ַא ַחת ֵמרוֹ ְסטוֹ ָבה ְדּאוָּגה, לֹא ְמֻכֶוּªֶת
ְבּ ַת ְפאוָֹרה זוֹ ִעם ַתּ ְצלוּ ֵמי ַהְי ָל ִדים.
Punct de răscruce
Cînd memoria scrisă o să dispară
Cînd vom comunica telepatic
Cînd totul va fi altfel, altcumva, altceva
Aceste file stoarse din viaţă şi sânge
Vor mai conta?
Cînd ,,viaţă,, şi ,,sînge,, n-o să însemne nimic
Iar ,,nimic,, n-o să mai aibe sens.
Generaţie frîntă
Tu nici nu eşti!
Încăpăţînîndu-te să ai sens
Sub ampla domnie-a non-sensului.
Am să scriu pentru morţi, pentru trecut
Pentru trecerea lor spre alte regnuri
Am să arunc totul îndărăt
Şi prin schimbarea acestui sens
Am să lunec spre viaţa din moarte
Mai posibilă decît un viitor mut.
ְªֻקַדּת ַה ִה ְצ ַט ְלּבוּת

ַכּ ֲא ֶשׁר ַה ִזּ ָכּרוֹן ַה ָכּתוּב ֵיָע ֵלם
ַכּ ֲא ֶשׁר ְªַ ת ְק ֵשׁר ְבּ ֶט ֶל ַפּ ְתָיה
ַכּ ֲא ֶשׁר ַה ֹכּל ִי ְהֶיה ַא ֶחֶרת, שׁוֶֹªה, ַמ ֶשּׁהוּ ַא ֵחר
ַדּ ִפּים ֵאלּוּ ֶשִׁנּ ְסֲחטוּ ֵמ ַה ַחִיּים ְו ַהָדּם
ַה ִאם ִתּ ְהֶיה ָל ֶהם ֲח ִשׁיבוּת?
ַכּ ֲא ֶשׁר ” ַחִיּים” ְו”ָדּם” לֹא ְי ַס ְמּªוּ ָדּ ָבר
ְו ַל” ְכּלוּם” לֹא ִתּ ְהֶיה יוֹ ֵתר ַמ ְשׁ ָמעוּת.

דּוֹר ָאבוּד
ַא ָתּה ֲא ִפלּוּ ֵאיְΪ !
ַבּ ִה ְתַע ְקּשׁוּת ֶשׁ ְלּÎִ ל ְהיוֹת ַבּ ַעל ַמ ְשׁ ָמעוּת
ַתּ ַחת ַה ִשּׁ ְלטוֹן ַה ִנְּר ָחב ֶשׁל ִאי-ַה ַמּ ְשׁ ָמעוּת.

ֶא ְכ ֹתּב ֲעבוּר ַה ֵמּ ִתים, ֲעבוּר ֶהָע ָבר
ֲעבוּר ַמֲע ָבָרם ְל ַמ ְמ ָלכוֹת ֲא ֵחרוֹת
ַא ְשׁ ִליÍַ ה ֹכּל ְל ָאחוֹר
וּ ְב ִשׁנּוּי ַה ַמּ ְשׁ ָמעוּת ַהזֹּאת
ַא ְח ִליק ֶאל ֵע ֶבר ַה ַח ִיּים ֵמ ַה ָמֶּות
ָה ֶא ְפ ָשִׁר ִיּים יוֹ ֵתר ֵמֲא ֶשׁר ָע ִתיד ִא ֵלּם.
Ultima oară
Toamna răvăşeşte
frunzele pentru mine, răstoarnă dorul de tine
peste toate .
Şi cântă. Cântă
Ultima oară.
Lasă-mă să rămân aşa !
Să trec spre ce spui
cu gândul la tine
cu puţinul mister îmbătat
aşternut printre frunzele foşnitoare
ale arţarilor
lumea se termină, lumea arde-n război,
lumea, iluzia că mai suntem.
ַבּ ַפּ ַעם ָהַאֲחרוֹªָה

ַה ְסּ ָתיו ְמ ַפֵזּר
ֶאת ָע ָליו ֲעבוִּרי, הוֹ ֵפÍֶ את ַגּ ְעגּוַּעי ֵא ֶליÎ
ַעל ַה ֹכּל.
ְו ָשׁר. ָשׁר
ַבּ ַפּ ַעם ָה ַאֲחרוֹªָה.
ֵתּן ִלי ְל ִה ָשּׁ ֵאר ָכּÍ !
ַלֲע ֹבר ֶאל ַמה ֶשּׁ ַא ָתּה אוֹ ֵמר
ְבּ ַמֲח ָשׁ ָבה ָע ֶליÎ
ִבּ ְמַעט ַה ִמּ ְסתּוִֹרין ַה ְמ ַשׁ ֵכּר
ֶשֻׁה ַצּע ֵבּין ֶהָע ִלים ַה ְמַר ְשְׁר ִשׁים
ֶשׁל ֲע ֵצי ַה ַמְּיי ֵפּל
ָהעוֹ ָלם ִמ ְס ַתֵּיּם, ָהעוֹ ָלם ִªְ שָׂרף ְבּ ִמ ְל ָח ָמה,
ָהעוֹ ָלם, ָה ַא ְשׁ ָלָיה ֶשׁ ָאªוּ ֲעַד ִין ַקָיּ ִמים.

Anii scurţi
Anii scurţi, iată, au şi venit.
Înşirate, doar pentru ele, vechile înţelesuri.
Câtă tărie în van.
Sensul pe care-l pierdusem
Sensul fals, rătăcit
Sufletul vlăguit.
Realitatea, ce stranie.
Frigul compact.
Si memoria , fâşii, fâşii.
Pene zboară dintr-o pernă -nvechită.
Faci un pas şi te izbeşti
De zidul cel nevăzut.
Intinzi mâna şi o retragi însângerată.
ָשִׁªים ְקָצרוֹת

ַה ָשִּׁªים ַה ְקּ ָצרוֹת, ְר ֵאה, ְכּ ָבר ִהִגּיעוּ.
ִל ְמªוֹת אוֹ ָתן, ַרק ֲעבוּר ֶזה, ַהֲה ָבªוֹת ַה ְקּדוּמוֹת.

ַכּ ָמּה ָע ְצ ָמה ַל ָשְּׁוא.
ַה ַמּ ְשׁ ָמעוּת ֶשׁ ִא ַבּ ְד ִתּי
ַה ַמּ ְשׁ ָמעוּת ַה ֻמּ ְטֵעית, ַהנּוֶֹדֶדת,
ַהְנּ ָשׁ ָמה ַה ְתּשׁוּ ָשׁה.
ַה ְמּ ִציאוּת, ֹכּה מוָּזָרה.
ַה ֹקּר ַהָדּחוּס.

ְו ַהִזּ ָכּרוֹן, ְרצוּעוֹת, ְרצוּעוֹת.
ªוֹצוֹת ָעפוֹת ִמ ָכּר-ָבּלוּי.

ַא ָתּה פּוֹ ֵסַע ַצ ַעד ְוִªְ ת ָקל
ַבּ ִקּיר ַה ִבּ ְל ִתּי ִªְר ֶאה.

מוֹ ִשׁיט ָיד וּ ַמֲחִזיר אוֹ ָתהּ ְמַד ֶמּ ֶמת.

Haneviim
Cum îi cheamă pe arborii de pe strada Chen ?
Nu ştiu, de-aceea le dau eu nume.
Fiecare din ei e altfel /contorsionat /împletit
cu trunchiuri ciudate din vrejuri
şi coroană înaltă.
Cum îi cheamă pe cei de pe strada tuturor profeţilor ?
Umbra lor alintătoare
în vipia cotidiană. Cum îi cheamă
pe cei căzuţi dispăruţi/ cum îi cheamă pe nenumiţii, cei mulţi…
ַה ְנּ ִבי ִאים

ֵאיÍ קוְֹר ִאים ְל ֵע ִצים ִמ ְשֵּׂדרוֹת ֵחן?
ֵאיֶªִנּי יוַֹד ַעת ָל ֵכן ֲאªִי ªוֹ ֶתֶªת ָל ֶהם ֵשׁם.
ָכּל ֶא ָחד ֵמ ֶהם שׁוֶֹªה / ְמֻפ ָתּל / ָשׁזוּר
ִבּ ְגָז ִעים ְמ ֻשִׁנּים ִמִגּ ְבעוֹ ִלים
ְו ֶכ ֶתר ָגּבוֹ ַהּ.

ֵאיÍ קוְֹר ִאים ְל ֵאלּוּ ֵמְרחוֹב ָכּל ַה ְנּ ִבי ִאים
ַה ֵצּל ַה ְמ ַפֵנּק ֶשׁ ָלּ ֶהם
ַבּ ָשָּׁרב ַהיּוֹ ִמי. ֵאיÍ קוְֹר ִאים ָל ֶהם
ֶאת ֵא ֶלּה ֶשָׁנּ ְפלוּ ֶªֱע ָל ִמים / ֵאיÍ קוְֹר ִאים ְל ַח ְסֵרי ַה ֵשּׁם, ֵא ֶלּה ָהַר ִבּים ֶשׁ….
Străbăteam deșertul Negev
lui A.S.
Ceva ce s-a dus, ce e de neregăsit,
senzația lui ”niciodată.”
Iarba-i departe
la fel, îmbrățișarea.
Iarba va mai veni, tu reziști numai în amintire.
și ieri, în curtea casei poetului Bialik,
între tufișuri și paharele răsturnate
dintr-o amintire,
aceea, stropită cu mici dureri și mici mărturisiri…
a izbucnit.
Nu dori să se şteargă această mică durere
această savoare acrişoară sărată a despărţirii.
Nu lăsa să fugă secunda asta.
E din cele puţine pe care le-ai transforma în preţioase.
Și cum lumea întreagă veselă şi-nfoiată în jur
se bucură de veselie şi de iubire
ţine şi tu undeva pitit în melancolie
ziua de traversare prin deșertul Negev
pâlcurile de măslini şi vocea susurătoare
incomparabila voce
trimisă de undeva ca să te vrajească
şi să transforme totul…
ָח ִצי ִתי ֶאת ַהֶנֶּגב
ֻמ ְקָדּשׁ ְלא. ס.

ַמ ֶשּׁהוּ ֶשׁ ָח ַלף, ֶשׁלֹּא ִªָ תּן ִל ְמצֹא יוֹ ֵתר,
ַה ְתּחוּ ָשׁה ֶשׁלּוֹ ” ַאף ַפּ ַעם”.

ַהֶדּ ֶשׁא ָרחוֹק
ָכּÍַ גּם ַה ִחבּוּק.

ַהֶדּ ֶשׁא עוֹד ַיִגּיַע. ַא ָתּה ַמֲחִזיק ַמֲע ָמד ַרק ַבּ ִזּ ָכּרוֹן.
ְו ֶא ֶמשׁ, ְבּ ֵבית ִבָּיּא ִליק
ֵבּין ַה ִשּׂי ִחים ְו ַהכּוֹסוֹת ֲהפוּ ִכים
ֵמ ֵאיֶזה ִז ָכּרוֹן,
ַה ִהיא, ֶשׁ ִה ִתּיזוּ ָע ֶלי ָה ְכּ ֵא ִבים ְק ַטִנּים וּ ְמַעט ֵעֻדיּוֹת…
ִה ְת ָפְּר ָצה.

ַאל ִתְּר ֶצה ֶשׁ ְכּ ֵאב ָק ָטן ֶזה ַיֲחÏף
ַטַעם ֲח ַמ ְצ ַמץ ָמלוּ ַח ֶשׁל ְפֵּרָדה.
ַאל ִתּ ֵתּן ִל ְשִׁªָיּה זוֹ ָלרוּץ.
ִהיא ֵמ ַה ְמַעטּוֹת ֶשֵׁיּ ָה ְפכוּ ִלי ָקרוֹת.

וּ ְכמוֹ ָהעוֹ ָלם ֻכּלּוֹ ָשׂ ֵמ ַח וּ ָמ ֵלא ִמ ָסּ ִביב
ָשׂ ֵמ ַח ֵמ ַה ִשּׂ ְמ ָחה וּ ֵמ ָה ַאֲה ָבה
ְשׁ ֹמר ַגּם ַא ָתּה ְבּ ָמקוֹם ָחבוּי וּ ֶמ ַל ְªכּוֹ ִלי
ֶאת יוֹם ֲח ִצַיּת ַהֶנֶּגב ַה ִמּ ְד ָבִּרי
גּוּ ֵשׁי ַהַזִּית ְו ַהקּוֹל ַהלּוֹ ֵחשׁ
ַהקּוֹל ֶשׁ ֵאין לוֹ ֵשׁªִי
ֶשִׁנּ ְשׁ ַלח ֵמ ֵאיֶזה ָמקוֹם ְל ַמַען ְי ַכ ֵשּׁף אוֹ ְתÎ
ְו ֶשַׁיֲּה ֹפÍֶ את ַה ֹכּל…

 

6.6.Poezia ”Regina cu pași furați” de Cleopatra Lorințiu, in tălmăcirea poetei Marlena Braester, apărută în revista israeliană de literatură( 2022)