”La Târgoviște, Gheorghe Tomozei s-a întors un pic în locurile copilăriei, acolo unde a fost el școlar debutant în poezie, acolo unde a prins drag de carte și lectură și istorie românească. Acolo de unde după clasa a zecea, premiat fiind la concurs de limba română, avea să fie selecționat în 1952 pentru ”Școala de literatură Mihai Eminescu”.

Expoziția organizată de noi ( Ionuț Vulpescu și Cleopatra Lorințiu), găzduită de Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni  și onorată de prezența celor ce iubesc literatura ( de la foști colegi de școală ai poetului, la cei care l-au cunoscut și prețuit, la cei noi, care iubesc cultura și nu e puțin lucru că ne-a onorat echipa Consiliului Județean Dâmbovița condusă de domnul președinte  Corneliu Ștefan, de directoarea Liceului ”Ienăchiță Văcărescu”, Dana Pârvulescu, liceul în  care poetul a fost elev , de tineri care au auzit ceva despre numele lui ca prieten al lui Labiș și Nichita Stănescu, poate,și se bucură că acest scriitor important iată, revine la Târgoviște într-o formă vizibilă și tangibilă : aceea a expoziției.

Și cred că lui Gheorghe Tomozei (1936-1997) i-ar fi fost pe plac această întâmplare.”( din cuvântul adresat de Cleopatra Lorințiu în 2 iunie 2024 la vernisajul Expoziției Gheorghe Tomozei -un poet suav anapoda, la Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni din Târgoviște. https://www.youtube.com/watch?v=c89iUAHD-iU&t=76s

( pe you tube, înregistrarea selectivă a evenimentului, prin bunăvoința  COLUMNA tv )

***”SUAV ANAPODA” este titlul uneia din cărțile de tinerețe ale poetului. Ea îi rezumă într-un fel tulburător , chiar felul de a fi 

Manuscrisele ( Gheorghe Tomozei  scria foarte îngrijit, caligrafia de-a dreptul! ), filele de jurnal, obiectele de pe biroul lui, monedele și medaliile, semne din pasiunea lui (împărtășită de prietenul Nichita Stănescu) pentru numismatică, cioburile recoltate din călătoriile lor arheologice de amatori devotați, icoanele colecționate la Bălcești, hârtii zdrențuite de acte notariale de sute de ani, cărțile bibliofilului care era, ”Biletele de papagal” ale maestrului pe care îl iubea cel mai mult,  fotografiile prietenilor și maeștrilor( Sadoveanu, Jebeleanu, Fănuș Neagu, Marin Sorescu, Nicolae Labiș, Nichita Stănescu, și alții, și alții ) expuse în vitrinele Muzeului Scriitorilor Dâmbovițeni ,completate de 12 panouri de mari dimensiuni în care am încercat să  ”sintetizez” drumul vieții și al carierei poetului sunt iată, o cale de reîntoarcere la Gheorghe Tomozei.

Târgoviște a fost locul în care a făcut școală, familia maternă era din Pucheni, Liceul Ienăchiță Văcărescu a fost locul din care s-a desprins, el, poetul și gazetarul.

Colegul lui de liceu, domnul George Coandă a venit la vernisaj și ne-a povestit sumedenie de amintiri despre acei ani 45-52 în care copilul din Târgoviște aspira către literatură. M-am fotografiat alături de cei care l-au cunoscut, l-au întâlnit, cu care  a corespondat.

E un fel de întoarcere și în copilăria poetului.

”Gheorghe Tomozei-1936-1997- un poet suav anapoda ” ( o expoziție realizată de Cleopatra Lorințiu și Ionuț Vulpescu,  la Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni va fi itinerată după 2 august.

Se cuvin câteva explicații despre ceea ce va fi Expoziția ”Gheorghe Tomozei-Un poet Suav anapoda”, la Muzeul scriitorilor dâmbovițeni, Târgoviște, vernisajul a fost în 2 iunie orele 14 (o expoziție de Cleopatra Lorințiu și Ionuț Vulpescu).  Va fi găzduită la Târgoviște până în 2 august, după care va fi itinerată în alte orașe.)

Ea cuprinde două  părți : prima, e constituită din panouri conținând texte scurte și reproduceri de fotografii și manuscrise, urmărind capitolele  din viața poetului : copilăria și perioada în care a fost elev la Târgoviște,  întâlnirea cu Labiș și alți tineri scriitori la Școala de literatură, debutul și gazetăria, pasiunea pentru lumea filmului , marile prietenii literare ( Miron Radu Paraschivescu, Eugen Jebeleanu, Geo Bogza, Fănuș Neagu, Florin Mugur și evident, Prietenul cel Mare , cel celebru și inimitabil, Nichita Stănescu) cărțile publicate, călătoriile, experiențele literare și solidaritățile, până la ziua cea din urmă, 31 martie 1997.

A doua parte a expoziției e așternută în vitrine.E cea care recompune clipe din viața scriitorului : obiecte, cioburi de viață, manuscrise, poze pe hârtie fotografică, jurnale, medalii și monede, mici obiecte din lumea antică răscolită de el împreună cu prietenul Nichita și doctorul numismat Ion Donoiu  în călătoria lor la Histria, icoane vechi,sfeșnice bisericești  și texte centenare în chirilică, exemplare de bibliofilie, obiectele mărunte de pe biroul lui – ceasul banal, pipa de rezervă, cutia pentru tutun, suportul pentru pixuri,  tava orientală de alamă pe care o tot vedem în fotografiile din tinerețe.

https://www.columnatv.ro/expozitie-temporara-gheorghe-tomozei-la-muzeul-scriitorilor-din-targoviste/

Școala la Târgoviște, anii copilăriei

Născut la București, la Leagănul Sfânta Ecaterina ( 29 aprilie 1936)  micul Gheorghe ajunge după război împreună  cu familia, la Târgoviște, unde avea să urmeze  școala primară și apoi liceul.Debutează în presă  încă din 1946, remarcat de ziarele locale și revistele pentru copii.

” Au urmat, spre adolescență, cărți minunate, pe care un noroc nemăsurat mi le-a adus sub lampa cu gaz) în Târgoviște, unde mica mea familie migrase între timp. Orașul era plin de biserici, ruinuri date primăvara cu var și plin de cărți. Bibliotecile învățătorilor mei de la școala Numărul Unu și ale profesorilor de la Liceul Ienăchiță Văcărescu(devenit pentru vreo zece ani Bălcescu, Văcăreștii fiind socotiți ”boieri exploatatori” și redevenit Văcărescu după reevaluarea boieriei lor culturale ) le puteau umili, prin cantitate dar și prin gust ales,pe cele ale unor universitari dăruiți cam peste noapte cu înalte titluri.”( Gh .Tomozei, 6 mai 1985- ”Ce cărți mi-au marcat adolescența”)

***

Tot din perioada liceului făcut la Târgoviște datează și prima întâlnire cu Nicolae Labiș. Liceanul târgoviștean Tomozei îl întâlnește pe faimosul fălticenean la București, fiecare trimis  de liceul lui la Olimpiadă ! Vor deveni prieteni, mai tîrziu…

”Cu costum ”pe puncte” , nou nouț și cu pantofi de tenis, mă cred peste măsură de cochet. Străbat coridoarele liceului ”Șincai”, printre sutele de elevi veniți de pretutindeni pentru a-și încerca forțele în ceea ce pretențios se numește ”Finala olimpiadei pe țară la Limba română”.Liceul târgoviștean pe care îl reprezint, m-a sărbătorit la câștigarea prealabilului concurs regional, ca în final de ”Scrisoare pierdută”: pe stadionul orașului mi s-a înmânat o diplomă uriașă, cu chenare brâncovenești desenate de fetele de la liceul ce-mi da insomnii:”Carabella”.( Evocarea semnată de Gh.Tomozei e cuprinsă în volumul Filigran,( apărut în 1978) și face lumină asupra felului în care avea să fie selecționat adolescentul Tomozei pe lista posibililor chemați la viitoarea Școală de Literatură.Se făcuse remarcat publicând în presa școlară și fiind câștigătorul olimpiadei . Dar și a primei întâlniri cu viitorul lider al generației, Labiș.)

 Evocarea semnată de Gh.Tomozei e cuprinsă în volumul Filigran,( apărut în 1978) și face lumină asupra felului în care avea să fie selecționat adolescentul Tomozei pe lista posibililor chemați la viitoarea Școală de Literatură.Se făcuse remarcat publicând în presa școlară și fiind câștigătorul olimpiadei . Dar și a primei întâlniri cu viitorul lider al generației, Labiș.

” ”În fața mea apare un băiat îmbrăcat într-un pulover de lână cenușie, cu ochi neobișnuit de vii, cu o șuviță de păr căzându-i pe frunte. Vorbește, râde hohotit și, brusc, când cineva i se adresează,devine neobișnuit de grav.Înainte de a intra în clasa în care urmează să ”dăm teza”,cineva îmi spune:

-E un fălticenean. Minunea lui Dumnezeu.

-Cum se numește?

-Cred că Labiș…

*Au trecut multe ceasuri.După ce lucrările au fost sigilate și încredințate comisiei care urmează să se pronunțe,un bătrân profesor, cu care urmează să ne fotografiem întru ”suvenire” ne spune:

-E unul un moldovean, nu i-am reținuit numele , care și-a scris subiectul, vreo zece file, în versuri.

 Ne fotografiem solemni și ”definitivi.”(Gh. Tomozei, Filigran, 1968)

Expoziția are la bază ”Arhiva Gheorghe Tomozei” care aparține fiului poetului, Maximilian Tomozei.

S-a implicat cu pasiune în realizarea practică,  echipa Muzeului (  director Ovidiu Cîrstina,  domnul Florin Grăjdan. )

și două muzeografe care nu au vrut să le facem public, numele. Noi oricum, le mulțumim pentru efort.

Iată câteva instantanee de la vernisajul desfășurat la Targoviste ( 2 iunie 2024)

Încă nu am multe poze de la manifestare, abia am revenit din Dâmbovița, am să completez mâine, impresiile sunt încă proaspete, calde. Și cred că lui Gheorghe Tomozei (1936-1997) i-ar fi fost pe plac această întâmplare.

https://www.columnatv.ro/expozitie-temporara-gheorghe-tomozei-la-muzeul-scriitorilor-din-targoviste/

Vernisaj de excepție la Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni: „Gheorghe Tomozei