Anies
![](https://cleopatra-lorintiu.net/wp-content/uploads/2023/04/5ANIES-TOM-BONANZA.jpg)
Culorile sunt stinse acum și păianjenii și-au țesut pânzele pe cercevele,burlanul s-a desprins și în curând pe acolo se va insinua ploaia, unii arbori prea bătrâni au fost doborâți, încercăm să plantăm câteva plante fragile în grădinuța dinainte. Șoseaua s-a înălțat între timp iar gardul demontat a rămas stingher, legat cu niște sârme,ruginite și ele.
Aici am scris ”Fetița care eram” într-o frumoasă vară a anului 1984, dar și ”Vești din Molidia”( îi trimit cu gândul un semnal editoarei mele Violeta Borza care va reedita povestea chiar în această lună mai…într-o nouă prezentare grafică , ce se anunță superbă).
Peste tot e amintirea tatălui meu, a mamei mele, a familiilor noastre și chiar amintirea lui Gheorghe Tomozei, adunată în multe dosare și mobile ce amintesc perioada căsătoriei noastre, și chiar fotografii pe care le-am așezat pe pereți, exact așa cum și le înrămase el. Poate nu din întâmplare am decis să petrec ziua ce-ar fi fost a aniversării lui, 29 aprilie, chiar aici.(Nu există coincidențe, sunt doar clipe când nevazutul ne face cu ochiul.)
Sunt atâtea de făcut iar eu mă simt un pic neputincioasă…
![](https://cleopatra-lorintiu.net/wp-content/uploads/2023/04/1ANIES-casa-din-exterior.jpg)
Dar în toată confruntarea asta cu vegetația, cu gardurile, rugina și praful , mă gândesc, încurajată de mesajele unor prieteni că această căsuță modestă din Anieș reprezintă un semn de neuitare…