Cleopatra Lorinţiu s-a născut  la Năsaud, judeţul Bistriţa-Năsăud România. Tatăl (Virgil Lorinţiu**, 25 decembrie 1930-14 ianuarie 2020) era atunci maistru silvicultor pe Valea Someşului Mare, în fostul raion Năsăud,regiunea Cluj. Mama (Eleonora Leonte*, 1934-2017)provenea dintr-o familie orginară din Probota (Suceava),şi  a fost obligată să abandoneze studiile de drept la Facultatea din Iaşi din cauza « originii de chiabur ». In realitate bunicul dinspre mamă, Costantin  Leonte*** , decorat în primul război mondial la Mărăşeşti pentru fapte de arme, fusese pădurar în zona Dolhasca şi avea în grijă o familie cu  unsprezece copii. (Fotografii de familiei în partea de jos a paginii. *Fotografie din copilărie: Tata Virgil Lorinţiu (25 decembrie 1930-14 ianuarie 2020) şi fiica unică, alintată în casă cu numele de Crina ,în 1962 în Munţii Rodnei, la o stână .în josul paginii).**Mama, Eleonora Lorinţiu.)

Tatăl lui Virgil, Dionisie Lorinţ moare când unicul fiu are mai puţin de un an. Virgil, zis Luţu**** în micuţa comunitate anieşeană,  creşte susţinut de o mătuşă, Lucreţia Coruţ, femeie aprigă care participase la delegaţia năsăudenilor de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Virgil, copil orfan pleacă calfă la Bistriţa când nu împlinise încă 14 ani, în perioada în care Transilvania de Nord era sub ocupaţie hortysta. Munceşte apoi, adolescent fiind ca normator în pădure, apoi continuă şcoala, devine maistru silvicultor la IFET Rodna. Acolo leagă prietenii pe viaţă cu Fortini Victor,Cioncan Solovăstru, Anghel Stelian şi Şanta Gheorghe. E selecţionat pentru o şcoală de partid la Cluj la începutul anilor 60 şi intră în mecanismul politic al vremii. După organizarea administrativ-teritorială a României din 1968, devine Preşedinte al Consiliului Judeţean al Sindicatelor Bistriţa Năsăud. Latura socială a muncii lui, relaţia cu oamenii, implicare în proiecte importante cum este deschiderea Minei Valea Blaznei, construirea complexului de sănătate al sindicatelor de la Sângeorz-Băi, înfiinţarea primei Orchestre de muzică populară profesioniste din zonă , cea a Sindicatelor din strada Odobescu, ( şi implicit angajarea unor artişti precum Valeria  Petre Predescu, Ioan Sabadâş, Fănel Cigu, Cornelia Ardelean Petru Petruse şi mulţi alţii )- toate  acestea sunt numai cîteva din momentele carierei lui profesionale . După 1989, cu toate că era pensionar, a muncit aproape 30 de ani ca arhivar în Bistriţa, punînd pasiune în această muncă umilă şi utilă, cum o numea el.

Cleopatra Lorintiu îşi petrece copilăria în zona Someşului Mare, la Năsăud, Anieş, Bistriţa,fascinată de literatură şi influenţată de pasiunea ambilor părinţi pentru poezie şi carte.Aceste locuri vor reveni frecvent  în viitoarea activitate literară, ca teme leit-motiv, în proză, poezie şi mai ales în note de călătorie, chiar şi în cartea Există un limpede loc, dedicată Bistritei-Nasaudului şi Văii Somesului. ( Ulterior republicată în volumul Scurte întîlniri.Există un limpede loc. Editura Charmides, 2016).

Începe să scrie de foarte mică şi debutează practic, la nivel naţional, la unsprezece ani, în pofida faptului că era elevă într-un oraş transilvănean, departe de capitală. Urmează cursurile Liceului  Liviu Rebreanu  profil real şi absolvă liceul cu diplomă de merit primind premiul întîi vreme de 12 ani. Profilul de « premiantă »într-un mărunt orăşel de provincie cu ambiţii intelectuale şi respect pentru tradiţie dar destul de conservator, o împinge către Facultatea de economie politică din cadrul ASE Bucureşti, decizie luată în urma întâlnirii cu profesorul N.N.Constantinescu, personalitate a lumii economice care a impresionat generaţii întregi prin capacitatea de a spune anumite adevăruri într-o epocă de maximă încorsetare , cum ar fi cel despre contradicţiile economiei la acea vreme. Încă din timpul liceului când publică deja poezie şi reportaj în reviste literare , îşi trimite primele volume de versuri la edituri.  Debutează cu volumul Regina cu paşi furaţi  la Editura transilvaneană Dacia din Cluj. (1978) Studentă la Facultatea de economie politică,transformată ulterior în facultatea de cibernetică şi planificare, obţine licenţa în 1980.

Între timp îi apar trei cărţi şi altele sunt predate în edituri, devine cea mai tânără membră a Uniunii Scriitorilor în 1979, publică frecvent grupaje de versuri, critică literară, literatură pentru copii şi colaborează la radio şi tv.

O călătorie alături de alţi tineri scriitori în Polonia, în 1979 îi oferă întâlnirea cu scriitorul polonez Artur Miendjijetki, întâlnire posibilă datorită recomandării scriitorului Aurel Dragoş Munteanu în anul mişcărilor Solidarnoşci, la Gdansk.Scrie cronică de carte străină la revista Luceafărul.

După absolvire este repartizată la ICSIT ICPE, un centru de calcul din cadrul industriei electrotehnice, la Bucureşti, de unde reuşeşte să se transfere, împotriva spiritului extrem de autoritar şi reductor al vremii, la Mina Valea Blaznei aflată în  nordul ţării, ca ulterior să poată  rămâne scriitor liber profesionist.

Toate încercările de a se angaja în presă, în pofida activităţii intense şi a sutelor de articole publicate se dovedesc inutile : ajunge redactor suplinitor temporar  doar pentru trei luni, printr-un artificiu reuşit de publicistul şi scriitorul Ion Cristoiu, redactor sef adjunct la Suplimentul SLAST. O rememorare recentă a acelor ani(1982-1986) este făcută de autoarea de curând, la solicitarea foștilor redactori de la ” Scânteia Tineretului ”și inserată și pe acest site la

https://cleopatra-lorintiu.net/slast/

Vigilenţa Secţiei Presă a partidului unic determină scoaterea ei din corpul redacţional. Vreme de opt ani va supravieţui  din colaborări în presa scrisă şi la radio, şi din micile onorarii pentru cărţile publicate. vezi bibliografie vezi Literatura Vezi Jurnalism

A publicat cărţi de poezie,proză ,literatură pentru copii, interviuri, traduceri,eseuri,cronică de film, arte plastice, muzică, teatru, televiziune şi radio în presă ( 1982-2002).In perioada dificilă parcursă între 1982-1987, a susţinut rubrici diferite la radio şi a scris poveşti pentru copii, scenarii de teatru radiofonic pentru copii, a publicat cronici în revista Cinema (al cărei director era în acel moment Ecaterina Oproiu).

vezi Literatură După Revoluţia din 1989 şi căderea comunismului se angajează în februarie 1990 şef de secţie cultură şi învăţământ la Redacţia Dimineaţa, apoi la Rompres, la publicaţia Mondorama şi redactor şef al unei reviste feminine, Ana. Între 1992-1994 începe să realizeze emisiuni de televiziune destinate românilor din diaspora, o oră de program realizată la Canalul etnic Cable 32 pentru românii din Chicago(Illinois) intitulata Suflet Românesc. vezi Televiziune  vezi Documentare

Crează o editură pentru publicarea unor cărţi ale  autorilor  români şi publicarea câtorva din propriile  sale cărţi (Luna Editorial House), victimă a fluctuaţiilor finaciare ale momentului.  Este perioada unor călătorii interesante, unele din ele de-a dreptul iniţiatice, în Italia, Venzuela, China, Thailanda, Emiratele Arabe Unite,Maroc,Grecia, a unor reportaje insolite şi a unor întâlniri esenţiale. vezi Interviuri

Ideea de a crea documentare de televiziune despre România pentru cei care sunt români şi locuiesc departe, dorinţa de a a se apropia de românii din diaspora care fuseseră rupţi decenii la rând de ţară, o fac să încerce formula « intrării în televiziunea de stat (publică)» în speranţa că va fi mai puţin complicat, faţă de dificultăţile inerente statutului de producător autonom (free lancer) pe care îl avea pentru Programul « Suflet românesc » din SUA. Intră iniţial în februarie 1994, în echipa de producţie pentru străinătate din TVR, condusă de ziaristul Mihai Miron, apoi face parte din echipa care crează postul TVR internaţional (director Felicia Meleşcanu), devenind redactor şef al Redacţiei producţie pentru străinătate.

Publică în continuare cărţi, articole în presa scrisă şi realizează documentare, emisiuni de televiziune.

 vezi Televiziune

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este redactor, redactor şef, realizator de filme documentare în TVR .

Fondează Suplimentul literar artistic ECART săptămânal în cadrul cotidianului Economistul, publică în ziare şi reviste, este consilier editorial pentru Editura Quadrat, susţine rubricile de « Terapii alternative » pentru revista « Ioana » în cadrul trustului Burda, este consilier pentru Fundatia copiilor superdotati « Henri Coanda » şi crează Fundaţia Culturală „Gheorghe Tomozei” pentru apărarea moştenirii culturale şi susţinerea tinerilor scriitori şi jurnalişti.

Este interesată de „provocările” non guvernamentalului, participă la mari evenimente şi conferinţe internaţionale, organizează evenimente de presă şi prezentare, conferinţe de presă pentru diferite personalităţi. Vezi evenimenţial vezi ONG şi diverse

În perioada 2002-2006 este diplomat la Ambasada României la Paris pentru afaceri politice, presă şi comunicare, ataşat pentru învăţământ , cercetare ştiinţifică, viaţă asociativă şi problematica diasporei. vezi Diplomaţie Este preocupată de problematica politicii internaţionale şi geostrategiei, participă la activităţile unor think-thank- uri precum Europe 2020, Club Grand Europe, Institutul de Prospectivă Strategică din Paris,IPSE,la Centru Presei Străine din Paris şi la Asociaţia Presei Străine,la conferinţe internaţionale pe teme legate de pace, drepturile femeilor, libertatea presei, apărarea persoanelor defavorizate, lupta împotriva traficului de persoane. S-a ocupat de imagine publică şi prezentare pentru diverse companii şi asociaţii non guvernamentale şi s-a implicat în unele activităţi ale Asociaţiei Române pentru Patrimoniu. A donat o mare parte din biblioteca personală şi din arhiva scriitorului Gh.Tomozei a cărui soţie a fost, pentru crearea Bibliotecii care poartă numele poetului în comuna Domneşti judeţul Argeş, cu convingerea că o carte este esenţială  copilului care trăieşte la sat , bibliotecă organizată de prof.Ion C. Hiru.

Din anul 2010, este corespondent al Observatoire d’Études Géopolitiques de Paris ,centru de cercetare care are drept scop realizarea de contributii in diferite domenii ale geopoliticii. Biroul central al OEG se gaseste la Paris iar proiectele la care lucrează privesc geopolitica şi securitatea în Sahel. (vezi pagina maroc).Realizează, de asemenea, emisiuni pentru televiziunea publică la canalul TVR3, scrie cărţi şi se ocupă de restituiri literare.Din 2013 se alătură redacţiei Alte minorităţi din SRTV ,preocupată mai ales de multiculturalitate şi diversitate culturală iar din februarie 2013 până în 2016 este editor şef al publicaţiei Zaman  ROMÂNIA în limba română.

Publicarea romanului Pălăria de pai(Editura Eikon, 2013) e însoţită de o frumoasă receptare din partea criticii  şi a publicului cititor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În  iulie 2010 primeşte Premiul Naji Naaman pentru integralitatea operei .

În  octombrie 2010 primeşte premiul „România tainică” decernat de Asociaţia Română pentru Patrimoniu condusă de Mariana Brăescu Silvestri pentru pentru cele două filme documentare difuzate pe postulTVR3 : • Remember Artur Silvestri. Noi suntem România Tainică • A.R.P. – o creaţie a scriitorului Artur Silvestri Premiul se acordă de asemenea pentru documentarul • ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii şi pentru cartea • ARTUR SILVESTRI – Vocaţia Căii Singuratice.

În 2011 şi 2012 primeşte premii ale Festivalului de film documentar de artă Dokument art , premiul pentru film de cultură şi premiul pentru portret cinematografic (Pentru filmul : Benjamin Fondane, Tragicul nostru Ulise).Devine membră a UCIN.

În 2012, premiu pentru portret cinematografic la DokArt Festival pentru documentarul „Scrisorile debutanţilor”dedicat profesorului Tudor Opriş”.Din 2013 intră  în Redacţia „Alte minorităţi” a Departamentului Minorităţi din TVR. Vezi paginile :Identităţihttps://cleopatra-lorintiu.net/identitati/    

reportaje-documentar pe TVR2 şi Despre cărţihttps://cleopatra-lorintiu.net/despre-carti/

Alte surse:http://www.referatele.com/referate/romana/Cleopatra-Lorintiu/

Se implică activ în activitatea centrului Cultural European Român Pan Arab, conducând Departamentul de francofonie, ca redactor şef al publicaţiei Orizont Cultural român arab sau animând diferite evenimente specifice: Seara  Algeriei, Inaugurarea Departamentului de Francofonie, Panelul din Forumul interreligios de la Palazzo Italia, etc.https://cleopatra-lorintiu.net/evenimente/

Din această calitate de  redactor şef al revistei CCERPA, Realizează un amplu documentar în Iordania, pe urmele absolvenţilor de facultate din România, care sunt in prezent în Iordania- medici, personalităţi politice, arhitecţi, universitari ş.a.

https://cleopatra-lorintiu.net/indeditiordania/

La Universitatea Hyperion se ocupă succesiv de practica profesională a grupurilor de studenţi. În noiembrie 2016 este îi este desemnat titlul de „Cetăţean de Onoare ” al judeţului Bistriţa Năsăud

http://propolitica.ro/scriitoarea-cleopatra-lorintiu-va-deveni-cetatean-de-onoare-al-judetului-bistrita-nasaud/

În 2017, devine Consilier la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale din România.

 

 

 

 

În perioada  16 mai 2018 – 16 mai 2022 este consilier diplomatic în Ministerul Afacerilor Externe al României ,  Deputy Director la Institutul Cultural Român din Tel Aviv .

https://www.cotidianul.ro/singurul-om-de-cultura-de-la-icr-tel-aviv-paraseste-corabia/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

***

Viaţă personală. Are doi fii, a fost căsătorită de patru ori.

A fost soția   poetului Gh.Tomozei(1936-1997).

Din 2006 a fost soţia fotografului francez Bernard Brumberg (născut la 29 mai 1952, Paris -decedat la 1martie 2014,Bucureşti).Stingerea acestuia, în urma unei maladii necruţătoare, lasă în sufletul ei un gol imens. 

Fotografii de familie: