Poeme alese

Poeme alese

Scene de foc

Bărbaţii odinioară iubiţi, transformaţi
în imagini însorite, cuvinte sacralizate
scene de foc din care mai rămâne
cărbune pentru crochiu.
un straniu efect de simplificare, culori
estompate şi ce te-aştepţi mai puţin
îţi sare deodată în ochi,

năvăleşte
pe uşa larg deschisă a odăii în care
totul e vraişte . bărbaţii
odinioară iubiţi adoraţi inventaţi bărbaţii imaginari
plutind după graţia inimii
pe deasupra celor adevăraţi, întinzând
plictisit o mână spre realitate . bărbaţii
pe care îi crezi brusc .
mi-e frică de mine.
explozii solare îşi lasă pre noi
nespusă, nestatornica oră. din trecutul aproape grăbit
nimic nu încheagă sângele artificial, amintirea.

( din volumul Ceaiul amanţilor,1993)

Ceaiul iernilor viitoare

Lasă-mă să caut în inima mea
un rest de putere cât praful de pe pian
Să te strâng cu o suflare
ultimă şi aproape perfectă

şi-n acest strigăt să nu fie
nici disperare şi nici curaj.
Nici măcar fiorul patetic al unei iubiri
care nu ştie să-nceapă.
Flori de tei
Uscate, pe bibliotecă
pentru ceaiul iernilor viitoare. Şi eu,
o Rostovă la fel de fremătătoare, dezacordată
în acest decor cu fotografiile copiilor mei.

( din volumul Ceaiul amanţilor,1993)

https://poetassigloveintiuno.blogspot.ro/2017/01/cleopatra-lorintiu-19838.html

    

Anii scurţi

Anii scurţi, iată, au şi venit.
Înşirate,doar pentru ele, vechile înţelesuri.

Câtă tărie în van.
Sensul pe care-l pierdusem
Sensul fals, rătăcit
Sufletul vlăguit.
Realitatea , ce stranie.
Frigul compact,
Şi memoria , fâşii, fâşii.
Pene zboară dintr-o pernă-nvechită.

Faci un pas şi te izbeşti
De zidul cel nevăzut.
Întinzi mâna şi o retragi însângerată.

( din volumul Terasa cu oleandri, 1985 ,Editura Dacia)


https://www.youtube.com/watch?v=eZvmZoMPLgA

Nopţi tăcute

Vine o vreme când prietenii
Nu te mai sună la trei. Nu-ţi mai povestesc
La telefon, grave, iremediabile întâmplări,
Păcate de dragoste, revelaţii. Vine o vreme
Când nu te mai sună nopţile, nimeni.
E vremea-mpăcării,
Când furtunile sunt numai pe mări interioare
Când observi crizantemele fanate.
Când ceva tragic e ceva indecent. Când
Nimeni nu e de vină.
Încet , încet te ocupă timpul galactic.
Un bolid depărtându-se de neliniştea
Pe care ar putea s-o explice. Vine o vreme
Când îţi poţi aminti
Lacrimile fierbinţi.

( din volumul Ceaiul amanţilor 1992)

Umbra lumina singurătăţii

Erai alta şi ce atingeai cu privirea
Îmblânzea fulgerător. Lucrul acesta
Mă obosea dulce şi ţi se potrivea.

Nu mai ştiam gustul, ordinea firească
Ce se cade, ce nu se cade
Nu mai ştiam, fascinat
De umbra ta încolţită pe peretele luminat.

Tu erai umbra erai lumina
Şi-acum
Doar eu
Umbra lumina singurătăţii
Doar eu surâzând silit în chenarele iernii.
Şi unde e simplitatea cea fericită ?
Îmi închipui acum închipuirile taele
Cât de vane sunt toate-mprejur.
Mai rămâne doar visul meu:
Ne încălzeam unul altuia palmele
Tu zâmbeai, începusem să te-nfăşor
În povestea naivă
Demult
Când erai alta şi ce atingeai cu privirea
Îmblânzea fulgerător.

 

Terasa cu oleandri

insecta s-a strecurat undeva în alcătuirea serii.

va dormi până mâine, în zori.

voi visa terasa cu oleandri, grădina

împodobită cu viţă roşie, mama

aprinde lampa cu gândul aiurea ( şi tu, rapsodie a verii)

arde un foc

undeva, semnal întâmplător, anonim. insecta

(seamănă oarecum cu mica-teamă-cafenie?) )

s-a ascuns undeva, în albumul de cununie,

în cutiile cu sacâz

un rău vag prelungit către seară, o uşoară criză de ideal. şi mâine

insecta va ieşi din asunzătoare . voi scrie

ceva despre esenţializarea stărilor. octavele

de la capăt şi-acele pizzicate cât mai distins.

terasele cu oleandri nici măcar nu există.

lampa aprinsă de mama, s-a stins.

( Din volumul Terasa cu oleandri,1985, Editura Dacia )

Punct de răscruce

Cînd memoria scrisă o să dispară
Cînd vom comunica telepatic
Cînd totul va fi altfel,altcumva, altceva
Aceste file stoarse din viaţă şi sânge
Vor mai conta?
Cînd ,,viaţă,, şi ,,sînge,,n-o să însemne nimic
Iar ,,nimic,, n-o să mai aibe sens.

Generaţie frîntă
Tu nici nu eşti!
Încăpăţînîndu-te să ai sens
Sub ampla domnie-a non-sensului.

Am să scriu pentru morţi, pentru trecut
Pentru trecerea lor spre alte regnuri
Am să arunc totul îndărăt
Şi prin schimbarea acestui sens
Am să lunec spre viaţa din moarte
Mai posibilă decît un viitor mut.

(din volumul Simplă suflare, 2002 )

Fiindcă te-am întâlnit

Poezia , cea fără rost pentru tine
izbucneşte din pricina ta.
Chiar exişti.
Povestea ta e de neânţeles. Detaliind
sensul cinic al vieţii
provoci atâta viaţă năvalnică …

O secundă nesfârşită, înaltă .

Roua zilei de mâine
nu ne va găsi împreună.
Valul blând al lacului
Nu ne va presimţi şi nimic
nu vom împărţi. Nici cerul, nici stelele căzătoare
cu luminile misterioase şi singure
care caută sigur ceva.
Bucură-te de viaţă ! îmi strigă în tâmplă
o voce moartă . Bucură-te!
Bucură-te de clipa în care suferi ! Suferinţa
aceasta-i divină, e minunată, incomparabilă…
Eu sunt mort şi pierdut, suflet rătăcitor,
iară tu, cât mai poţi, suferă…
August, 2001

(din volumul Simplă suflare ,2002 )

~Cleopatra Lorinţiu: Poeme

Uscăciune

Nu te văd, nu te cunosc

Şi poate că nici nu eşti. Şi poate

Că nici nu vreau să fii.

Bătrâneţea începe cu o esplanadă

Uscată pe care nu mai aştepţi.

Lumea, cât este

Un ritm, o înşiruire de sunete.
Provoacă melancolia? Superbă întoarcere-n timp.
La bătrâneţe, devin
fetiţa care eram. Hei, băieţi
intraţi şi voi în conul de lumină al visului.
Un ritm fericit, o desfătare
de dinaintea morţii. Intensă şi tragică,
surâzătoare, rănită.Nu-mi pasă că nu mă iubeşte.Nu-mi pasă că frunzele galbene sunt astăzi
brume pierdute.
că totul este cădere-n tăcere
Iar castorul roade buştenii, tacticos.
Lumea
cât este, îşi învârte roata zadarnică.
Ascultă
Marea chemare.
(din volumul Simplă „suflare, 2002 )

Din antologia Anii scurți (2019)

Apollonia

Oleandri

Oraş de Mediterana!

palmierii curmalii măslinii tăi

îmbătătoarea verbină-nflorită şi luna

pe jumătate în noapte

picură un ceva în firea mea.

Şi peste briza de seară

aduce-mplinirea

unor visuri de tinereţe.

Căci oleandri-nfloriţi mă-nconjoară

acum( o, nu spune din ceruri că-i prea târziu).

Spune din adâncul făpturii mele

din pozele galbene din freamătul

acestor oameni tineri

ce-şi cer dreptul la clipă

Hanevim

Cum îi cheamă pe arborii de pe strada Chen ?

Nu ştiu, de-aceea eu le dau nume.

Fiecare din ei e altfel,

contorsionat /împletit / trunchiuri ciudate din vrejuri

şi coroană înaltă.

Cum îi cheamă pe cei de pe strada tuturor profeţilor ?

Umbra lor alinătoare

în vipia cotidiană. Cum îi cheamă

pe cei căzuţi /dispăruţi /cum îi cheamă pe nenumiţii /cei mulţi…

Întârziatele tinereţi

Vocea, cumva sperioasă.

Iar când are pasiune şi-nflăcărare,

curge ca ploaia caldă.

Nopţile pierdute sunt nopţi câştigate.

De la un timp, mult mai rare.Clipa în care

un secret dureros te frământă, te roade dulceag

cariul cel nevăzut.

Iar azi, prin teritorii aride, locuri cu nume biblice

purtând zălog ceva ascuns, imposibil.

Şi sunt ani de când nu ai mai răscolit printre cuvinte

măsurând încăperea cu paşi prostuţi

în noapte, la ceasul al treilea.

Iar asta nu e nici bine, nici rău.

E numai reîntoarcere de o clipă

spre puterile şi farmecele desuete ale tinereţii.

E doar greu / e doar bine

fiindcă-mi răsună încă-n memorie vocea,

cumva sperioasă,

iar timpul neiertătorul

va ruina, sigur

şi aceasta aducere-aminte.

11 iulie 2018, în drum spre Beer Sheva

Prin deşertul Negev

Nu dori să se şteargă această mică durere

această savoare acrişoară /sărată a despărţirii.

Nu lăsa să fugă secunda asta.

E din cele puţine pe care le-ai transforma în preţioase.

Şi cum lumea întreagă veselă şi-nfoiată

în jur se bucură de veselie şi de iubire,

ţine şi tu undeva pitit în melancolie

ziua de traversare prin deşertul Negev

pâlcurile de măslini

şi vocea susurătoare, incomparabila voce,

trimisă de undeva ca să te vrajească şi să transforme.

https://orizonturipoetice.blogspot.com/2019/10/adria-i-adria-i-de-cleopatra.html?fbclid=IwAR3eDRI3iOgm1Ub1WxmBq49RiDpjIPyAhID8B3f9XAkqsTv7Drg61TiN5J4Traduceri in limba spaniolă din lirica Cleopatrei Lorintiu semnate de Elisabeta Boțan

Instantanee fotografice:

Ioan Pintea, preot şi poet, directorul Bibliotecii Judeţene Bistriţa Năsăud şi Cleopatra Lorinţiu, Bistriţa 2016
La casa poetului George Coşbuc din satul Hordou :Alexandru Pugna, Cleopatra Lorintiu, Violeta Pintea, dr. Leon Zărean, pr. Ioan Pintea

 

~Cleopatra Lorinţiu: Poeme

Cleopatra Lorintiu si Amb. Muhamed Mudawi, poet si ambasadorul Sudanului în România, 2016
Cleopatra Lorintiu citind poezie pentru emisiunea Clarei Mărgineanu, 2003,Paris.
la Ceremonia de acordare a Titlului de Cetăţean de Onoare a judeţului Bistriţa Năsăud, 22 decembrie 2016
La casa poetului George Coşbuc din satul Hordou :Alexandru Pugna, Cleopatra Lorintiu, Violeta Pintea, prof.dr. Leon Zăgrean, pr. Ioan Pintea