Georgeta Penelea Filitti

Pe urmele grecilor , la Bucureşti

( Marginalii la Albumul „Bucureştiul grecesc” de Georgeta Filitti)

data premierei 20 octombrie 2014 TVR2

Pe urmele grecilor , la Bucureşti

( Marginalii la Albumul „Bucureştiul grecesc” de Georgeta Filitti)

data premierei 20 octombrie 2014 TVR2

De la începuturi Bucureştiul a avut legătura sa profundă cu spiritul grecesc.De la prima atestare din hrisovul domnului Vlad Ţepeş cea din 20 septembrie 1459 ,prin care se confirmau proprietăţile unor negistori scutindu-i de dări şi slujbe. Cîţi oare dintre aceia erau greci ?… Grecii ce-şi ridicaseră biserică prin banul Ghiorma la 1565,închinată mai apoi mânăstirii din Pogoniana Epirului ,refăcută de negustori greci, repictată de la 1714 de Eftimie din Dipalitsca ,arhiepiscop de Pogoniana, dărâmată mai apoi pe la 1871.

Georgeta Filitti: Să nu uităm că Bizanţul se prăbuşeşte la 1453 şi prima atestare docuemntară legată de Bucureşti este anul 1459.Dar grecii, care sunt un popor de negustori prin excelenţă,sigur că veniseră şi în secolele anterioare ,dar după prăbuşirea Bizanţului au venit în număr tot mai mare şi foarte curând ajung, ca să folosim un termen de astăzi, factor de decizie .Unii din ei fac şi desfac domniile în Îara Românească.

C.L. La Curtea Veche,prima Curte domnească a Bucureştiului, fondată de Mircea cel Bătrîn, de-a lungul vremii, mulţi greci au deţinut funcţii însemnate. În vremea lui Mihai Viteazul, a lui Brâncoveanu, legăturile cu grecii se intensificau, deveneau tradiţie : grecii erau folosiţi în conducerea ţării dar şi la consemnarea faptelor.

G.Filitti : Aceşti greci bizantini păstrează legătura între puterea otomană şi creştinătatea europeană. De ce ? Pentru că, popor de călăreţi,popor asiatic, turcii aveau nişte reguli foarte stricte: Coranul le interzicea să înveţe o limbă străină şi în general să aibă legături cu ghiaurii.Şi grecii fac acest oficiu de legătură .Se insinuează în rosturile Imperiului într-o asemenea măsură încât în al doilea deceniu al XVIII-lea urcă pe tronurile Ţărilor Române. La Bucureşti şi la Iaşi.

C.L. În secolul al XVII-lea familii întregi se împământenesc, dobândesc proprietăţi şi influenţă iar în frunte sunt Cantacuzinii, de presupusă origine bizantină.

Povestea lor atât de complexă şi întinsă pe multe secole o vom lăsa pe altădată, amintind acum doar semne care se văd pe faţa oraşului precum Spitalul Colţea, ridicat de spătarul Mihai Cantacuzino şi soţia sa Maria, între 1695-1714, în care pe la mijlocul celui de al XIX lea secol a funcţionat Şcoala de mică chirurgie,prima formă de învăţământ medical din Ţara Românească cu medici primari greci: Arsakis, Filitti, Vartiadi, Gussi, Polizu şi Kariadis.Profesorul copiilor lui Constantin Brâncoveanu Hrysanthos Notaras devenit Patriarh al Ieruslaimului a elaborat un program de reorganizare a Academiilor Domneşti.

Perioada despre care se ştie foarte puţin este perioada fanariotă.ea ,în general este etichetată,şi publicul larg nu cunoaşte nuanţele acestei succesiuni de domni veniţi din Fanar.

G.F. Faptul că sunt cunoscuţi sau necunoscuţi să ştiţi că este un lucru relativ. În genere istoriografia romantică şi mă refer la Nicolae Bălcescu şi Mihai Kogălniceanu, ca să nu dau şi alte nume, i-au perceput negativ şi nu dintr-o xenofobie care nouă nu ne este proprie, dar e adevărărat este o epocă în care creşte fiscalitatea ,în care se pune puţină ordine în sistemul nostru administrativ,lucru care nouă , care suntem prin excelenţă cam nedisciplinaţi nu ne-a plăcut.

Dar dincolo de lucrul acesta ,secolul fanariot e încărcat de fapte şi, aş zice că dacă punem în balanşă ceea ce de altfel a şi făcut magistral Nicolae Iorga care s-a constituit într-un adevărat apărătro al oor, bilanţul este pozitiv.

De ce ? Pentru că oamenii aceştia şi mi se pare că succesul unui asemenea tip de om este mereu garantat ăn societate,oamenii aceştia aproape toţi sunt foarte cultivaţi.Sunt oameni care scriu, care fac traduceri,care iubesc frumpsul, care ridică ( ca să-i numesc pe Mavrocordaţi) Mânăstirea Văcăreşti ,îşi constituie o bibliotecă .Biblioteca este absolut fantastică. În asemenea măsură încât e râvnită şi de regii Franţei şi la un moment dat se şi fac nişte vânzări din această bibliotecă ajunsă la dificultăţi.

C.L.Urmele acelui timp,al prezenţei greceşti în spaţiul Cetăţii sunt topite în marea suflare a oraşului.Evocându-le în atmosfera Hanului Manuc, cel care a avut şi proprietari greci la o vreme, ne dăm seama cu uşurinţă că ele s-au integrat într-un ansablu al istoriei care a absorbit deopotrivă idei şi mode, tendinţe şi influenţe.

G.F. Aş mai spune un lucru, legat de fanarioţi, şi asta nu ştiu dacă este un lucru conştient făcut de turci. Dar numindu-i dintr-o ţară într-alta,procedeul în mintea turcilor a fost justificat de ideea „să n se împământenească” să nu -şi facă legături prea multe într-un principat..

CL:Şi în realitate au funcţionat ca un element de coeziune

GF: …de coeziune şi de pregătire a cadrului pentru Unirea care avea să se petreacă în 1859 încât povestea asta rămîne absolut remarcabilă.Puţinul iluminism, sau în orice caz modestul iluminism care poate fi surprins în Ţările Române se datorează tot fanarioţilor . Paranteză: de ce se numeau fanarioţi ?Pentru că în genere locuiau în cartierul de la Constantinopole numit Fanar . Să ne gândim că odată cu ei vine o adevărată pletoră : sunt oameni buni şi oameni răi, e clientela lor.Sunt oameni cultivaţi, sunt oameni de afaceri,foarte mulţi finanţişti, mulţi negustori, cămătari dar vin şi doctori mulţi şi pe urmă ei animă ceva care a reverberat în întregul Levant .E vorba de Academiile domneşti. Au fost profesori veniţi din spaţiul grecesc care au predat aici, la Academia de la Bucureşti Sfântul Sava. Astăzi pe locul acela este Piaţa Universităţii şi nimic nu mai aminteşte de acest lăcaş de învăţământ care începe să funcţioneze în vremea lui Şerban Cantacuzino , îi dă deopotrivă strălucire Contantin Brâncoveanu, românul nostru prin excelenţă şi pe urmă continuă sub fanarioţi.Sigur că nu-şi mai are rostul după 1821 când se produce acea factură,când domniile fanariote încetează.

C.L. Secolul fanariot instaurat în 1711 în Moldova şi în 1716 în Ţara Românească rămâne perioada de maximă afirmare a elementului grecesc în spaţiul românesc.Prin numirea unor domnitori aleşi dintre grecii trăitori în cartierul Fanar care era de fapt şi reşedinţa Patriarhiei ortodoxe, Poarta Otomană urmărea întărirea controlului său la Iaşi şi Bucureşti pe fundalul instaurării stăpânirii habsburgice în Transilvania dar şi a afirmării Rusiei ca factor de putere zonal. Aleşi de obicei dintre marii dragomani, domnii fanatioţi erau mandatarii fideli ai sultanului. Pentru Valahia, Poarta alegea din 12 familii fanariote.

Biserica a fost susţinută în mod constant de fanarioţi. Cretanul Neofit a fost la început profesor al copiilor lui Constantin Mavrocordt, el avea să ajungă mitropolitul ţării şi să susţină reforme importante precum desfiinţarea rumâniei dând pildă în primul rând cu eliberarea ţăranilor de pe moşiile Mitropoliei.

G.F. Mai este biserica Sfântul Ioan a grecilor ,la această biserică vine în calitate de eguemen şi Dositei Filitti care este un simplu călugăr de la Ziţa din Epir şi care anjunge la sfârşitul secolului al XVIII-lea Mitropolitul Ţării Româneşti. Nu este singurul grec care se realizează în spaţiul românesc. Este Constantin Caracaş care crează Spitalul Filantropia, între 1813-1815 pe vremea lui caragea Vodă.Sigur,au contribuit foarte mulţi la ridicarea lui.De altfel trebuie să vă spun o caracteristică a grecilor,pe care noi o avem într-o măsăură mai restrânsă , aceasta este donaţia.

În momentul în care un grec e bogat, simte nevoia să devină everghet,adică sponsor, donator şi numele să i se nemurească pe un lăcaş, pe un spital, pe o biserică,pe o bancă. Gândiţi-vă de pildă la această frumoasă casă Şuţu care este astăzadăpostul Muzeului Municipiului Bucureşti, ea a aparţinut familiei Chrissoveloni.

Biserica Sfântu Dumitru este absolut o expresie a ce s-a întâmplat în spaţiul românesc.Se găseşte în partea cea mai veche a oraşului ,în Mahalaua Bălăcenească unde proprietăţile cele mai multe erau ale familiei Bălăceanu. Numai că această familie Bălăceanu, care ridicase acolo o biserică încă din al XVII-lea secol nu-i rămâne credincioasă voievodului Constantin Brâncoveanu. Şi lucrurile nu rămân aşa,la o simplă rezervă ci chiar îl trădează pe Vodă.Atunci să ştiţi că Vodă Constantin Brâncoveanu era un om foarte sever şi foarte drept. Care nu-i ierta pe trădători. Aşa se face că sigur, capul Bălăceanului trădător este aninat într-un par la intrarea în oraş şi pe urmă trimes spre dovadă la Constantinopol.Dar este dărâmată şi biserica.Şi lucrurile trenează în acel spaţiu până când în 1819 Episcopul de Buzău, Constandie Filitti pune piatra de temelie pentru un nou lăcaş. El avea deja acolo nişte proprietăţi deopotrivă cu fratele lui Silvestru care este un doctor,un doctor foarte interesant tot cu studii în Gemania. Cu alte cuvinte Bucureştiu este clădit pe o zonă destul de nesigurăă , toate clădirile trebuie refăcute ,recondiţionate, urmărită cu atenţie fundaţia lor.Să nu uităm că betonul armat nu era o cucerire a acelui secol… Mai sunt şi cutremurele, de pildă cutremurul din 1838 a afectat foarte multe clădiri şi a zdruncinat şi această biserică. Ea a funcţionat până către secolul XX şi apoi a căzut în ruin. Şi se face că un nepot al Mitropolitului , istoricul Ioan C. Filitti reuşeşte să o refacă. Cu sprijin de la stat, de la persoane pariculare , el nu mai era la vremea aceea un om avut . Dar biserica a fost refăcută.

  1. Dumneavoastră vorbiţi de fapt acum chiar despre familia soţului dumneavoastră , observ că istoricul este atît de obiectiv încât ne înfăţişează lucrurile de parcă le-am afla dintr-o carte .dar de fapt este chiar istoria familiei dumneavoastră! G.F: Da , dar noi trebuie să rămânem obiectivi dincolo de toate. Biserica Sfântu Dumitru de Jurământ se numea aşa pentru că acolo îşi făceau jurămintele negustorii care încheiau afaceri.
  1. Tot acolo, nu departe , de fapt ca colţul străzii, se află celebra ctitorie Stavropoleos

G.F.Mie îmi place să o numesc o bijuterie a oraşului nostru. O perlă. Ridicată de un călugăr, Ioaniche la 1724 , el avea şi un han acolo. Era o zonă de activităţi comerciale, erau zarafi,zarafii aceştia sunt persoane foarte interesante…Biserica aceasta a avut o mare şansă, fie că a fost restaurată de arhitecţi inspiraţi ,fie că în zilele noastre este păstorită de una din personalităţile Bisericii noastre ortodoxe părintele Iustin Barchiş.. Aşa se face că acolo eixstă şi un Lapidarium. Noi nu ne respectăm oraşul foarte mult şi dacă am dărâmat în dreapta şi-n stânga ,s-au găsit şi suflete generoae şi conştiente care au luat bucăţi de coloane, pietre funerare,pietre amintitoare,pisanii şi toate acestea se regăsesc în Lapidarium de la Stavropoleos. Mai mult, există şi un splendid muzeu de obiecte religioase iar biserica în sine este admirabil restaurată ,ţinută şi să nu uită, şi cu un serviciu divin de mare fumuseţe chiar dacă şi de mare severitate.

C.L. Chiar dacă poveştile,întâmplările, faptele grecilor s-au topit cumva în istoria Bucureştilor,vreme de secole, e indiscutabil că ei, grecii au adus la noi şi nostalgia Eladei, a istoriei ei milenare, păstrată în coloanele templelor, a întâlnirii cu marea , cu misterioasele coline acoperite cu livezi de măslini.

G.F.Sunt foarte multe semne greceşti în Bucureşti, sunt multe case construite de greci sau în care ei au locuit. Ăncât de la Piaţa Victoriei şi până aici, la Sfântu Dumitru avem ce vorbi…dar doamnă, trebuie să ne grăbim, vreau să vă spun un lucru: viaţa în oraşul acesta pulsează şi nu pulsează adeseori cum am dori noi. Cu alte cuvinte casele vechi se dărâmă şi ce se construieşte nu e de arătat pentru că putem să filmăm oriunde ca să vedem aşa ceva. Povestea asta cu construcţii din sticlă şi beton uniformizează o aşezare urbană şi ea devine neinteresantă.

Alte şi alte fapte,întâmplări, alte şi alte feţe şi însemnări rămase în istorie vor veni să completeze acest tablou fascinant al prezenţei greceşti în Bucureşti. Căci Bucureştiul a fost pentru greci o destinaţie importantă, râvnită, destinaţia unor posibile căi de afirmare.Iar mărturiile care atestă rolul lor în viaţa politică, socială, culturală a urbei de la cele 20000 de manuscrise greceşti adăpostite de Biblioteca Academiei până la semnele vizibile din oraş: biserici, aşezăminte de binefacre, imobile şi palate dîinuie în oraş sau în memoria lui colectivă, afectivîă. Albumul datorat redutabilului istoric Georgeta Filitti, Bucureştiul grecesc este o adevărată incursiune prin această lume fascinantă,în care români şi greci au scris împreună pagini memorabile de istorie.

Note :

Am preferat să transcriem textul emisiunii, incluzând comentariile aşa cum au fost ele.Interviul a fost filmat la Hanul lui Manuc în aprilie 2014.premiera documentarului a fost în 20 octombrie 2014 pe TVR2 la Emisiunea Identităţi.

De la începuturi Bucureştiul a avut legătura sa profundă cu spiritul grecesc.De la prima atestare din hrisovul domnului Vlad Ţepeş cea din 20 septembrie 1459 ,prin care se confirmau proprietăţile unor negistori scutindu-i de dări şi slujbe. Cîţi oare dintre aceia erau greci ?… Grecii ce-şi ridicaseră biserică prin banul Ghiorma la 1565,închinată mai apoi mânăstirii din Pogoniana Epirului ,refăcută de negustori greci, repictată de la 1714 de Eftimie din Dipalitsca ,arhiepiscop de Pogoniana, dărâmată mai apoi pe la 1871.

Georgeta Filitti: Să nu uităm că Bizanţul se prăbuşeşte la 1453 şi prima atestare docuemntară legată de Bucureşti este anul 1459.Dar grecii, care sunt un popor de negustori prin excelenţă,sigur că veniseră şi în secolele anterioare ,dar după prăbuşirea Bizanţului au venit în număr tot mai mare şi foarte curând ajung, ca să folosim un termen de astăzi, factor de decizie .Unii din ei fac şi desfac domniile în Îara Românească.

C.L. La Curtea Veche,prima Curte domnească a Bucureştiului, fondată de Mircea cel Bătrîn, de-a lungul vremii, mulţi greci au deţinut funcţii însemnate. În vremea lui Mihai Viteazul, a lui Brâncoveanu, legăturile cu grecii se intensificau, deveneau tradiţie : grecii erau folosiţi în conducerea ţării dar şi la consemnarea faptelor.

G.Filitti : Aceşti greci bizantini păstrează legătura între puterea otomană şi creştinătatea europeană. De ce ? Pentru că, popor de călăreţi,popor asiatic, turcii aveau nişte reguli foarte stricte: Coranul le interzicea să înveţe o limbă străină şi în general să aibă legături cu ghiaurii.Şi grecii fac acest oficiu de legătură .Se insinuează în rosturile Imperiului într-o asemenea măsură încât în al doilea deceniu al XVIII-lea urcă pe tronurile Ţărilor Române. La Bucureşti şi la Iaşi.

C.L. În secolul al XVII-lea familii întregi se împământenesc, dobândesc proprietăţi şi influenţă iar în frunte sunt Cantacuzinii, de presupusă origine bizantină.

Povestea lor atât de complexă şi întinsă pe multe secole o vom lăsa pe altădată, amintind acum doar semne care se văd pe faţa oraşului precum Spitalul Colţea, ridicat de spătarul Mihai Cantacuzino şi soţia sa Maria, între 1695-1714, în care pe la mijlocul celui de al XIX lea secol a funcţionat Şcoala de mică chirurgie,prima formă de învăţământ medical din Ţara Românească cu medici primari greci: Arsakis, Filitti, Vartiadi, Gussi, Polizu şi Kariadis.Profesorul copiilor lui Constantin Brâncoveanu Hrysanthos Notaras devenit Patriarh al Ieruslaimului a elaborat un program de reorganizare a Academiilor Domneşti.

Perioada despre care se ştie foarte puţin este perioada fanariotă.ea ,în general este etichetată,şi publicul larg nu cunoaşte nuanţele acestei succesiuni de domni veniţi din Fanar.

G.F. Faptul că sunt cunoscuţi sau necunoscuţi să ştiţi că este un lucru relativ. În genere istoriografia romantică şi mă refer la Nicolae Bălcescu şi Mihai Kogălniceanu, ca să nu dau şi alte nume, i-au perceput negativ şi nu dintr-o xenofobie care nouă nu ne este proprie, dar e adevărărat este o epocă în care creşte fiscalitatea ,în care se pune puţină ordine în sistemul nostru administrativ,lucru care nouă , care suntem prin excelenţă cam nedisciplinaţi nu ne-a plăcut.

Dar dincolo de lucrul acesta ,secolul fanariot e încărcat de fapte şi, aş zice că dacă punem în balanşă ceea ce de altfel a şi făcut magistral Nicolae Iorga care s-a constituit într-un adevărat apărătro al oor, bilanţul este pozitiv.

De ce ? Pentru că oamenii aceştia şi mi se pare că succesul unui asemenea tip de om este mereu garantat ăn societate,oamenii aceştia aproape toţi sunt foarte cultivaţi.Sunt oameni care scriu, care fac traduceri,care iubesc frumpsul, care ridică ( ca să-i numesc pe Mavrocordaţi) Mânăstirea Văcăreşti ,îşi constituie o bibliotecă .Biblioteca este absolut fantastică. În asemenea măsură încât e râvnită şi de regii Franţei şi la un moment dat se şi fac nişte vânzări din această bibliotecă ajunsă la dificultăţi.

C.L.Urmele acelui timp,al prezenţei greceşti în spaţiul Cetăţii sunt topite în marea suflare a oraşului.Evocându-le în atmosfera Hanului Manuc, cel care a avut şi proprietari greci la o vreme, ne dăm seama cu uşurinţă că ele s-au integrat într-un ansablu al istoriei care a absorbit deopotrivă idei şi mode, tendinţe şi influenţe.

G.F. Aş mai spune un lucru, legat de fanarioţi, şi asta nu ştiu dacă este un lucru conştient făcut de turci. Dar numindu-i dintr-o ţară într-alta,procedeul în mintea turcilor a fost justificat de ideea „să n se împământenească” să nu -şi facă legături prea multe într-un principat..

CL:Şi în realitate au funcţionat ca un element de coeziune

GF: …de coeziune şi de pregătire a cadrului pentru Unirea care avea să se petreacă în 1859 încât povestea asta rămîne absolut remarcabilă.Puţinul iluminism, sau în orice caz modestul iluminism care poate fi surprins în Ţările Române se datorează tot fanarioţilor . Paranteză: de ce se numeau fanarioţi ?Pentru că în genere locuiau în cartierul de la Constantinopole numit Fanar . Să ne gândim că odată cu ei vine o adevărată pletoră : sunt oameni buni şi oameni răi, e clientela lor.Sunt oameni cultivaţi, sunt oameni de afaceri,foarte mulţi finanţişti, mulţi negustori, cămătari dar vin şi doctori mulţi şi pe urmă ei animă ceva care a reverberat în întregul Levant .E vorba de Academiile domneşti. Au fost profesori veniţi din spaţiul grecesc care au predat aici, la Academia de la Bucureşti Sfântul Sava. Astăzi pe locul acela este Piaţa Universităţii şi nimic nu mai aminteşte de acest lăcaş de învăţământ care începe să funcţioneze în vremea lui Şerban Cantacuzino , îi dă deopotrivă strălucire Contantin Brâncoveanu, românul nostru prin excelenţă şi pe urmă continuă sub fanarioţi.Sigur că nu-şi mai are rostul după 1821 când se produce acea factură,când domniile fanariote încetează.

C.L. Secolul fanariot instaurat în 1711 în Moldova şi în 1716 în Ţara Românească rămâne perioada de maximă afirmare a elementului grecesc în spaţiul românesc.Prin numirea unor domnitori aleşi dintre grecii trăitori în cartierul Fanar care era de fapt şi reşedinţa Patriarhiei ortodoxe, Poarta Otomană urmărea întărirea controlului său la Iaşi şi Bucureşti pe fundalul instaurării stăpânirii habsburgice în Transilvania dar şi a afirmării Rusiei ca factor de putere zonal.

Aleşi de obicei dintre marii dragomani, domnii fanatioţi erau mandatarii fideli ai sultanului. Pentru Valahia, Poarta alegea din 12 familii fanariote.

  1. Deci erau legaţi de carte,de bibliotecă, de învăţătură de litera scrisă dar ăn acelaşi timp şi de ctitorii.Arhitectura Bucureştiul le datorează foarte mult G.F : Da ,arhitectura bucureşteană le datorează mult. Şi astăzi bucureştenii şi vizitatorii pot să admire de pildă Spitalul Colţea ridicat la începutul secolului al XVIII-lea , e vorba de Mihai Cantacuzino şi de soţia lui , alături este biserica la fel de minunată .În curtea spitalului sunt şi nişte morminte semnificative.Unul dintre ele este al fratelui lui Apostol arsachi. Dacă pentru români numele de Arsachi este mai puţin cunoscut, la Atena este inconturnabil el trăind în spaţiul românesc (viaţa lui s-a desfăşurat între şi 1874 era doctor în medicină în Germania,şi se pare că este un precursor al lui Darwin.Cercetările care se fac acum dau la iveală lucruri extraordinare despre această personalitate. Dar dincolo de cariera sa de medic, a fost un slujbaş extraordinar al statului român. Şi în urma unei tragedii petrecute în familia sa ajunge să facă o donaţie statului grecesc şi aşa se constituie o şcoală la Atena la 1842 care funcţionează şi astăzi: Arsakeionul Are 14000 de eleve. Aceste legături Bucureşti Atena au funcţionat şi funcţionează tot timpul. Nu ştiu ă spun dacă există un popor vecin sau mai îndepărtat cu care să fi avut atâtea legături,legături strînse.Legături de toată ziua,puternice şi lucrul se vede în Bucureşti , nu-i vorba numai de acest spital… C.L.Sunt atâtea ctitorii …

Biserica a fost susţinută în mod constant de fanarioţi. Cretanul Neofit a fost la început profesor al copiilor lui Constantin Mavrocordt, el avea să ajungă mitropolitul ţării şi să susţină reforme importante precum desfiinţarea rumâniei dând pildă în primul rând cu eliberarea ţăranilor de pe moşiile Mitropoliei.

G.F. Mai este biserica Sfântul Ioan a grecilor ,la această biserică vine în calitate de eguemen şi Dositei Filitti care este un simplu călugăr de la Ziţa din Epir şi care anjunge la sfârşitul secolului al XVIII-lea Mitropolitul Ţării Româneşti. Nu este singurul grec care se realizează în spaţiul românesc. Este Constantin Caracaş care crează Spitalul Filantropia, între 1813-1815 pe vremea lui caragea Vodă.Sigur,au contribuit foarte mulţi la ridicarea lui.De altfel trebuie să vă spun o caracteristică a grecilor,pe care noi o avem într-o măsăură mai restrânsă , aceasta este donaţia.

În momentul în care un grec e bogat, simte nevoia să devină everghet,adică sponsor, donator şi numele să i se nemurească pe un lăcaş, pe un spital, pe o biserică,pe o bancă. Gândiţi-vă de pildă la această frumoasă casă Şuţu care este astăzadăpostul Muzeului Municipiului Bucureşti, ea a aparţinut familiei Chrissoveloni.

Biserica Sfântu Dumitru este absolut o expresie a ce s-a întâmplat în spaţiul românesc.Se găseşte în partea cea mai veche a oraşului ,în Mahalaua Bălăcenească unde proprietăţile cele mai multe erau ale familiei Bălăceanu. Numai că această familie Bălăceanu, care ridicase acolo o biserică încă din al XVII-lea secol nu-i rămâne credincioasă voievodului Constantin Brâncoveanu. Şi lucrurile nu rămân aşa,la o simplă rezervă ci chiar îl trădează pe Vodă.Atunci să ştiţi că Vodă Constantin Brâncoveanu era un om foarte sever şi foarte drept. Care nu-i ierta pe trădători. Aşa se face că sigur, capul Bălăceanului trădător este aninat într-un par la intrarea în oraş şi pe urmă trimes spre dovadă la Constantinopol.Dar este dărâmată şi biserica.Şi lucrurile trenează în acel spaţiu până când în 1819 Episcopul de Buzău, Constandie Filitti pune piatra de temelie pentru un nou lăcaş. El avea deja acolo nişte proprietăţi deopotrivă cu fratele lui Silvestru care este un doctor,un doctor foarte interesant tot cu studii în Gemania. Cu alte cuvinte Bucureştiu este clădit pe o zonă destul de nesigurăă , toate clădirile trebuie refăcute ,recondiţionate, urmărită cu atenţie fundaţia lor.Să nu uităm că betonul armat nu era o cucerire a acelui secol… Mai sunt şi cutremurele, de pildă cutremurul din 1838 a afectat foarte multe clădiri şi a zdruncinat şi această biserică. Ea a funcţionat până către secolul XX şi apoi a căzut în ruin. Şi se face că un nepot al Mitropolitului , istoricul Ioan C. Filitti reuşeşte să o refacă. Cu sprijin de la stat, de la persoane pariculare , el nu mai era la vremea aceea un om avut . Dar biserica a fost refăcută.

  1. Dumneavoastră vorbiţi de fapt acum chiar despre familia soţului dumneavoastră , observ că istoricul este atît de obiectiv încât ne înfăţişează lucrurile de parcă le-am afla dintr-o carte .dar de fapt este chiar istoria familiei dumneavoastră! G.F: Da , dar noi trebuie să rămânem obiectivi dincolo de toate. Biserica Sfântu Dumitru de Jurământ se numea aşa pentru că acolo îşi făceau jurămintele negustorii care încheiau afaceri.
  1. Tot acolo, nu departe , de fapt ca colţul străzii, se află celebra ctitorie Stavropoleos

G.F.Mie îmi place să o numesc o bijuterie a oraşului nostru. O perlă. Ridicată de un călugăr, Ioaniche la 1724 , el avea şi un han acolo. Era o zonă de activităţi comerciale, erau zarafi,zarafii aceştia sunt persoane foarte interesante…Biserica aceasta a avut o mare şansă, fie că a fost restaurată de arhitecţi inspiraţi ,fie că în zilele noastre este păstorită de una din personalităţile Bisericii noastre ortodoxe părintele Iustin Barchiş.. Aşa se face că acolo eixstă şi un Lapidarium. Noi nu ne respectăm oraşul foarte mult şi dacă am dărâmat în dreapta şi-n stânga ,s-au găsit şi suflete generoae şi conştiente care au luat bucăţi de coloane, pietre funerare,pietre amintitoare,pisanii şi toate acestea se regăsesc în Lapidarium de la Stavropoleos. Mai mult, există şi un splendid muzeu de obiecte religioase iar biserica în sine este admirabil restaurată ,ţinută şi să nu uită, şi cu un serviciu divin de mare fumuseţe chiar dacă şi de mare severitate.

C.L. Chiar dacă poveştile,întâmplările, faptele grecilor s-au topit cumva în istoria Bucureştilor,vreme de secole, e indiscutabil că ei, grecii au adus la noi şi nostalgia Eladei, a istoriei ei milenare, păstrată în coloanele templelor, a întâlnirii cu marea , cu misterioasele coline acoperite cu livezi de măslini.

G.F.Sunt foarte multe semne greceşti în Bucureşti, sunt multe case construite de greci sau în care ei au locuit. Ăncât de la Piaţa Victoriei şi până aici, la Sfântu Dumitru avem ce vorbi…dar doamnă, trebuie să ne grăbim, vreau să vă spun un lucru: viaţa în oraşul acesta pulsează şi nu pulsează adeseori cum am dori noi. Cu alte cuvinte casele vechi se dărâmă şi ce se construieşte nu e de arătat pentru că putem să filmăm oriunde ca să vedem aşa ceva. Povestea asta cu construcţii din sticlă şi beton uniformizează o aşezare urbană şi ea devine neinteresantă.

Alte şi alte fapte,întâmplări, alte şi alte feţe şi însemnări rămase în istorie vor veni să completeze acest tablou fascinant al prezenţei greceşti în Bucureşti. Căci Bucureştiul a fost pentru greci o destinaţie importantă, râvnită, destinaţia unor posibile căi de afirmare.Iar mărturiile care atestă rolul lor în viaţa politică, socială, culturală a urbei de la cele 20000 de manuscrise greceşti adăpostite de Biblioteca Academiei până la semnele vizibile din oraş: biserici, aşezăminte de binefacre, imobile şi palate dîinuie în oraş sau în memoria lui colectivă, afectivîă. Albumul datorat redutabilului istoric Georgeta Filitti, Bucureştiul grecesc este o adevărată incursiune prin această lume fascinantă,în care români şi greci au scris împreună pagini memorabile de istorie.

Note :

Am preferat să transcriem textul emisiunii, incluzând comentariile aşa cum au fost ele.Interviul a fost filmat la Hanul lui Manuc în aprilie 2014.premiera documentarului a fost în 20 octombrie 2014 pe TVR2 la Emisiunea Identităţi.