Scurte intalniri
https://ro.scribd.com/document/517976276/Cleopatra-Lorintiu-Scurte-Intalniri ”Scurte întâlniri*Există un limpede loc” de Cleopatra Lorintiu, editura Charmides 2016
În septembrie 1966 la Centenarul nașterii poetului George Coșbuc eram un nod de fetiță, mama și tata mă țineau strâns de mână să nu mă pierd în mulțime, uimită de așa puhoi de lume pe dealuri, oameni îmbrăcați de sărbătoare veniți cu miile, să cinstească memoria unui poet. În septembrie 2016, iar am avut șansa să fiu la Hordou, și iar puhoi de lume și ”Nunta Zamfirei”, eram îmbătată de entuziasmul oamenilor și de ceea ce părea solidaritatea tuturor întru cinsitea poetului. Era un început blând de toamnă și părinții mei erau atunci în viață, amândoi. Totul avea sens.
În ”Există un limpede loc” ( ed.Charmides) ,la pagina 401 e un text despre Hordou scris de mine acum 40 de ani, cred că prospețimea și admirația respectuoasă de atunci, nu le mai pot rescrie astăzi. Poate că e mai bine așa. „Priveam fără de ţintă-n sus / Intr-o sălbatecă splendoare” .Într-o dimineaţă noroasă, la Hordou, ascultam povestea bustului de pe masa poetului. Mobila simplă, ţărănească, lampa cu gaz, cerga şi alte obiecte ce-au fost atinse de mâna lui alcătuiau o emoţie blândă. Versurile din memorie veneau uşoare, sprinţare, nestingherite: „Numai dorul mai colindă, / Dorul tânăr şi pribeag / Tainic se-ntâlneşte-n prag / Dor cu dor să se cuprindă, / Drag cu drag.” O dimineaţă noroasă, din acelea în care te poţi întoarce spre tine, spre adâncul singuratic şi poţi fi grav fără a fi cabotin. Şi poţi contempla o viaţă de om, un destin poetic, o formă de forţă a talentului, o vocaţie, o trăire. Era linişte atunci, o linişte blândă însoţită de clipocitul Sălăuţei. O linişte bună şi-aproape idilică dintr-o memorie a întâmplărilor sufletului meu. Adunată, în amintirile acelea, cu inima caldă şi probabil fericită, dar, ca totul să fie aşa cum trebuie, desigur, n-o ştiam…”
Textul integral poate fi citit aici:
Scurte intâlniri
Cartea „Scurte întâlniri” a apărut în februarie 2016 la Editura Charmides.Mai jos ,câteva semnalări din presă pe marginea acestei apariţii editoriale:https://pubblick.blogspot.com/2016/10/un-limpede-loc-noua-carte-cleopatrei.html
1.Un limpede loc, prezentat de Cleopatra Lorintiu
(Duminica, 02 Octombrie 2016, Menut Maximinian)
Scurte întâlniri. Există un limpede loc, cartea Cleopatrei Lorinţiu.
Intotdeauna intalnirile cu Cleopatra Lorintiu sunt memorabile. Doar cateva minute petrecute in compania scriitoarei iti dau energia atat de necesara in zilele de astazi de a merge mai departe pe drumul artei. Cleopatra Lorintiu este o luptatoare, o aparatoare a limbii romane, un nume cu radacini in Tara Nasaudului, urmasa demna a granicerilor de aici. Nascuta la Nasaud, iar mai apoi cu resedinta de vara la Bistrita, unde locuiesc parintii, Cleopatra Lorintiu este o personalitate complexa (scriitoare, jurnalista, realizatoare de televiziune, scenarista, autoare de filme documentare si diplomat).
Publicatia Zaman, la care este redactor-sef, aduce in fata cititorilor povesti interesante din culturi diferite, impunandu-se deja pe piata de specialitate. Se vede clar, in tot ceea ce face, interesul pentru complexitatea intalnirii dintre civilizatii, deschiderea catre alte zone culturale, de altfel una dintre resedintele ei fiind la Paris, acolo unde ani buni a reprezentat tara in calitate de diplomat. Zecile de studii publicate oglindesc toate aceste framantari ale lumii, venind intotdeauna nu doar cu o simpla relatare, ci si cu solutii.
Mai presus de toate, Cleopatra Lorintiu este insa o poeta ce s-a impus inca de la debut, in anul 1978, cu volumul Regina pasilor furati, aparut la Editura Dacia. Scriitorul Ioan Pintea ne relata cum a mers din Runcul natal la targul nasaudean si si-a cumparat din librarie aceasta carte, pe care a citit-o pe nerasuflate. La fel s-a intamplat cu multi dintre noi, care am citit cu interes cartile Cleopatrei, fie ele de poezie, proza sau eseu.Volumul Scurte intalniri. Exista un limpede loc, aparut anul acesta la Editura Charmides, manageriata de Gavril Tarmure, este, asa dupa cum sugereaza si titlul, din doua parti. O prima parte relateaza intalnirile scriitoarei cu personaje memorabile, iar partea a doua este o reeditare revazuta a volumului Exista un limpede loc, aparut in anul Revolutiei, 1989, la Editura Sport-Turism. O carte ce a descris frumusetea plaiurilor judetului nostru, tirajul ei de cateva zeci de mii de exemplare fiind epuizat rapid. Iata ca, la initiativa vicepresedintelui Consiliului Judetean Bistrita-Nasaud, Alexandru Pugna, Exista un limpede loc a vazut, dupa 25 de ani, din nou lumina tiparului, readucandu-ne pagini care sunt adevarat reper pentru Transilvania, conturand un portret a tot ceea ce au mai frumos aceste tinuturi ale inaintasilor nostri – Liviu Rebreanu, George Cosbuc si Andrei Muresanu.
Mai mult, cartea este intregita cu alte aproape 300 de pagini care vorbesc despre arta si modul in care o scurta intalnire cu o personalitate iti poate schimba viata. Cleopatra Lorintiu aduce in fata noastra si reportaje, cum ar fi cel in care ne descrie modul in care a realizat un film documentar cu Benjamin Fondane, amintindu-mi astfel de prezenta noastra la Herta, acolo unde scriitorul isi are radacinile si unde, la biblioteca in fata careia se afla statuia acestuia, am donat carti pentru romanii ce, iata, fac acum parte dintr-o alta tara, Ucraina, insa nici o clipa nu au uitat de limba lor romana.
Cleopatra Lorintiu scrie cu acelasi patos de Nasaud, Bistrita, Bucuresti sau Paris, Viena si New York, fiecare popas al ei intr-un loc al lumii fiind adus si in fata noastra prin „jurnalul” ei. Iata cum isi incepe o cronica in Paris: Cu creionul suspendat in aer si ganduri reduse asteptam asezata pe cheiul Senei clipa in care gandurile o sa aiba dreptul de a se scurge in cuvinte, cand mana nu e lenesa si butonul de avertizare nu semnalizeaza (p. 33). Am fost pe malul Senei, am trecut podurile faimoase ale acesteia, insa si daca nu ai calcat niciodata in anumite locuri, Cleopatra Lorintiu, prin descrierile ei, ti le aduce aievea in fata ta. Pentru ca a realizat o serie de documentare prezente acum in arhiva Televiziunii Romane, era intr-un fel firesc ca scriitoarea sa se apropie si de film, cronicile ei surprinzand in mod placut. Remarc aici doar Marginalile la filmul Kira Kiralina in regia lui Dan Pita.
Cleopatra Lorintiu trage un semnal de alarma si in ceea ce priveste literatura din ziua de azi, cand exista o moda ca toata lumea sa scrie. Vorbeste deschis despre scriitorii ignorati, abandonati total de institutii si comunitate, intr-o societate in care altii, mai putin talentati, se pun stapani asupra clipei. Pana la urma vom scrie toti cate ceva, iar vraful de carti tiparite sau digitale, pai, o sa se descurce posteritatea cu el (p. 65). Cleopatra Lorintiu jongleaza cu cuvintele, dar si cu geografia, azi aflandu-se in sudul Libiei,https://cleopatra-lorintiu.net/libia/ unde scrie despre masivul Akakus, maine pe Valea Somesului, unde va scrie despre Tibles si Calimani. Oriunde ar fi in lume, aduce cu ea prospetimea omului cultivat, a scriitorului care mai apoi stie sa creioneze cu pana sa minunile lumii, prezentandu-le cititorilor.
Impresioneaza intalniri cu oameni precum Ion Caraion si povestea legata de revista „Amfiteatru” si de postul Europa Libera, dar si o intalnire cu un ambasador precum cel al Iordaniei, Saker Malkawi, https://cleopatra-lorintiu.net/indeditiordania/si mai apoi vizita la Muntele Tabor. Emotionante, acum dupa ani, sunt si ultimele interviuri acordate de personalitati precum Ion Vlasiuhttps://cleopatra-lorintiu.net/vlasiu/ sau academicianul Romulus Vulcanescu,https://cleopatra-lorintiu.net/romulus-vulcanescu/ care se confeseaza scriitoarei pe pagini intregi, apoi extraordinarul interviu cu Cella Serghi despre personajele sale sau gandurile celebrului Stefan Augustin Doinas,https://cleopatra-lorintiu.net/doinas/ intr-un dialog natural purtat cu Cleopatra. Despre toate acestea puteti lectura in volumul aparut la Editura Charmides. Nu lipsesc nici bistritenii Cleopatrei Lorintiu, pe care de-a lungul timpului i-a promovat atat prin articolele ei in presa literara, cat si in documentare, amintind aici portretele facute lui Alexandru Pugna,https://cleopatra-lorintiu.net/alexandru-pugna/ Valeria Peter Predescuhttps://cleopatra-lorintiu.net/valeria-peter-predescu/, Ioan Pintea, Melania Cuc, Elena M. Cimpan, Marcel Lupse, Alexandru Gavrilas, Miron Duca s.a.
Partea a doua a cartii, de la care a pornit de fapt si ideea acesteia, Exista un limpede loc, incepe cu o confesiune sub genericul Dimineti in Bistrita-Nasaud. O carte despre acest tinut trebuie sa inceapa dimineata. Ca sa va tulbure in suflet dorul de calatorie, sa-l simtiti ca pe o fiinta nelinistita, pusa pe duca. Si sa vedeti deodata in fata ochilor peisaje si oameni, si pagini de istorie, prezentul si trecutul acestui tinut prin care, cu orgoliul si limpezimea celui ce iubeste pur si simplu, vreau sa va port pas cu pas, pagina cu pagina (p. 287). Judetul Bistrita-Nasaud devine, prin scrisul Cleopatrei Lorintiu, un loc de basm, binecuvantat de Dumnezeu.
Despre Bistrita, Cleopatra scrie: „Cladirile acestui oras se completeaza parca unele pe altele intr-o rezolvare arhitectonica inteleapta, nu doar conciliatoare, ci avantajoasa deopotriva pentru cladirea gotica, pentru friza romantica, pentru manierista poarta ori cupola secession, pentru casa modesta cu veranda si gradinita cu flori dinainte si pentru cladirea lunga, tip vagon, cu briz-brizuri austrocratesti, pentru lucarnele desuete si vechile porti sasesti, pentru balconasele demodate si pentru blocurile zvelte, cu acoperisuri inclinate „(p. 290)
Nasaudul este descris si el in cuvinte pastelate: „Aici toamna vine cu o ora mai devreme. Te trezesti dimineata si simti o infiorare racoroasa de parca aerul, castanii cu frunze tivite de arsura inca neuitata a verii pe sfarsite, te-ar fi indragostit cu de-a sila (p. 324).
Gasim aici, in Tara Nasaudului, pe Valea Somesului, o lume tainica, o lume cu multe secrete, povesti, obiceiuri si ciudatenii. O lume cu o aula de mister si de fantastic (p. 400) pe care Cleopatra Lorintiu o aduce in fata noastra. Povesti asezate pe un traseu pentru suflet in patria in care exista Virtus Romana Rediviva, poduri de lemn, Cuibul visurilor din Maieru, Hora de la Prislop, dar si piscurile Muntilor Tibles, Calimani si Bagau, completate de campia de inalte coline. Despre Cleopatra Lorintiu putem afirma ca este un scriitor complex, care impartaseste prin aceasta carte gandurile, fericirile, amintirile, dar si nelinistile si evenimentele societatii actuale. O carte ce se citeste cu placere, fiind un discurs pur pentru apararea culturii adevarate, a reperelor pe care le avem la nivel mondial, dar si aici in tara noastra, de la peisaje mirifice la oameni care, prin creatia lor, au facut ca lumea sa-si schimbe infatisarea. Exista un limpede loc, acela in care ne invita Cleopatra Lorintiu. Vizitati-l cu incredere! (Menut Maximinian)
2.„Există un limpede loc”, spune Cleopatra Lorinţiu
(Victor Ştir,8 martie 2016)
Recent, a apărut la Editura ,,Charmides” din Bistriţa masivul volum ,,Scurte întâlniri – Există un limpede loc”, ediţia a II-a, al scriitoarei Cleopatra Lorinţiu. Cartea a apărut în 2016, cu sprijinul Consiliului Judeţean, prin intermediul Bibliotecii Judeţene.
Cleopatra Lorințiu s-a născut în 26 septembrie 1957, la Năsăud, a absolvit liceul la Bistriţa şi este scriitoare, jurnalistă, realizatoare de televiziune, diplomat. A debutat editorial de foarte tânără, cu cartea de poezie ,,Regina cu paşii furaţi”, apoi a publicat cărți de poezie, proză, eseuri, critică, interviuri, note de călătorie, memorialistică, literatură pentru copii, fiind unul dintre cei mai inspiraţi şi mai harnici scriitori ai generaţiei sale. Formaţia sa intelectuală complexă cuprinde studii de cibernetică economică, la Academia de Ştiinţe Economice din București, cursuri de geopolitică, geostrategie, diplomație. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1979 şi corespondent pentru România al „Observatoire d’études Géopolitiques” din Paris, de asemenea, editor-șef al publicației bilunare „Zaman România”, ediția în limba română, din februarie 2013.
Ca scriitor şi jurnalist, Cleopatra Lorinţiu are acuta conştiinţă a unei vieţi tumultuoase, care înseamnă prezenţă la evenimente culturale deosebite, cunoaşterea multor oameni din aceeaşi zonă de interes şi, care, aşa cum sugera Michaux, se ascund, se pierd, se uită cu timpul. Gestul intelectual al scrisului devine mijlocul de apărare împotriva uitării, scriitoarea consemnând gândurile prilejuite de un eveniment cultural, întâlnirea cu oameni dragi şi cărţi, texte care se zidesc împotriva valului implacabil al uitării. Este mirabilă capacitatea autoarei de a reda amintiri din viaţa de diplomat, populată de nume străine, de locuri sau oameni, de discuţii şi idei, teme dezbătute, în aceeaşi măsură succesiunea rapidă, sugerată a materialelor scrise pentru televiziune, care dobândesc aparenţa unor secvenţe în activitatea prodigioasă, devenită text.
De mare actualitate interviurile culturale din ,,Scurte întâlniri” sau evocarea unor întreţineri colocviale cu colegi scriitori din generaţii mai vechi sau mai noi: Aurel Dragoş Munteanu, Ion Caraion, Francois Fejto, precum de interesante sunt interviurile cu Ion Vlasiu, Ştefan Augustin Doinaş, Romulus Vulcănescu, Cella Serghi, Ion Sălişteanu, Ovidiu Bojor, Gheorhe Tomozei.
Secţiunea a patra a volumului este intitulată ,,Adăugiri ardeleneşti” şi este dedicată artiştilor, oamenilor de cultură din Bistriţa-Năsăud, zonă pentru care Cleopatra Lorinţiu manifestă o afinitate aparte. Citim, astfel, texte de mare sensibilitate despre interpretul de muzică populară Alexandru Pugna, poetul Ioan Pintea, managerul Gavril Ţărmure, scriitoarea Melania Cuc, poetul Ion Cioba, scriitoarea şi pictoriţa Victoria Fătu Nalaţiu, George Vasile Dâncu, Mircea Măluţ, Marcel Lupşe, Alexandru Gavrilaş, Lazăr Avram (,,Cine este Lazăr Avram? Mie-mi place să-i spun Lazor, cum se zice pe la noi, pe la Maieru”, scrie autoarea cu mare drag pentru Maierul natal).
Cea de a doua carte, apărută în 1989 şi cuprinsă în recentul volum, ,,Există un limpede loc”, este un ,,exerciţiu de admiraţie” şi, în acelaşi timp, o declaraţie de iubire pentru locurile natale, greu de găsit în scrisul altui scriitor de astăzi din zona judeţului Bistriţa-Năsăud. Localităţi, peisaje, vestigii ale trecutului îşi găsesc loc în expresia frumoasă, literară, a autoarei. Fireşte, nu putea trece Cleopatra Lorinţiu pe lângă o personalitate ca Valeria Peter Predescu, marea interpretă a cântului năsăudean, dar nici pe lângă Veronica Micle (,,Sufletul Veronicăi”); mai este amintit scriitorul Olimpiu Nuşfelean, pictorul Miron Duca, alături de care mulţi alţii. Spaţii speciale se acordă eroului, sfântului ortodox Tănase Todoran, poetului revoluţionar Andrei Mureşanu, prezenţei lui Coşbuc şi Rebreanu pe aceste meleaguri.
Reeditarea textelor amintite este binevenită, excelentul program editorial al Bibliotecii Judeţene aducând în actualitate textele scriitoarei plecate de pe meleagurile noastre, care se întoarce astfel acasă, între ai săi, care au cunoscut doar parţial felul cum sunt privite locurile noastre, luând distanţă.
In fotografie : Ioan Pintea, Cleopatra Lorintiu, Gavril Ţarmure, Alexandru Pugna la Biblioteca judeţeană „George Coşbuc” ,16 august 2016 lansarea cărţii „Scurte întîlniri” editura Charmides.
Lansarea cărţii a avut loc la Biblioteca „George Coşbuc ” din Bistriţa, 16 august 2016.Din presa locală:
3.S-a născut la Năsăud
(fragment dintr-o cronică de Ioana Bradea pe marginea lansării de carte din 16 august 2016)
... a ajuns să locuiască în cele mai exclusiviste locuri din lume şi este unul dintre puţinii scriitori care şi-a văzut cărţile vândute în zeci de mii de exemplare.S-a ocupat de filme documentare, dar a făcut carieră şi în diplomaţie.
Şi a făcut un imens serviciu judeţului Bistriţa-Năsăud…
…Întâlnire emoţionantă ieri seară, la Biblioteca Judeţeană “George Coşbuc” din Bistriţa unde, pentru câteva ore a poposit din nou Cleopatra Lorinţiu – una dintre vedetele literare ale anilor 80 în judeţul nostru – care a prezentat publicului cel mai recent volum publicat la Editura Charmides – Scurte întâlniri * Există un limpede loc.
Cleopatra Lorinţiu ne vorbeşte despre Bistriţa-Năsăud, despre Anieş, Maieru, Beclean, oamenii şi locurile speciale ale acestor spaţii – a afirmat în deschidere Ioan Pintea, managerul Bibliotecii Judeţene “George Coşbuc” care a remarcat şi darul extraordinar al scriitoarei care, fiind şi poet, reuşeşte să surprindă şi emoţional din frumuseţea locurilor dar reuşeşte, totodată, şi câteva recuperări ale unor personalităţi extraordinare ale judeţului.“Toţi ne uitam cu admiraţie la Cleopatra Lorinţiu, era şi o femeie frumoasă şi o poetă despre care vorbea totă lumea. A avut o carieră tumultuoasă, dar şi-a păstrat mereu atracţia pentru literatură, deşi a lucrat şi în diplomaţie şi în alte sfere importante ale instituţiilor statului român. Are o anumită tandreţe faţă de aceste locuri sau figuri din zona noastră, evocându-le alături de mari figuri ale literaturii şi culturii române precum Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei, Marin Preda sau Aurel Dragoş Munteanu…” a povestit, între altele, Gavril Ţărmure, managerul Centrului Judeţean pentru Cultură
Cleopatra Lorinţiu a recunoscut ieri seară că a avut nevoie de curaj pentru a accepta reeditarea volumului “Există un limpede loc”, scris pe vremea când autoarea avea 30 de ani, caracterizată de o anumită naivitate şi prospeţime… “Cartea a apărut cu vreo lună înainte de Revoluţia din 89, a fost complet masacrată de cenzura acelor vremuri – erau multe pasaje referitoare la perioada hortistă a istoriei noastre care au fost toate şterse din carte, a apărut într-un tiraj de 47.000 de exemplare care s-au epuizat foarte repede… Un preot din Gheorgheni m-a inspirat să accept în final să republic acest text la o distanţă de aproape 20 de ani…”Vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Alexandru Pugna i-a oferit autoarei un buchet de flori – în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru un imens serviciu pe care Cleopatra Lorinţiu l-a făcut judeţului Bistriţa-Năsăud – povestind şi prezentând aceste meleaguri în culori atât de frumoase. Alexandru Pugna a povestit celor prezenţi şi faptul că a cunoscut-o pe Cleopatra Lorinţiu la una dintre întâlnirile cenaclului “George Coşbuc”, la Casa de Cultură a Sindicatelor, unde scriitoarea – “o adevărată vedetă literară” – şi-a făcut apariţia îmbrăcată în ie românească şi laibăr.(Ioana Bradea- Bistriţeanul.to)
Eveniment http://www.rasunetul.ro/eveniment-cultural-cleopatra-lorintiu-lanseaza-o-noua-carte-acasa
Sala „Gavril Scridon” a Bibliotecii Judeţene va fi, marţi,16 august ora 18, gazda întâlnirii cu scriitoarea Cleopatra Lorinţiu, care îşi va lansa acasă, la Bistriţa, volumul „Există un limpede loc, Scurte întâlniri” ce vorbeşte atât de frumos despre meleagurile noastre, dar şi despre personalităţi cu care scriitoarea s-a întâlnit de-a lungul vremii, creionându-le portrete memorabile.
Scriitoare, jurnalistă, realizatoare de televiziune şi diplomat român, cu reşedinte în capitala ţării, dar şi în capitala Franţei, la Paris, Cleopatra Lorinţiu este unul dintre cei mai apreciaţi oameni de cultură plecaţi din mijlocul nostru. A publicat cărţi de poezie, proză, eseuri,critică şi inteviuri, memorialistică, note de călătorie, literatură pentru copii. În prezent bistriţeanca este redactor şef al revistei Zaman, corespondent pentru România al „Observatoire d’études Géopolitiques” din Paris şi realizator pentru Televiziunea Română.
De curând, a lansat la Bistriţa romanul “Pălăria de pai” , iniţiativa editării acestei cărţi, la fel ca şi cea mai recentă, aparţănând vicepreşedintelui Alexandru Pugna, care doreşte ca valorile scriitoriceşti să se reîntoarcă la obârşie. Proiectul editorial a apărut cu sprijinul Consiliului Judeţean, prin Biblioteca Judeţeană.Amfitrionul întâlnirii va fi directorul instituţiei, Ioan Pintea.Cleopatra Lorinţiu este unul dintre scriitorii iubiţi şi acasă, bistriţenii fiind aşteptaţi în număr cât mai mare pentru a primi cartea cu autograf.
4.Cleopatra Lorintiu si „Scurtele intalniri”(17 august 2016,Bistrita Ziare.com)http://www.ziare.com/bistrita/stiri-life-show/cleopatra-lorintiu-si-scurtele-intalniri-6293130
La o scurta intalnire a fost prezenta scriitoarea, jusnalista, realizatoarea de televiziune, scenarista si autoarea de filme documentare Cleopatra Lorintiu, marti dupa-amiaza, la Biblioteca „George Cosbuc” din Bistrita. Fiind si ea bistriteanca, reintalnirea cu bistritenii a fost prilejuita de aparitia unei carti noi, „Scurte intalniri. Exista un limpede loc”, lansata recent, la Editura Charmides din Bistrita. Tiparirea cartii a fost sustinuta de Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud si de Biblioteca Judeteana.Reintalnirea cu cititorii a Cleopatrei Lorintiu a fost o alta revelatie asupra scriitoarei si a operei sale. Au vorbit despre carte si despre performantele autoarei Gavril Tarmure, Alexandru Pugna, Icu Craciun, Iacob Naros, moderatorul evenimentului fiind Ioan Pintea, directorul Bibliotecii Judetene.
Cartea „Scurte intalniri…” cuprinde doua parti: cea din titlu, care insumeaza dialoguri sau relatari cu si despre mari personalitati ale literaturii si culturii romanesti, si nu numai. Partea a doua, „Exista un limpede loc”, este reluarea cartii care a aparut la Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1989, despre care autoarea spune ca a fost ciuntita rau, atunci fiind eliminate din sumar multe capitole. „Exista un limpede loc” a fost si ramane, de fapt, cartea dedicata aproape in intregime locurilor natale ale scriitoarei, cam cat cuprinde judetul Bistrita-Nasaud.
Pentru ca acest volum sa poata fi gasit si in Librariile Aletheia, şi in alte librarii din ţară, Gavril Ţămure a promis că va tipari o prelungire de tiraj pentru public.
https://pubblick.blogspot.ro/2016/10/un-limpede-loc-noua-carte-cleopatrei.html
5. Un Fragment din carte :
Stampe cu poduri( din Există un limpede loc,de Cleopatra Lorinţiu ,editura Charmides, 2016 ,pagina 325-326)
„Din şoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărăşind Someşul când în dreapta, când în stânga, până la Cluj şi chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Amaradia, trece peste râul peste podul bătrân de lemn, acoperit cu şindrilă mucegăită, spintecă satul Jidoviţa şi aleargă spre Bistriţă, unde se pierde în cealaltă şosea naţională care coboară din Bucovina prin trecătoarea Bârgăului”.
Liviu Rebreanu, Ion, Editura Eminescu, 1970, p. 9.
Amintirea despre aceste poduri someşene începe cu exclamaţia stupefiată a unui călător: „Uite că am a intrat în şura omului!” întâmpinată de ceilalţi cu un sănătos hohot de râs. Podurile de lemn acoperite din Ţara Năsăudului de odinioară au impresionat, fără îndoială, mulţi călători. De unde vine însă acest obicei de a clădi astfel de poduri pitoreşti şi, într un anume fel, deosebite, spectaculoase chiar, nu se ştie. Unii spun că din adâncurile unei istorii şi civilizaţii autohtone, din acea minunată şi străveche obişnuinţă a ţăranului cu lemnul.
Spiritul gospodăresc al Regimentului al II lea grăniceresc a avut drept urmare şi înălţarea podului de peste Someş de la Ilva Mică. Întreprindere, se pare, curajoasă, căci Someşul era o apă năvalnică şi furioasă.
Remarcate de cei ce au călătorit pe aceste locuri podurile acoperite, cele care în timp de ploaie ori de furtună adăposteau oameni şi vite, ori, duminicile, tot pe vremea rea şi mohorâtă, erau loc de gioc ori chiar loc de întâlnire a tinerilor, au o poezie unică.
Şi podul durat de militari şi considerat ca o a”mare victorie împotriva stihiilor naturii”, remarcat de împărat la prima lui vizită în ţinutul Regimentului al II lea al grănicerilor români, avea parcă şi el un mister anume. „Tunelul” lui umbros, grinzile solide, înalte, mirosul de lemn, totul avea un aer de străvechime, liniştea şi căldura aceea inconfundabilă pe care numai lemnul o poate da. Lemnul inspiră familiaritate, trăinicie şi aşezare, nu intimidează, ci parcă apără. Podul de la Nimigea, cel din Nepos, cel de la Salva, peste Sălăuţa, Podul Strâmbii, de peste apa Ilvei, Podul cel mare din Lunca Ilvei, Podul Sucii din Ilva Mare şi al Iliuţei din Lunca Ilvei, toate au fost semne ale meşterilor lemnari de altă dată, poduri trainice, ca nişte case peste ape.
Îmi amintesc un pod de lemn acoperit de neaua pufoasă în ziua cristalină de ianuarie, un pod aruncat peste tulburarea dezgheţului, un pod cu umbra lui promiţătoare în arşiţa amiezii de iulie. Îmi amintesc un pod acoperit, silueta lui frumoasă, aducând ceva de mult. Atât de demult încât amintirea însăşi e difuză, se pierde în timp, în ancestral.
6.Un limpede loc, noua carte a Cleopatrei Lorinţiu
Întotdeauna întâlnirile cu Cleopatra Lorinţiu sunt memorabile. Doar câteva minute petrecute în compania scriitoarei îţi dau energia atât de necesară în zilele de astăzi de a merge mai departe pe drumul artei. Cleopatra Lorinţiu este o luptătoare, o apărătoare a limbii române, un nume cu rădăcini în Ţara Năsăudului, urmaşă demnă a grănicerilor de aici.Volumul „Scurte întâlniri. Există un limpede loc”, apărut anul acesta la Editura Charmides, manageriată de Gavril Ţărmure, este, aşa după cum sugerează şi titlul, din două părţi. O primă parte relatează întâlnirile scriitoarei cu personaje memorabile, iar partea a doua este o reeditare revăzută a volumului „Există un limpede loc”, apărut în anul Revoluţiei, 1989, la Editura Sport-Tursim.
O carte ce a descris frumuseţea plaiurilor judeţului nostru, tirajul ei de câteva zeci de mii de exemplare fiind epuizat rapid. Iată că, la iniţiativa vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Alexandru Pugna, „Există un limpede loc” a văzut, după 25 de ani, din nou lumina tiparului, readucându-ne pagini care sunt adevărat reper pentru Transilvania, conturând un portret a tot ceea ce au mai frumos aceste ţinuturi ale înaintaşilor noştri – Liviu Rebreanu, George Coşbuc şi Andrei Mureşanu.
Mai mult, cartea este întregită cu alte aproape 300 de pagini care vorbesc despre artă şi modul în care o scurtă întâlnire cu o personalitate îţi poate schimba viaţa.
Cleopatra Lorinţiu aduce în faţa noastră şi reportaje, cum ar fi cel în care ne descrie modul în care a realizat un film documentar cu Benjamin Fondane, amintindu-mi astfel de prezenţa noastră la Herţa, acolo unde scriitorul îşi are rădăcinile şi unde, la biblioteca în faţa căreia se află statuia acestuia, am donat cărţi pentru românii ce, iată, fac acum parte dintr-o altă ţară, Ucraina, însă nicio clipă nu au uitat de limba lor română.
Cleopatra Lorinţiu scrie cu acelaşi patos de Năsăud, Bistriţa, Bucureşti sau Paris, Viena şi New York, fiecare popas al ei într-un loc al lumii fiind adus şi în faţa noastră prin „jurnalul” ei. Iată cum îşi începe o cronică în Paris: „Cu creionul suspendat în aer şi gânduri reduse aşteptam aşezată pe cheiul Senei clipa în care gândurile o să aibă dreptul de a se scurge în cuvinte, când mâna nu e leneşă şi butonul de avertizare nu semnalizează” (p.33). Am fost pe malul Senei, am trecut podurile faimoase ale acesteia, însă şi dacă nu ai călcat niciodată în anumite locuri, Cleopatra Lorinţiu, prin descrierile ei, ţi le aduce aievea în faţa ta.
Pentru că a realizat o serie de documentare, prezente acum în arhiva Televiziunii Române, era într-un fel firesc ca scriitoarea să se apropie şi de film, cronicile ei surprinzând, în mod plăcut. Remarc aici doar „Marginalile” la filmul „Kira Kiralina” în regia lui Dan Piţa.
Cleopatra Lorinţiu trage un semnal de alarmă şi în ceea ce priveşte literatura din ziua de azi, când există o modă ca toată lumea să scrie. Vorbeşte deschis despre scriitorii ignoraţi, abandonaţi total de instituţii şi comunitate, într-o societate în care alţii, mai puţin talentaţi, se pun stăpâni asupra clipei. „Până la urmă, vom scrie toţi câte ceva, iar vraful de cărţi tipărite sau digitale… păi, o să se descurce posteritatea cu el” (p. 65)
Cleopatra Lorinţiu jonglează cu cuvintele, dar şi cu geografia, azi aflându-se în sudul Libiei, unde scrie despre masivul Akakus, mâine pe Valea Someşului, unde va scrie despre Ţibleş şi Călimani. Oriunde ar fi în lume aduce cu ea prospeţimea omului cultivat, a scriitorului care mai apoi ştie să creioneze cu pana sa minunile lumii, prezentându-le cititorilor. Impresionează întâlniri cu oameni precum Ion Caraion şi povestea legată de revista „Amfiteatru”, dar şi de postul Europa Liberă, dar şi o întâlnire cu un ambasador precum cel al Iordaniei, Sakerm Malkwi, şi mai apoi vizita la Muntele Tabor. Emoţionante, acum după ani, sunt şi ultimele interviuri acordate de personalităţi precum Ion Vlasiu sau academicianul Romulus Vulcănescu, care se confesează scriitoarei pe pagini întregi, apoi extraordinarul interviu cu Cella Serghi despre personajele sale sau gândurile celebrului Ştefan Augustin Doinaş, într-un dialog natural purtat cu Cleopatra. Despre toate acestea puteţi lectura în volumul apărut la Editura Charmides.
Nu lipsesc nici bistriţenii Cleopatrei Lorinţiu, pe care de-a lungul timpului i-a promovat atât prin articolele ei în presa literară, cât şi în documentare, amintind aici portretele făcute lui Alexandru Pugna, Valeria Peter Predescu, Ioan Pintea, Melania Cuc, Elena M. Cîmpan, Marcel Lupşe, Alexandru Gavrilaş, Miron Duca ş.a.
Partea a doua a cărţii, de la care a pornit de fapt şi ideea acesteia, „Există un limpede loc”, începe cu o confesiune sub genericul „Dimineţi în Bistriţa-Năsăud”. „O carte despre acest ţinut trebuie să înceapă dimineaţa. Ca să vă tulbure în suflet dorul de călătorie, să-l simţiţi ca pe o fiinţă neliniştită, pusă pe ducă. Şi să vedeţi deodată în faţa ochilor peisaje şi oameni şi pagini de istorie, prezentul şi trecutul acestui ţinut prin care, cu orgoliul şi limpezimea celui ce iubeşte pur şi simplu, vreau să vă port pas cu pas, pagină cu pagină” (p.287).
Judeţul Bistriţa-Năsăud devine, prin scrisul Cleopatrei Lorinţiu, un loc de basm, binecuvântat de Dumnezeu. Despre Bistriţa, Cleopatra scris: „Clădirile acestui oraş se completează parcă unele pe altele într-o rezolvare arhitectonică înţeleaptă, nu doar conciliatoare, ci avantajoasă deopotrivă pentru clădirea gotică, pentru friza romantică, pentru manierista poartă ori cupolă secession, pentru casa modestă cu verandă şi grădiniţă cu flori dinainte şi pentru clădirea lungă, tip vagon, cu briz-briz- uri austrocrăţeşti, pentru lucarnele desuete şi vechile porţi săseşti, pentru balconaşele demodate şi pentru blocurile zvelte, cu acoperişuri înclinate” (p.290)
Năsăudul este descris şi el în cuvinte pastelate: „Aici toamna vine cu o oră mai devreme. Te trezeşti dimineaţa şi simţi o înfiorare răcoroasă de parcă aerul, castanii cu frunze tivite de arsura încă neuitată a verii pe sfârşite, te-ar fi îndrăgostit cu de-a sila” (p. 324). Găsim aici, în Ţara Năsăudului, pe Valea Someşului, „o lume tainică, o lume cu multe secrete, poveşti, obiceiuri şi ciudăţenii. O lume cu o aulă de mister şi de fantastic” (p.400) pe care Cleopatra Lorinţiu o aduce în faţa noastră. Poveşti aşezate pe un traseu pentru suflet în patria în care existăVirtus Romana Rediviva, poduri de lemn, Cuibul visurilor din Maieru, Hora de la Prislop, dar şi piscurile Munţilor Ţibleş, Călimani şi Bâgău completate de câmpia de înalte coline.
Despre Cleopatra Lorinţiu putem afirma că este un scriitor complex, care împărtăşeşte prin această carte gândurile, fericirile, amintirile, dar şi neliniştile şi evenimentele societăţii actuale.
O carte ce se citeşte cu plăcere, fiind un discurs pur pentru apărarea culturii adevărate, a reperelor pe care le avem la nivel mondial, dar şi aici în ţara noastră, de la peisaje mirifice la oameni care, prin creaţia lor, au făcut ca lumea să-şi schimbe înfăţişarea.
Există un limpede loc, acela în care ne invită Cleopatra Lorinţiu. Vizitaţi-l cu încredere!
Menuţ Maximinian
7. http://www.animafori.ro/blog/209-cleopatra-lorin-iu-scurte-nt-lniri
CLEOPATRA LORINŢIU: SCURTE ÎNTÂLNIRI. CRONICI despre :
Irina Airinei
20 martie 2016
O luptă între orgoliu şi umilinţă. Întâmplări, amintiri, străfulgerări pe care autoarea le ar vrea înscrise undeva, pe o piatră a istoriei. Dar şi gândul că, poate, uneori, mai bună ar fi tăcerea. A întâlnit oameni şi a trăit întâmplări. Multe se vor şterge cu totul, multe or să dispară, aşa cum pe o pictură în clin d’oeil, pe un tavan, cu timpul, multe detalii se şterg, dispar şi ne rămâne numai o brumă fină, un fragment, o frântură din ce a vrut pictorul să facă acolo. Dar pentru că nu voia să uite, a pus pe hârtie mărturisiri într-un carusel al amintirior, această Dulce harababură a unei poete pierdute în universul celor ce au fost şi sunt încă în memoria ei afectivă, în căutarea trecutului, în căutarea de sine. „Scurte întâlniri, adeseori unice întâlniri.
Au tâlcul lor. Uneori plăcute, alteori fascinante, alteori nu, întâlniri cu persoane super celebre sau cu persoane perfect anonime, dar întâlniri care spun ceva vieţii tale.
Sau mai exact întâlniri pe care nu le poţi uita.
În orice clipă a vieţii s ar fi petrecut ele, la tinereţea cea necoaptă sau la bătrâneţea cea întristată.” Întâlniri cu oameni apropiaţi, vase comunicante, atingeri care electrocutează. Pe Barbu Fundoianu a vrut să îl aducă în memoria colectivă. Printr-un film şi prin pagini de neuitat: „Cred că Fundoianu alias Fondane alias Benjamin Wechsler e prea român pentru francezi, prea evreu pentru români, prea elitist pentru o cultură română aflată în derivă şi abandon, prea deranjant pentru memoria franceză în care colaboraţionismul e o pată nătângă, prea oricum, prea nu intră în scheme şi formatări.
E numai bun ca să fie uitat.
Ca toate amintirile care dor.”
O scurtă întâlnire, iată, cu socrul scriitoarei, un Om pentru oameni, Nathan Brumberg: „Medic pasionat şi vorbitor a şapte limbi, Nathan Brumberg ajunge să profeseze şi în timpul războiului. Face parte din rezistenţa franceză. După război este decorat, onorat public de Statul francez. Apoi îşi transformă casa situată în suburbia pariziană Villepente, acolo unde era şi cabinetul său privat, într un adevărat punct de sosire şi plecare, pus la dispoziţia evreilor bucovineni care părăseau România pentru a ajunge în alte locuri: SUA, America de Sud, Israel. Nathan era preşedintele Asociaţiei Bucovinenilor Parizieni şi dădea petreceri fastuoase la Cafe de la Paix, avea prieteni avangardişti, îşi ajuta prietenii evrei români în toate felurile. În 1952, fiul său şi al soţiei sale Margeurite Py, originară din Alsacia, primeşte numele de Bernard Jerome Max. Când băiatul are opt ani, părinţii îl duc în călătorie la Cernăuţi şi la Bucureşti ca să şi cunoască originile.”
O altă întâlnire, cu Aurel Dragoş Munteanu, cel care şi-a iubit la modul total România lui interioară, ni-l arată prin prin mărturiile contemporanilor, ale celor care au avut prilejul că cunoască un strop din substanţa sa profundă şi atât de paradoxală.
O carte sau mai bine zis o luptă în care apar mărturisiri crude de tristeţi însângerate: „Filmul documentar dedicat lui N. N. Constantinescu nu s-a făcut, aşezarea sa într un plan al televiziunii naţionale depindea de unele persoane care nu ştiau nimic despre academician şi pentru care numele lui nu răscolea decât amintiri socialiste.Am rămas cu scenariul şi cu sinopsisul în buzunar aşa cum s-a întâmplat cu multe alte personalităţi despre care am vrut şi am încercat să fac ceva şi inexorabilul pix al actualei cenzuri nu m a lăsat (de pildă Iosif Constantin Drăgan, Ion Lăncrănjan, Raoul Şorban, Aurel Dragoş Munteanu, Mihai Ungheanu).”
O altă memorabilă întâlnire: aceea cu fermecătoarea Cella Serghi, a cărei dezinvoltură în proză e departe de a fi flux şi superficialitate, ci doar muncă obstinată, tainică, îndrăcită, tăcută, neştiută, refacere şi iar refacere, regândire şi construcţie.https://cleopatra-lorintiu.net/cella-serghi/
Scurte întâlniri cu Doinaş, cu Caraion, cu Nichita, cu Tomozeihttps://cleopatra-lorintiu.net/gheorghe-tomozei/ şi cu câţi alţii…
În căutarea timpului câştigat al unei copilării ardelene de poveste…o carte ca o revanşă tăcută a fetei de departe care visa, visa, visa… O carte pentru minte, literatură, dar, mai ales, pentru inimă…o permanentă revenire acolo unde există un limpede loc…
