La pas prin Paris ( mai 2016)

« La colonne de juillet » nu e accesibilă publicului larg pe dinăuntru aşa că ne mulţumim s-o privim pe dinafară.Absolut toată lumea o cunoaşte.Domină Place de la Bastille prin al său « Le Génie de la Liberté » sculptură de Auguste Dumont (1836).De fapt, este o necropolă care adăposteşte trupurile revoluţionarilor căzuţi în zilele de 27,28,29iulie 1830(Trois Glorieuses), revoluţie care a dus la căderea regimului lui Charles X ducând la instaurarea …monarhiei lui Louis-Philippe Ier, duc d’Orléans, roi des Français.În foarte încîlcita istorie franceză, e de reţinut că acest monument omagiază revoluţionarii din 1830 dar pe locul în care, cu ceva vreme în urmă căzuse alt simbol major, celebra Bastille, care (fuseseră puţin prizonieri acolo în momentul demolării) rămâne de fapt un simbol al abuzurilor monarhiei.

Ceea ce cred eu că e de reţinut, e exact această repetitivitate a comemorării celor care s-au jertfit de fapt, în lupta lor precisă pentru libertate. Generaţiile care vin,unele după altele în această luptă, ar trebui să ştie să respecte sau să valorizeze ce au făcut înaintaşii. În rest,que du bien.

****

***Antoine Bourdelle(1861-1929) îşi dorise un muzeu cu numele său(aidoma lui Rodin !) iar soaţa sa, Cleopatre Bourdelle-Sevastos, împreună cu familia fetei lor,Rhodia, susţinuţi de oameni bogaţi, iubitori de artă,au reuşit asta.Dincolo de paginile copleşitoare de istoria artei şi sculpturii, la Musee Bourdelle am aflat şi ce nu ştiam: printre elevele sculptorului Bourdelle care „şi-au împrumutat trăsăturile unor sculpturi” iată că Fanny Moscovici a fost modelul pentru bronzul „La Roumaine „(1927). Avem un chip şi în acest renumit muzeu pariziar din arondismentul 15, rue Antoine -Bourdelle,nu departe de Montparnasse

***Acasă la domnul Honoré de Balzac, în căsuţa minusculă cocoţată în Passy. Aici a corectat între 1840-1847, La Comédie humaine! (ciclu format din 95 de nuvele, romane și eseuri terminate și vreo 48 lucrări neterminate.)Aproape ascuns, ferindu-se de cei cărora le era dator, hărţuit, furişându-se adeseori prin uşiţa din spate. Geniul romanului realist francez. Am fotografiat fila pe care îşi desena personajele, nota amănuntele unei fresce fără egal în toată istoria literaturii.Domnul Balzac era acolo, l-am găsit în toate obiectele care au supravieţuit,şi am privit obiect cu obiect, şi am stat pe banca din grădină de unde se vede oraşul. Genial, fantast, riscând totul, aventurier, personalitate accentuată, bonom, truditor disperat,zicea : « „Mă scol la miezul nopții și lucrez șaisprezece ore în șir” ».

***

Uneori trebuie să luăm exemplul altora. Să înţegem lecţia de umanitate, pledoaria pentru mari idei, capacitatea de-a le transpune în realitate. Muzeul şi grădinile Albert-Khan (Boulogne Billncourt) adună laolaltă dovezile marelui proiect umanist pe care acest bancher filantrop, un adevărat vizionar, l-a pus în practică.Colecţii de-a dreptul uluitoare ne arată societatea, peisajele şi obiceiurile aşa cum erau ele acum o sută şi mai bine de ani.Grădinile ne dezvăluie cele mai frumoase mostre de artă peisagistică de pe tot globul, Spiritul acestui dialog între culturi ar trebui cunoscut.Când Albert Khan şi-a dat seama că multe obiceiuri or să dispară el a fondat ARCHIVES de LA PLANETE.Era în 1912.

Ajungea la Paris la 16 ani , venea din Alsacia, şi devenea funcţionar la banca fraţilor Goudchaux.Avea să îşi continue studiile cu sprijinul lui Henri Bergson, facând un bacalaureat în litere, apoi unul în ştiinţe, apoi o licenţă în drept. Între 1889 şi 1893 a făcut avere din diamantele din Africa de Sud, fondînd propria bancă în 1989. Important este faptul că acest bancher bogat avea să îşi consacre averea unui obiectiv clar.un drum către «o pace universală»creând numeroase instituţii care lucrau în aceeaşi direcţie: să promoveze înţelegerea între popoare şi cooperare a internaţională. Gândiţi-vă că această intreprindere uluitoare se plasa înaintea celui de al doilea război mondial, momentul maxim de exprimare a intoleranţei şi şovinismului. Încet ,încet după crash-ul bursier din 1929, bancherul îşi pierde proprietăţie. Departamentul Senei cumpără în 1936 proprietatea sa şi colecţiile iar colecţionarul moare în 1940.

ARHIVELE PLANETEI

« Fotografie stereoscopică, proiecţiile, cinematograful , asta e ce aş vrea eu să fac să funcţioneze pentru a fixa în memorie odată pentru totdeauna practici,moduri de existenţă umană a căror fatală dispariţie nu e decît o chestiune de timp. »

În 1912 bancherul lăsa Arhivele Planetei în mâinile georgrafului Jean Brunhes, echipele sale foloseau recentele descoperiri ale fraţilor Lumiere, anume cinematograful (1895) şi autocromul (1907).Între 1909 şi 1931 şi-a trimis un cameraman în misiune în aproape 60 de ţări pentru a păstra pe peliculă obiceiuri şi costume. Documentele conservate din Europa, Africa, Asia şi America sunt astăzi în colecţiile muzeului. Viaţă economică, habitat, costume, transporturi, artă şi cultură, religie,mediul natural şi viaţă cotidiană, adică o mărturie impresionantă despre umanitate în prima jumătate a secolului trecut.

Film de epocă ,începutul de secol

În Japonia, Turcia, Mongolia şi Dahomey(actualul Brunei), operatorii lui Albert Khan au filmat pe peliculă de 35 mm. În total sunt 180 de kilometri de film, cîteva sute de ore de proiecţie de scene mute în alb şi negru , o adevărată comoară de informaţii istorice şi tehnologice.Nu în ultimul rând reconstituirea diferitelor tipuri de grădini cu ambianţă japoneză, grădină englezească, pădure aurie, pădure vosgiană,grădină franceză evocă peisaje superbe într-un fel de înfrăţire peisagistică între civilizaţii.Cedri din Atlas şi arborii din Colorado, nuferii şi frunzişurile aurii, albastre , irişii, nuferii din iazuri , ierburile preeriei şi boltele cu trandafiri, crângurile cu mesteceni şi arborii îndepărtatei Asii, stejarii din Loraine, pinii şi stejarii din Alsacia, un mozaic de arbori şi plante într-o armonie desăvârşită. Turişti, grupuri de şcolari , adolescenţi şi seniori vizitează această inslulă de armonie , aflată la marginea Parisului. O pledoarie uriaşă pentru toleranţă, lăsată moştenire de un om care a ştiut că bogăţia este trecătoare, numai umanitatea este continuă.***

L’hôtel de Rohan-Guéménée.Victor Hugo a locuit aici,practic în6,Place de Vosges între 1832-1848 iar casa depune mărturie despre cele trei perioade determinate : înainte de exil, în timpul exilului şi după. (în cealaltă, la Guernesey, nu am ajuns niciodată ).Şi ce s-a petrecut aici?Păi aici l-au vizitat Lamartine, Alfred de Vigny, Alexandre Dumas, Honoré de Balzac, Prosper Mérimée, Sainte-Beuve,aici şi-a măritat-o pe Léopoldine, aici a scris Lucrèce Borgia, Les Burgraves, Ruy Blas, Marie Tudor, Les Chants du crépuscule, Les Voix intérieures, Les Rayons et les Ombres, o mare parte din Misérables, începututl din La Légende des siècles, Contemplations. Cât a trăit aici a fost ales în Academie, apoi Pair de France,apoi deputat de Paris1.Viaţa titanului literaturii franceze ar trebui să fie citită şi răscitită de orice intelectual care se apucă de politică şi îşi asumă cu curaj opiniile sale.