„NATO nu caută confruntare.Nu vrem un nou Război Rece.

Războiul Rece este istorie.”

Cam aceasta este esenţa declaraţiilor celui mai privit om de pe planetă în clipa de faţă, generalul Jens Stoltenberg la mult observatul, discutatul şi disecatul forum NATO de la Varşovia.Că Polonia este o ţară care îşi urmăreşte cu asiduitate interesul, ştim cu toţii. Că are un proiect de ţară pe termen lung , asemeni.Urmărind însă reflectarea evenimentului pe diferitele canale mediatice, am observat mari diferenţe, nu doar nuanţări, diferenţe de-a binelea.

Este interesant de urmărit şi „jurnalul” evenimentelor, felul în care ele se succed de pildă, declaraţia preşedintelui american.

Jens Stoltenberg, a anunțat că NATO a aprobat o prezență militară multinațională în România sub conducere românească: această prezență va consta într-o brigadă alcătuită în principal din efective române și bulgare.

Si desfășurarea a patru batalioane în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia, în cadrul măsurilor de contracarare a amenințării reprezentate de Rusia.

”Statele Unite vor desfășura un batalion, circa 1.000 de militari americani aici, în Polonia, care vor acționa alături de soldații polonezi’, a declarat şi Barack Obama, la sfârșitul unei întrevederi cu președintele polonez Andrzej Duda, cu puțin timp înainte de deschiderea summitului NATO. ( adevărul este că ne cam obişnuisem cu tensiunea maximă de la Frumul anterior, din 2014 derulat în Ţara Galilor , după anexarea Crimeei).

Că anunţă Obama, că anunţă Stoltenberg,că anunţă comandamentul NATO, important e să luăm seama de evoluţii..

Soldații vor fi desfășurați prin rotație. Crearea celor patru batalioane e unul dintre principalele anunțuri făcute la summitul NATO, în contextul nemulțumirilor provocate de ambițiile Rusiei de la declanșarea crizei din Ucraina.

Camille Grand , director al Fundaţiei pentru cercetări strategice de la Paris explică : „Ideea este de a spune ruşilor : să nu carecumva să vă treacă prin minte că o lovitură rapidă efectuată în ţărule baltice, ar putea să reuşească „

Sigur, această forţă nu înseamnă foarte mult comparativ cu efectivele ruseşti! Generalul american Ben Hodges a recunoscut că ruşii în fapt, ar putea face trei zile ca să ajungă la Tallinin sau Riga, dar prezenţa soldaţilor occidentali rămâne totuşi ceva liniştitor…(sursă France 24 )

Brigada de blindate (4.200 de oameni) desfășurată de SUA prin rotație în mai multe țări din Europa de Est începând din 2017 va avea cartierul general în Polonia.

Pentru Le Fiagro , Alain Barluet povesteşte o anecdotă care nu pare deloc imaginară:dialogul,se zice că s-ar fi purtat între preşedintele american şi cel rus: „Ce aşteptaţi de la NATO?” ar fi întrebat Obama. „ Să dispară „ar fi spus Putin.

NATO nu se pregăteşte să… dispară, măcar de asta putem fi siguri.

La 67 de ani de la crearea sa în plin Război Rece, este dispus să-şi întărească poziţiile pe flancul estic, spre marea neplăcere a Moscovei.

Cele 28 de ţări membre, care şi-au jurat fidelitate prin faimosul articol 5 al Tratatului semnat în 1949, au de înfruntat o situaţie destul de tulbure : ameninţările sunt diferite, la sud şi la est, instabilitatea pe continentul european este evidentă, plăcile tectonice geopolitice se mişcă în mod periculos.

Ziarul Le Monde, prin creionul redutabililor Nathalie Guibert şi Jean-Pierre Stroobants subliniază că principalul scop al forumului este afişarea unităţii NATO mai cu seamă în acest context al Brexitului.Nimeni nu ştie cum se va propaga unda de şoc..Iată că preşedintele ceh, Milos Zeman a declarat de altfel la 1 iulie că ar susţine un referendum referitor la apartenenţa ţării sale la NATO, ipoteză exclusă de prim ministrul aceleiaşi ţări. Vedem aşadar ce disensiuni, ce puncte de vedere diferite pot fi exprimate de o singură ţară… darmite la nivel de Alianţă.

Mai puţin belicos decât alţii, preşedintele francez declară că „NATO nu are câtuși de puțin vocația să facă presiuni asupra relațiilor pe care Europa trebuie să le aibă cu Rusia, iar pentru Franța, Rusia nu este un adversar, nu este o amenințare (…) este un partener care, este adevărat, poate uneori, după cum am văzut în Ucraina, să facă uz de forță. Noi am condamnat Rusia atunci când a fost vorba de Crimeea și încercăm să găsim o soluție pentru criza din Ucraina„.

Poziţia Franţei este în mod firesc nuanţată pentru că a fost confruntată cu un val de atentate teroriste, are 3.500 de soldați în teatrul de operațiuni din Sahel, precum și în Orientul Mijlociu, împotriva grupărilor jihadiste.Responsabilitatea luptei împotriva terorismului este una comună. „Franța va face ce trebuie, însă nu mai mult.(…) Trebuie ca și alții să facă un efort echivalent”.

Declaraţia finală NATO care de altfel era total previzibilă, menţionează ( vezi pg…)şi situaţia României, brigada multinaţională, despre care însă majoritatea canalelor mediatice nu a mai pomenit, în ochii lumii, importante fiind batalionale din Polonia şi Ţările Baltice. Dincolo de faptul că ne împăunăm pe bietele noastre canale media, cu una şi cu alta, prezenţa noastră nu are strălucire, reprezentarea noastră fiind una acut provincială.

Din zonele clare, nucleul dur al alianţei, interesul analizei se balansează şi spre zona Turciei, aş zice,la ora actuală, o zonă gri. Nici până în ziua de azi nu este clar ce s-a întîmplat vreme de ani de zile cu şirurile lungi de cistenrne care preluau petrol de contrabandă dinspre ISIS, care luase samavolnic controlul câmpurilor petroliere din Irak. Nici până în ziua de astăzi nu au fost clarificate multe, nespus de multe întrebări deranjante. A jucat în permanenţă Turcia lui Erdogan, la două capete, cum se zice ? Cert este că, ţările NATO nu îşi pot permite astăzi să ceară multe explicaţii. O umbră de şantaj pluteşte asupra spiritului Alianţei. Este, după părerea noastră, una din fisurile ei. O fisură nevăzută, ascunsă cu grijă, pavoazată cu declaraţii oficiale şi cu vizite la nivel înalt. Dar, o fisură.