Dervişii lui Ammar

Îl consider pe Ammar Alnahhas unul dintre cei mai personali şi mai interesanţi pictori din România de astăzi, capabil să aibă un glas propriu, profund , cu mesaj şi tehnicitate, cu poezie şi coloristică. Dincolo de haina excepţională pe care o au tablourile lui din Expoziţia acestei veri, pusă sub semnul unor spuneri din Mevlana Jalaludin Rumi, înţeleptul, poetul , gînditorul Rumi , cel născut la Konya , nu pot să mă împiedic să remarc izul de profunzime culturală şi filozofică din opera acestui pictor.

În vremea în care plastica se confruntă cu mode degringoladice, în căutări adeseori sterile, într-o perioadă a teribilismelor ca să zic aşa , când artiştii caută ceva în piatră seacă, iată acest pictor al orientului care trăieşte la Porţile sale, adică în România , afirmând cu o tenacitate nezdruncinată personalitatea sa artistică nepereche.

Ammar este un personaj de mare bună cuviinţă, de mare sensibilitate, are o gingăşie rară în comportament dar şi în acordul perfect dintre făptura sa şi realitatea artei sale. L-am cunoscut acum ceva ani la CCERPA , Clubul Cultural care reuşeşte cu eforturi majore să armonizeze vest şi est într-o suflare de înţelegere şi cunoaştere culturală. De la primele două tablouri pe care i le-am văzut mi-am dat seama că în el există artistul adevărat. I-am urmărit de la distanţă cariera, îmi imaginez că nu i-e uşor, aşa cum nu uşor le-a fost tuturor pictorilor sau sculptorilor români risipiţi pe alte meridiane.

Nu e greu să pictezi şi să trăieşti într-o ţară, când undeva, nu foarte departe ai tăi suferă sau, în cazul lui, chiar mor?

Suferinţa, durerea , Ammar le traduce de astă dată magistral în înţelepciune cu accentele sufiste ale penelului său, ale coloristicii sale generoase şi ale temei lui de azi : Dervişii. E o lume în care respiră înţelepciunea, detaşarea, speranţa, credinţa, tot ce vreţi. Tot ce poate veni dinspre Orient ca să ne liniştească spiritele. Să facem în aşa fel încât să trăim această armonie a culturilor cu toţi porii deschişi, cu „open mind”, cu sufletul împăcat şi inundat de lumină. Mai vorbim după vernisaj !La Biblioteca Naţională a României 9 iulie la ora 14.