Lansarea cărții a avut loc la Târgul de carte Bookfest din 30 mai 2004 la ”Cafeneaua Artelor”.Editor :Violeta Borzea.

1.Din declarațiile momentului :

Autoarea spune: ”Fără devotamentul și insistența blândă a editoarei Violeta Borzea, care deja a început să-și croiască un fel de cerc de prieteni și autori în jurul Editurii ei, n-aș fi făcut o așa zisă lansare a cărții ”După-amiaza vieții”, o selecție din 40 de ani de restituiri, interviuri și evocări. ( Într-un târg de carte atât de acaparator, agitat și, pentru ființa solitară care sunt acum, obositor).E o carte despre alții.Sau mai curând, o carte despre mărturii trecute prin inima și sufletul meu.

 Dar când doamna academician Georgeta Filitti a deschis cartea și și-a aruncat ochii pe interviul luat de mine acum mulți ani soțului ei, Manole Filitti, mi-am dat seama că efortul adunării între coperți a acestor mărturii, merită. Fie chiar și pentru clipa acesta.

Vorbele bune spuse de dr. Verginia  Vedinaș m-au copleșit, aș vrea să le transcriu și să îmi rămână,o dovadă de prietenie și solidaritate fiind ele,  asemenei textul Irinei Airinei pe care cu siguranță am să îl pot citi undeva, în liniște și nu sub imperiul emoției cum am fost ieri. Mulțumesc tuturor.”(Cleopatra Lorințiu)

2.Academician Georgeta Filitti, istoric:

”Eu vă felicit și sper să continuați tot așa pentru că aveți acea însușire rară de a dibui valoarea intrinsecă a cutărui sau cutărui personaj  și în felul acesta, puneți în valoare elemente esențiale ale unui răstimp.

Și asta este o treabă

esențială.

Aș încheia spunând că sunteți o bună patrioată, doamnă!”

 Mai jos , textul integral rostit de doamna Academician Georgeta Filitti, istoric:

Sunt foarte emoționată, în primul rând trebuie să -i mulțumesc doamnei Cleopatra Lorintțiu care este o ziaristă instalată de multă vreme în spațiul publicistic și spațiul cultural românesc.

E un lucru foarte ciudat, ala mi-a fost meseria și într-un fel așa i-a fost soarta și soțului meu, Manole Filitti, ca imediat după revoluție să apărem foarte mult în presă. Nu v-o spun ca pe un compliment dar cred că această selecție care s-a făcut în timp i se datorează pentru calitatea a ceea ce ați lucrat totdeauna.Vreau să spun că acei care m-au întâlnit au  spus ”stai că te știu”, ești necvasta( văduva acum) lui Manole Filitti, păi am văzut filmul și de fiecare dată era filmul făcut de dumneavoastră care este absolut înduioșător.Sigur, și personajul era foarte interesant , făcea parte din ”le viex monde”, și dumneavoastră ați știut să scoateți de la el acele elemente care l-au făcut pe el, pe Alecu Paleologu, pe Neagu Djuvara, absolut o generație reprezentativă  pentru ceea ce a fost această intelectiualitate uinterbelică, putem s-o spunem, bogată, trufașă și ei ca bărbați, mari iubitori de femei, pentru că și asta a fost o caracteristică a lor chiar dacă nouă, nevestelor, nu ne-a convenit totdeauna.Dar erau atât de fermecători că nu prea aveai ce să faci și cădeai așa, la o pace părelnică. Însă dincolo de ușurătățile acestea , ați reprezentat o societate și cu bunele și cu relele ei, spun bunele și relele ei pentru că ați îngemănat în carte o serie de personaje cu care, dați-mi voie să spun, nu cred că Manole Filitti ar fi avut prea multe de comunicat.

Dar lucrul poate fi interpretat și altfel .O societate nu e formată numai din buni și numai din răi, numai din comuniști și necomuniști,și atunci mi se pare un plus să-i cuprindem ….Sunt cei pe care dumneavoastră i-ați cunoscut foarte bine, ați și trăit în acea lume și iese o imagine care nu poate fi decât cuceritoare.

Eu vă felicit și sper să continua tot așa pentru că aveți acea însușire rară de a dibui valoarea intrinsecă a cutărui sau cutărui personaj  și în felul acesta, puneți în valoare elemente esențiale ale unui răstimp.Și asta este o treabă esențială. Aș încheia spunând că sunteți o bună patrioată, doamnă!”

3.prof.dr. Verginia Vedinaș, jurist

”Eu sunt jurist, sunt avocat, profesor universitare de drept așa că poate vă întrebați ce caut aici.Sunt aici pentru că literatura,arta, creația sunt parte din fiecare dintre noi, nu degeaba se spune că fiecare dintre noi avem acolo o doză de poezie.

Dar am venit pentru povestea asta de om care este Cleopatra Lorințiu.

Ca s-o cunoașteți mai bine și să mă cunoașteți și pe mine puțin,  vreau să vă spun că n-am văzut-o de câțiva ani dar dragii mei, dar parcă am văzut-o ieri.

Cleopatra Lorințiu este o comoară de om, un om care are atâtea trăiri de dăruit și de primit.

Am cunoscut-o ca scriitor descoperindu-I cu emoție cărțile, am cunoscut-o ca prietenă și de altfel asta este ipostaza cea mai dragă sufletului meu.Pentru că îți relevă o prietenie profundă, o prietenie umană dar și superioară în același timp pentru că în general relaia de prietenie și sentimentul ăsta, eu întotdeauna l-am așezat deasupra tuturor.

Chiar deasupra iubirii , iubirea trece mai devreme sau mai târziu  dar prietenia  , cea adevărată, de ani de zile  pe care aproape îi uiți, pe când sufletul îți stă alături de un alt suflet, asta e fără asemuire !

Cleopatra Lorințiu este în același timp și în primul rând un om care mustește de creație, de literatură în cât mai multe forme. Care are o prețuire extraordinară nu numai pentru domeniul pe care ea îl reprezintă cu atâta demnitate.

Știm cu toții că peste tot unde a fost,unde îi sunt duse cărțile, întotdeauna sunt primite cu prețuire, cu distincțiile pe care trebuie să le primească un om valoros cum e Cleopatra lorințiu.

In același timp ceea ce o distinge de mulți alții din această lume, este respectul,duioșia cu care se întoarce spret trecut.Și cu care nu ne lasă să uităm marile personalități , de-a lungul timpului , din ceea ce înseamnă cultura românească.”

4.dr. Irina Airinei (lector universitar):

”Ion Caraion a numit-o, cândva, pe draga noastră poetă, frumoasă ca o iluzie, FATA CARE SCRIE:
,,O mulţumire târzie
Pentru fata care scrie
Sau a scris şi‑a aşteptat
Un cuvânt… Cuvânt lăsat
Pe întregul drum de stea
De la mine pân’ la ea
Să se scuture în gând
O, de‑ai şti acel cuvânt!”
FATA CARE SCRIE, scrie despre ce nu voia să uite: O scrisoare de la Ion Caraion, o privire a lui Marin
Preda dintr‑un desen de duminică, poetul „Suav anapoda“: Gheorghe Tomozei, neuitatul Eugen
Jebeleanu, un profesor fascinant, N.N. Constantinescu, o pulbere de amintiri cu Ioan Grigorescu, cu
acad. Romulus Vulcănescu, cu Cella Serghi. Fata care scrie, scrie cu harul transmis cu generozitate de
mentorul multor generații de scriitori și jurnaliști: prof. dr. Tudor Opriș. Jarul memoriei îi aduce în
viața noastră pe Manole Filitti, pe Ion Sălişteanu, pe geniala Florentina Mosora. FATA CARE SCRIE ne
amintește despre un mit al baletului, Gabriel Popescu, despre viaţa frământată, destinul neobişnuit
al compozitorului Nicolae Bretan dar și despre un traseu unic: Hârlău. Israel. Montpellier al
savantului acad. Carol Iancu. Paginile FETEI CARE SCRIE dau viață lumii de demult a arheologului
profesor doctor Silviu Sanie . FATA CARE SCRIE evocă și povestea Hannei slavate de la moarte de
Magda Stroe, Drept între Popoare. Marlena Braester, marea traducătoare dar și minunata soprană
Mariana Nicolesco sau strălucitul diplomat și om de cultură Aurel Dragoș Munteanu sunt, de
asemenea, eroii Fetei care scrie. Și mulți alții îi sunt eroi, modele, prieteni de suflet chiar. Fiindcă ea
pare a se conforma devizei pictoriței Suly Bornstein Wolf: ,,Fă Rai din ce ai!”. FATA CARE SCRIE,
Cleopatra LORINȚIU, face rai din pulberea de stele a amintirilor mereu vii cu oameni providențiali,
români și evrei cu suflet românesc.
În după amiaza vieții, FATA CARE SCRIE ne încântă cu finețea observației și cu dulceața empatiei cu
care transformă realitatea individuală în viziuni fin cizelate. Ea are o înclinație pentru puritatea şi
claritatea noţiunilor, ea ne dezvăluie realitățile lumilor superioare, prin și dincolo de trup și suflet
despre duh, duhul divin al trăirii întru creație. Creația care vine de la Dumnezeu. Gând care se
formează prin cuvintele minții.
ÎN DUPĂ AMIAZA VIEȚII, FATA CARE SCRIE ne dăruiește o clipă din viață trăită întru eternitatea
Spiritului. ,, Frânturi din vieţile lor, întâmplări, idei adunate la un loc ar putea deveni un fel de ierbar.
Ar putea fi util. Cui?” Nouă celor care adăstăm prinși de farmecul acestei cărți, așchii de timp, așchii
de chipuri prinse într-o poveste dintr-un senin nemișcat.
„De acum înainte, obişnuieşte‑te să trăieşti din amintiri
Din umbre de planete pierdute, din norii care fug,

5.Toate aceste citări din spusele participanților la lansare , nu ar fi fost posibile fără sprijinul și generozitatea doamnei Eugenia  Vasile, jurnalistă atentă căreia îi mulțumesc și aici.

Violeta Borzea, cea care conduce cu grație și profesionalism Editura pentru Artă și Literatură s-a îmbarcat cu entuziasm și responsabilitate în această aventură de restituire, conștientă de faptul că e important ceea ce rămâne, pe de o parte ,și pe de alta, că recunoștința, respectul față de cei ce au fost reprezintă o garanție a solidității în cultură. .

***

„Aproape nepregătiţi, facem pasul către după amiaza vieţii. Mai rău decât atât. Facem pasul cu presupunerea falsă că adevărurile şi idealurile noastre ne vor servi cum ar trebui.