https://www.youtube.com/watch?v=gcsVejLLwq0&t=124s

Documentare şi interviuri  de Cleopatra Lorinţiu la TVR2 2013-2018 (Identităţi)

 

Alexandre Safran. Rezistenţa spirituală.(TVR2 , 10 ianuarie 2018) partea a doua  

„Într-o Românie intrată sub raza influenţei bolşevice, cine să se mai ostenească să recunoască meritele rabinului şef Alexandru Safran ? Revenit dintr-o vizită în Statele Unite, acesta aduce ajutoare pentru toţi, după foametea care zguduise România, pentru toţi, nu doar pentru evrei. La puţin timp după asta, Alexandre Safran, Rabinul şef al României, prietenul Regelui, e nevoit să plece din ţară, chiar în preajma abdicării Regelui Mihai. Prea puţin s-a vorbit despre rolul acestui mare evreu, român, european. Identităţi,”Alexandru Safran. Rezistenţa spirituală,(partea a doua ). 10 ianuarie ora 13,40 pe TVR2. Un interviu evocator cu acad. Carol Iancu (Montpellier).„Dernière personnalité juive pro-occidentale en fonction…le Dr Safran était extrêmement populaire dans la communauté juive, qui le considérait comme un savant, un courageux défenseur de sa cause,auquel elle doit en grande partie l’aide accordée par le Joint dans après -guerre…L’élimination formelle du Dr Safran… semble avoir cause un choc profond chez les Juifs Roumains” (Rapport du 24 juin 1948 de Rudolf E. Schienfeld , ambassadeur des Etats Unis a Bucarest )( Notă: Platforma Televiziunii Române pe care erau stocate şi arhivate aceste emisiuni este inaccesibilă )

https://www.youtube.com/watch?v=STXzttemQDg

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alexandru Safran.Rezistenţa spirituală(prima parte)

TVR2 , 8 ianuarie 2018

„Planurile de astă vară, pe când eram la Montpellier, făcute împreună cu academicianul, istoricul, universitarul Carol Iancu iată că s-au transformat în realitate astăzi. Să facem un documentar la Identităţi(TVR2) dedicat personalităţii expecţionale a lui Alexandru Safran(1910-2006), un gigant al spiritualităţii iudaice. Aşadar astăzi, la Biblioteca Safran din Bucureşti,scăldaţi în lumina aurie a lui octombrie. Alături de noi doamna Sybill ( care are în grijă tezaurul Bibliotecii) şi învăluiţi de magnetismul tutelar al celui care a fost o figură luminoasă în vremuri de restrişte.”

Filmul ” Alexandru Safran -Rezistenţa spirituală”  a fost prezentat la Beer Sheva, 11 iulie 2018 în prezenţa fiului Marelui Rabin al Genevei, prof. dr. Avinoam Safran ( Geneva ), a prof. emerit  Carol Iancu de la Universitatea din Montpellier şi a istoricului Michael Iancu, directorul institutului Maimonide  Averoes din Montpellier.( în fotografie )

Bucureştiul sefard. (invitat prof.dr. Felicia Waldman).

O incursiune în lumea şi poveştile evreilor sefarzi din România.Premiera TVR2 ,8 februarie 2017

 O scurtă prezentare a albumului a fost inserată şi într-o altă emisiune pe TVr1 Convieţuiri. prezentarea diferă de documentarul propriu zis .platforma tvrplus este inaccesibilă.

https://www.youtube.com/watch?v=ybB7IsgzMbw&t=1s

Rememorări necesare – 19 decembrie 2016

În anul în care România deţine preşedinţia Alianţei Internaţionale pentru memoria Holocaustului şi pe umerii Institutului Naţional pentru studierea Holocaustului din Romînia „Elie Wiesel” apasă, evident o responsabilitate tot mai mare. Principala temă de dezbatere este fireşte lupta împotriva antisemitismului care din păcate încă îşi mai face simţită prezenţa în unele state europene.Dar temele sunt complexe,ele implică deopotrivă responsabilitate istorică şi cunoaştere aprofundată.

Un dialog cu prof.dr. Alexandru Florian, directorul INH, Elie Wiesel

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Europeana Eniko Szilagyi,5 decembrie 2016 TVR2https://www.youtube.com/watch?v=_Mf3r1W-CEg&t=563s

Există întîlniri care te marchează şi pe care le porţi toată viaţa în suflet. Asta a fost întâlnirea mea cu Eniko: o actriţă de teatru excepţională, o prezenţă superbă în filmul românesc, o voce aparte care se afirmă acum pe scenele de concert din Franţa, Belgia, Germania,Ungaria . Reîntâlnirea cu ea pentru emisiunea aceasta, filmată pe acoperişul clădirii Televiziunii Române la sfîrşitul toamnei anului 2016,într-o zi însorită, e o călătorie printre amintiri comune. Ea o readuce în memoria publicului pe Eniko Szilagy, Mona din „Steaua fără lume ” de Mihail Sebastian , aşa cum e astăzi când cântă  pe importante scene europene.( imagine Bucureşti C.Glodeală; imagine Paris :Maximilian Tomozeihttp://www.tomozei.com/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bistriţa,Poarta Transilvaniei(episodul2).

31 octombrie 2016, data difuzării premierei pe Tvr2

De astă dată poveşti adevărate ale istoriei comunităţii evreieşti din oraş şi noul timp al Sinagogii din oraş , loc al artelor şi al rememorărilor ( prin bunul gust al Societaţii de Concerte Bistriţa).Participă Gavril Ţărmure,  Klezmer din Cluj Napoca dar şi imagini din partea Palatului Culturii din Bistriţa de la Oktoberfest din acest an./ imagine Viorel Nicolau, Gigi Puica şi Maximilian Tomozei (pentru Cimitirul evreiesc Bistriţa)  http://www.tomozei.com/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dreptul la amintire. premieră TVR2 29 iulie ora 14.

 

 

 

”Înţelegerea trecutului, asumarea responsabilităţilor, clarificări şi descinderi în rememorare – toate acestea pot susţine combaterea antisemitismului aşa încât noile generaţii să cunoască erorile istoriei şi să nu le repete.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Pornisem pe urmele unui adevărat personaj, sursă de inspiraţie pentru un posibil film sau roman. Tânărul Nathhan Brumberg, pornit din Cernăuţi, medic român evreu, ajuns la Paris prin 1927 şi care a reprezentat acolo prin chiar personalitatea sa un magnet pentru bucovinenii care fugeau dintr-o Europă de est damnată de pogromuri şi nedreptăţi.

Căutam drumurile, întîlnirile şi dovezile forţei acestui personaj cernăuţean în casa căruia , la Villpente într-o suburbie pariziană a făcut halta vreme de zile, nopţi uneori chiar săptămâni, zeci şi zeci de familii plecate din est si căutând drumul spre scăpare.

Recompensat cu un certificat de Rezistent de către Republica franceză, Nathan Brumberg îşi ajutase prietenii, români evrei, cu o tenacitate şi un altruism care impresionaseră. Pe urmele lui am ajuns şi la memorialul Shoahului, unde, o recentă expoziţie „Après la Shoah. Rescapés, réfugiés, survivants, 1944-1947″se constituie într-un uriaş fond de memorie pentru cei reveniţi, scăpaţi din lagare, întorşi . Care a fost viaţa acestor oameni ?

Asta m-a făcut să mă gândesc brusc : Oare noi, în românii, ştim ce s-a petrecut după Holocaust, după 1945, cu cei scăpaţi, reveniţi din lagărele de exterminare, despre cei care reuşeau să revină la lumină, la viaţă, sa iasă din ascunzători, să-şi redobândească unele drepturi ?” 

100 de ani de dadaism :

 

Dadaism 100, 27 aprilie 2016, TVR2 partea 1

cu dr. Erwin Kessler, curatorul Expozitiei de la Arcub Bucureşti https://www.youtube.com/watch?v=CiQ98z8-MpQ

Dadaismul, curent artistic nonconformist şi anarhic a apărut după primul război mondial a marcat definitiv istoria culturii.Numele său este legat de Tristan Tzara – acesta era de fapt pseudonimul său literar, numele real fiind Samuel Rosenstock şi s-a născut la 16 aprilie 1896, la Moineşti, lângă Iaşi, într-o familie cu origini evreieşti.

Aniversăm 100 de ani ani de DADA şi în multitudinea de manifestări, expoziţia de la Centrul ARCUB , prin curatorul ei Erwin Kessler este un punct de plecare pentru această privire înapoi spre uimitoarea, nonconformista sau pe alocuri scandaloasa aventură dadaistă.Actul întâi al dadaismului, aşa cum ni-l înfăţişează şi expoziţia bucureşteană care marchează centenarul dadaist, se consumase la Zurich , acum aventura avea să continue în Franţa.

Tzara ataca Parisul cu aceeaşi frenezie nestăvilită şi cu acelaşi aplomb.Întreaga viaţă şi-a cultivat imaginea de „promotor al dadaismului” sau, cum ar spune unii din exegeţii neândurători, de perturbator cultural profesionist.(Imagini filmate la Paris, în Montmartre şi la Casa Tzara de Maximilian

 

Tomozei http://www.tomozei.com/

 

 

 

 

 

 

 

 

Dadaism II.Cu participarea criticului şi istoricului literar Paul Cernat.8iunie 2018, in emisiunea Identităţi,tvr2

https://www.youtube.com/watch?v=vLHcY3cis7U&ab_channel=CleopatraLorin%C5%A3iu

 

 

„Prietena mea, Hanna” o emisiune cu Magda Stroe, Drept între popoare.20 aprilie 2016, TVR2, ora 14.30

În timpul ocupaţiei naziste, adolescenta Magda Stroe, asumându-şi toate riscurile, inclusiv cel al executării, îi dă actele ei de identitate prietenei ei evreice, Hanna,pentru a o scăpa de deportarea spre lagărele morţii. Hanna trăieşte şi în ziua de azi, datorându-şi viaţa prietenei ei din România. Profesoara de filozofie Magda Stroe este omagiată de Yad Vashem care i-a acordat în 2003 Titlul de Drept al Poporului Român. O poveste despre umanism, altruism şi prietenie.In josul paginii,transcrierea dialogului purtat între Magda Stroe și Cleopatra Lorințiu ( varianta engleză)

********

Alte filme și emisiuni documentare :

 „EA era Marea. „amintindu-ne de Nina Cassian. (1924-2014) Cu participarea scriitoarei Carmen Firan.(New York)Premieră TVR2 ,Emisiunea Identităţi,  27 Ianuarie 2016.

„Sunt poeţi care rămân o poveste .Biografia Ninei Cassian a însoţit secolul.Născută la Galaţi într-o familie evreiască – ,tatăl ei Cassian Mătăsaru era un traducător cunoscut-, Nina Cassian a avut o biografie densă, tumultuoasă şi o operă pe măsură.

 

 

 

”A fost pe rând o tânără frenetică de stânga , o poetă nonconformistă sub ochiul cenzurii dictaturii, o susţinătoare a dizidenţei, o exilată, o persoană care a luat totul de la capăt pe pământ american, o poetă omagiată şi elogiată la scară internaţională. Rememorând întîmplări şi dialoguri cu Nina Cassian , scriitoarea Carmen Firan ne-o readuce în observaţii fine şi nuanţate, în spectacolul literaturii, în litera muncită a cărţii şi în frumuseţea profundă a dialogului dintre două scriitoare de vocaţie”..

Linkurile platformei Televiziunii TVR sunt indisponibile. 

 

 

 

 

 

 

 

 

Poveşti întreţesute I.( O vizită la Biblioteca Shafran, în compania Irinei Airinei şi a doamnei Sybill Benun ; autori israelieni de limbă română de la Tel Aviv : G.Mosari, Maayana Shenar,Hedi Simon şi editorul Dragoş Nelersa,directorul Editurii Familia )22 Februarie 2016TVR2.

 

 

 

 

 

„Drumul prin Jaffo sau Jaffa cum ştiam noi mai de demult de pe foiţele subţiri care înveleau portocalele copilăriei , împreună cu Dragoş Nelersa a fost un fel de călătorie iniţiatică: prin unul din cele mai bătrâne porturi din lume stăpânit pe rând de atâtea popoare, noi ne-am gândit la ideea de convieţuire şi de respect.Intransigenţa unora, lipsa de toleranţă a unei epoci care a marcat şi România, de ce să n-o recunoaştem, necazurile şi nedreptăţile i-au împrăştiat pe evrei prin lume sau i-au adunat în Israel. Privind înapoi fără mânie şi doar cu dorinţa de a nu uita , aşa sunt scrise cărţile lor care bat şi ele din două aripi…”

Poveşti întreţesute.Partea a doua. Dublu”eu”, cu Ada Shaulov Enghelberg .premieră 2 martie 2016 ,TVR2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acolo unde înfloresc vise, Casa Artelor. 30 Martie 2016 TVR2( participă Bela Krizbai, manager cultural, Alice Barb, regizoare, director al Centrului Casa Artelor, sector 3 Bucureşti. Imagini de la aniversarea artistei plastice Medi Dinu Vecsler, la cei 106 ani cu participarea criticului de artă Luiza Barcan, curator al expoziţiei.

Linkurile platformei Televiziunii TVR sunt indisponibile. Am păstrat adresele în speranţa remedierii situaţiei care datează din luna mai 2017.Nuanţele îmbogăţesc oraşul.Bucureştiul străzilor(premieră noiembrie 2015

 

 

 

 

 

 

 

 

 

invitaţi :dr.Irina Airinei şi Sorin Borduşanu.„Străzile bucureştene au fost vreme de secole într-un fel pitoresc, poate chiar pestriţ, oglinda spiritului multietnic al oraşului.Lumea bucureşteană era amestecată, plină de nuanţe, un călător al vremii, Raoul Perrin descria acest mozaic uman de pe străzile negustoreşti .”

Sunt de toate neamurile,valahi,moldoveni,turci,rumelieni,bulgari, sârbi,bosnicaci, greci, armeni,ruşi,oameni veiniţi din Crimeea,Basarabia, transilvania, unguri, italieni, germani şi mai ales evrei.”Un alt călător, De Giers zicea că la Bucureşti a întîlnit toate neamurile din Occident şi din orient în vestimintele cele mai pestriţe fiind uluit de varietatea costumelor. Astăzi, o carte semnată de Irina Airinei şi Sorin Borduşanu şi prefaţată de Adrian Majuru are această frumoasă ambiţie de-a descrie, de-a decripta şi de-a ne purta prin patrimoniul toponimic bucureşean.”

 

Bucureştiul străzilor. o emisiune de Cleopatra Lorinţiu

Bucureştiul străzilor.Cu Irina Airinei şi Sorin Borduşanu( emisiunea Identităţi, Cultura minorităţilor pentru TVR2)

.https://www.youtube.com/watch?v=-BqtqadL1Ug

Amprenta costumului.

Invitat:prof.univ.Adina Nanu (premiera 14 decembrie 2015)

Linkurile platformei Televiziunii TVR sunt indisponibile. Am păstrat adresele în speranţa remedierii situaţiei care datează din luna mai 2017

 

 

 

Adina Nanu (4 august 1927, București) este un critic și istoric de artă român, autoarea singurei cărți de istorie a costumului din România.

„Doamna profesoară Adina Nanu, critic şi istoric de artă, autoarea monumentalei istorii a costumului din România este în sine un bun naţional, o instituţie, o valoare recunoscută unanim.Alături de dumneaei ne-am aventurat şi noi într-o călătorie prin povestea costumului punând un accent pe nuanţele costumului minorităţilor naţionale de le noi.O poveste complexă şi paradoxală: pe de o parte, costumul accentuează diferenţa, identitatea.Pe de altă parte sunt posibile influenţele, transferurile, aluziile simbolice într-o simfonie a obiectelor, formelor şi culturilor deopotrivă interesantă şi cuceritoare.”

Insula scufundată. Ada Kaleh. ( în colaborare cu prof.univ.dr. Grigore George, şeful Catedrei de arabă Universitatea Bucureşti )ianuarie 2017

Un turcolog renumit Mustafa Mehmet lega istoria turcilor pe teritoriul românesc de o perioadă lungă, aproape 1.500 de ani fiindcă el socotea ca în prima jumătate a secolului al V-lea au ajuns aici venind din adâncurile Asiei şi din nordul Mării Negre,hunii care reprezentau lumea turanică, socotiţi strămoşii turcilor de mai târziu apoi au trecut pe teritoriul nostru alte popoare turcice avarii,ungurii,pecenegii,uzii,cumanii şi ate seminţii turco mongole.Despre relaţiile turco române în vremea Imperiului Otoman se ştiu foarte multe.urmărind prezenţa turcească de-a lungul vremii o poveste se detaşeza din tablou prin insolitul ei.

Ada Kaleh (din limba turcă Ada Kale, însemnând Insula Fortăreață) a fost o insulă pe Dunăre, acoperită în 1970 de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porțile de Fier I. Insula se găsea la circa 3 km în aval de Orșova și avea o dimensiune de circa 1,7km lungime și circa 500m lățime. Era populată de circa 600 de turci.

1.Alteritate. Revista Secolul 21. O întâlnire cu Alina Ledeanu, directorul revistei. O evocare a scriitorului  Ştefan Augustin Doinaş.(partea I-a)

Partea întâia. Alteritate. Secolul 21.

Totul a pornit de la gândul Alinei Ledeanu de a aduce un omagiu scriitorului Ştefan Augustin Doinaş, deschiderii sale culturale, ideatice, spiritului de toleranţă şi confraternitate care i-au guvernat opera şi activitatea.Totul a început cu o întîlnire în generosul spaţiu al Casei Ion Mincu şi de la o călătorie în timp : între amintiri, în povestea unui film de televiziune dar mai ales în povestea importantă a unei fundaţii culturale, întemeiată pe respectarea valorilor, a construcţiei identitare, a conceptului de alteritate. 

Au fost alături de noi mărturiile scrise ale câtorva decenii de trudă literară, căci orice iubitor de artă şi literatură nu are în raftul bibliotecii celebra revistă Secolul XX devenită mai apoi, fireşte la clipa săriturii dintre milenii, secolul 21?

24 iunie 2015, TVR2 in emisiunea Identităţi .

 

 

 

 

2.Alteritate. Revista Secolul 21(partea a doua,29 iunie 2015 TVR2 ora 14,30)

Alături de doamna Alina Ledeanu, redactorul şef al reputatei reviste secolul 21 am evocat întâmplări şi atmosfera din deja istorica redacţie, situată vreme de câteva bune zeci de ani in fostul sediu al casei Scriitorilor , Casa Monteoru ,locul in care scriitorii s-au grupat , s-au întâlnit şi s-au considerat de-ai casei vreme îndelungată.Cum s-ar zice şi cafeneaua literară a unei jumătăţi de deceniu.Numărul din revista Secolul 21 intitulat Alteritate impune prin profunzimea analizelor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3-4.Destinul Familiei Chrissoveloni, partea a doua . 29 aprilie 2015 TVR2

”Lumea în care trăia şi prospera familia Chrissoveloni era o lume care ştia sensul afacerilor, avea simţul proprietăţii, şi gustul luxului dar şi pe cel al culturii, şi mai cu seamă avea acea joie de vivre, bucuria de a trăi şi de-a se bucura de viaţă.

Apar pe parcursul poveştilor personaje celebre despre care ni se povesteşte cu naturaleţe: regina Maria, în vizită la concul de la Ghidigeni, familia Negropontes , Grigore Gafencu sau prinţul Ghica facând sport alături de Nicky Chrissoveloni, sau membri ai familiilor Bibescu , Şuţu.

Poveştile acestea se petrec în general între Londra şi Paris,Bucureşti şi Atena ori în insula Skiatos, între conacul de la Novaci şi ce din Ghidigeni , fotografiile sunt diverse, la nunţi şi reuniuni, la întîlniri de familie sau făcârnd sport. Întîmplările pe care le reflectă peste timp sunt centrate pe nişte valori comune, între care străluceşte şi arta prieteniei dar şi acel spirit de cuzinaj, de solidaritate de famile, poate chiar de castă care definesc laolaltă apartenenţa la o lume.

Din această lume îi va extrage cu brutalitate sfîrşitul războiului, naţionalizarea din 1948 care a pus capăt existenţei băncii Chrissoveloni. Povestea însă continuă pentru că din fericire există viaţă şi există luptă pentru existenţă,supravieţuire şi după acest moment dur .

Urmează o jumătate de secol de bejenie şi iată că după revoluţie ghidul nostru prin poveştile întreţesute ale acestei familii se reîntoarce în România.”

https://www.youtube.com/watch?v=bjSf97MQTsE

Destinul Familiei Chrissoveloni de Cleopatra Lorinţiu.Cu participarea domnului Jean Chrissoveloni.23 martie 2015 TVR2 în emisiunea Identităţi, Cultura minorităţilor.

Destinul Familiei Chrissoveloni ,partea I-a( filmări în Casa Chrissoveloni, strada Lipscani,Bucureşti )”

Printre multele amintiri, pagini de istorie impregnate în fapte şi ctitorii, cărţi şi documente privitoare la istoria grecilor în spaţiul românesc, amintitoare, evocatoare şi nespus de interesante, aducătoare de informaţie preţioasă şi chiar emoţionante, sunt şi cele care ne vorbesc despre marile familii.

Chrissoveloni este una dintre aceste familii care a însemnat prin două secole de viaţă, de destine deosebite, de implicări în evenimente, frământata noastră istorie.

Încercăm, iată, să pătrundem în povestea acestei familii,poveste legată în memoria noastră colectivă de vechea casă bancară apărută în lumea afacerilor româneşti în cursul celui de-al XIX-lea secol. Dar înainte de toate, cum a ajuns familia Chrissoveloni în Ţările Române?”

https://www.youtube.com/watch?v=V3kHhp8Hc3U

Destinul familiei Chrissoveloni  partea I-a

5.Pe urmele grecilor prahoveni, la vremea macilor în floare .

„Călătorind în trecut, parcă timpul se comprimă. Faptele, întinse adeseori pe sute de ani, se condensează.Nume şi întîmplări se adaugă, şi din noianul de realitate rămân parcă nişte unde energetice. Cam aşa se întâmplă şi cu vieţile noastre. Apoi vine rândul istoricilor, al istoriografilor, al povestitorilor, amintitorilor, scriitorilor să extragă sensuri, enunţuri de fapte şi serii de date, esenţe.

Viaţa şi faptele grecilor ajunşi pe meleagurile prahovenilor ar avea nevoie de multe desluşiri şi de multe poveşti. Aceasta e doar una din ele iar noi ne-am oprit de astă dată prin câteva locuri ,ca într-un pelerinaj. A fost unul de vară, însemnat de mierosul ierbii şi de macii roşii care stropeau cu foc peisajul. Şi a început cu o carte, publicată prin grija şi generozitatea Comunităţii Elene. Drumul prahovean, noi l-am parcurs însoţiţi de autor, profesorul de istorie Constantin Petrescu Redi care a adunat ani de zile fişe de date şi informaţii încercând o sistematizare.”

5 ianuarie 2015, ora 14,30 TVR2

imaginea: Viorel Nicolau.Cu participarea prof. C.Petrescu Redi şi imagini de arhivă cu prinţesa Alexandra Caragea .

6.Bucureştiul grecesc . Invitat :istoric Georgeta Filitti.20 0ctombrie 2014 TVR2(Filmare realizată la Hanul lui Manuc.2014)

„De la începuturi Bucureştiul a avut legătura sa profundă cu spiritul grecesc.De la prima atestare din hrisovul domnului Vlad Ţepeş cea din 20 septembrie 1459 ,prin care se confirmau proprietăţile unor negistori scutindu-i de dări şi slujbe. Cîţi oare dintre aceia erau greci ?… Grecii ce-şi ridicaseră biserică prin banul Ghiorma la 1565,închinată mai apoi mânăstirii din Pogoniana Epirului ,refăcută de negustori greci, repictată de la 1714 de Eftimie din Dipalitsca ,arhiepiscop de Pogoniana, dărâmată mai apoi pe la 1871.”

Bucureştiul a fost pentru greci o destinaţie importantă, râvnită, destinaţia unor posibile căi de afirmare. Iar mărturiile care atestă rolul lor în viaţa politcă, socială şi culturală a urbei, de la cele 2000 de manuscrise greceşti adăpostite de Biblioteca Academiei până la semnele vizibile din oraş biserici, aşezăminte de binefacere, imobile şi palate dăinuie în oraş sau în memoria lui colectivă, afectivă. Albumul datorat redutabilului istoric Georgeta Filitti este o adevărată incursiune prin această lume fascinantă, în care români şi greci au scris împreună pagini memorabile de istorie

premiera 5 ianuarie 2015 , TVR2

 7.Bistriţa,Poarta Transilvaniei .Bistriţa, oraş multietnic. O incursiunea în specificul acestui burg, o privire aparte acordată comunităţii evreieşti din oraş. Comemorări dureroase. 21 ianuarie 2015 ,TVR2

Cu participarea lui Fredi Deac(Preşedintele Comunităţii Evreilor din Bistriţa), Thomas Hartig (Preşedintele Forumului german din Bistriţa).

Acest burg a fost întemeiat de coloniştii saşi, cărora regele Ungariei Bela al IV-lea le oferise privilegii largi în ţinutul românesc al Transilvaniei.

Colonizarea masivă s-a realizat însă abia în secolul al XIIIlea când au sosit cei mai ulţi dintre coloniştii germani : ei venea se pare din ducatul Luxemburgului, de pe Valea Moeselei din Flandra si din Saxonia.Opiniile despre atestările documentare sunt multe şi adeseori contradictorii.

Prima mențiune a localității datează din anul 1241 când codicele mănăstirii Echternach menționează între așezările distruse de către mongoli și „oppidum Nosa” numele dat de către coloniști așezării întemeiate pe malul râului Bistrița.

Ulterior s-a generalizat numele preluat de la localnici, Bistrița (Bistritz, Bezterce, Bystriche).

8.Tragicul nostru Ulise

O rememorare, fie ea și sumară sau subiectivă, a vieții si operei scriitorului B.Fundoianu alias Benjamin Fondane( 1989,Iași-1944,Aushwitz),critic,poet și filozof franco-român de etnie evreiască,este înainte de toate, o datorie de memorie. Emisiunea “Tragicul nostru Ulise”( B.Fundoianu-Benjamin Fondane) ” este punctată de observațiile pertinente ale criticului literar MirceaMartin . Ochiul camerei ne plaseaza în locurile pariziene unde a trăit și creat poetul , în rue de Saint-Peres, rue Monge,rue Jacob și rue Rollin, ajungând până la Drancy, localitatea care reprezenta lagarul de triere a miilor de nevinovați trimiși spre abatoarele morții . Fragmente de reflecții, emoții, imagini și frânturi de poeme,contureaza o rememorare așezată sub semnul nevoii imperioase de neuitare.documentar, prezentat în seria Identități, premiera difuzată în 8 februarie 2012 , TVRCultural,ora 16,45durata 30 min,producători I.Ciobanu și I.Costache, imaginea Andrei Coruț,montajul Alin Caravia.Tragicul nostru Ulise. Benjamin Fondane

Film distins cu Premiu pentru portret cinematografic la Festivalul International de film documentar Dokument Art editia XVIPitesti 29 septembrie 2012

9.Educaţia, o vocaţie (partea I si partea a doua). cu participarea prof. Ervin Yussein, International School Bucharest, director Reza Karaghâz şi Yilman Ramazan,Preşedintele Senatului Universităţii Lumina, Ragâp Gurckel .

10.Educaţia o vocaţie,II

educaţia o vocaţie Educaţia, o vocaţie

11.O lumină suplimentară . Nuanțele sociologice. Invitat prof.univ. dr. Vasile Burtea Contribuțiile prof.univ. dr Vasile Burtea la cunoașterea sociologică a minorității rome sunt remarcabile. Sociolog, economist, universitar, el s-a remarcat prin capacitatea de nuanțare a asistenței sociale a grupurilor defavorizate sau cu risc de discriminare. Protagonistul acestui documentar aruncă azi o lumină suplimentară asupra unor teme controversate și face o pledoarie tulburătoare despre demnitatea asumării apartenenței etnice și pentru șansele acordate unei reale integrări a populației rome. „Dincolo de litera cursului, dincolo de competenta carieră profesională, dincolo de imaginea creată de ziare reviste și televiziuni , ce ne învață de fapt protagonistul acestei scurte pelicule? Că demnitatea este o valoare constantă, că explicând și afirmându-ți diferența nu refuzi integrarea ci poți să te subsumezi unui ideal , să fii parte constantă din el .Că diversitatea este îmbogățire de fapt și că acceptând-o vom fi noi înșiși mai bogați, mai interesanți, mai plini de viață la urma urmelor.„ difuzare în emisiunea Identități, 2 mai 2012 TVR Cultural,3 mai,4 mai 2012.

12.Puterea dialogului sau ”Perle de înțelepciune” de Fethullah Gulen (2011)

Exista idei care pot declanșa solidarități, uneori atemporale și dincolo de frontierele spațiului geografic . Care pot declanșa atitudini fata de viață, ce pot fi solul germinativ, aproape miraculos al binelui. Într-o lume a contradicțiior în care prea adeseori domnește confuzia în aprecierea valorilor reale, iată că opera unui gânditor, filozof, scriitor ca Fetullah Gulen ajunge sa fie o sursă inspiratoare.El este un artizan al dialogului interreligios ,al spiritului de toleranța și înțelegere iar opera sa ajunge să fie catalizator de realitate. Inclusiv în rândul celor care prin voia sorții trăiesc astazi pe meleaguri românești. Firul de legatură dintre acești reprezentanți ai comunitătii turcilor din România este încrederea în educație, ca singur mijloc de a lumina masele, comunitațile.În acest sens este evocată personalitatea scriitorului, filozofului și gânditorului Fethullah Gulen, recunoscut în Turcia dar și în lumea întreagă drept un apărător fervent al ideii de toleranță și înțelegere .Autor a numeroase cărti supranumite << Perle de înțelepciune >> publicate și in traducere românească, Gulen crede că drumul spre dreptate este deschis tuturor dar că accesul la acest drum ține de o educație adecvată universală.El a încurajat întotdeauna liderii comunităților și oamenii de afaceri, să sprijine educația, dialogul intercultural, știința și promovarea valorilor umaniste.O abordare pașnică a vieții,o combatere a terorismului și exceselor războinice, o necesitate de a-l cunoaște pe celălalt chiar dacă celălalt este diferit,toate acestea fac din Fethullah Gulen un important punct de legatură în comunicarea religioasă, prin depășirea unui anume reducționism .Principala idee a acestui documentar este cea legată de concentrarea eforturilor din comunitatea turcă pentru stabilirea unui dialog între oameni care au diferite ideologii, culturi și religii.O aură umanistă inspiratoare însoțeste litera scrisă de acest gânditor ; participă la documentar sociologul turc Ahmet Ecirli, președinte al Fundației Tuna din România, Omer Susli, Mustafa Erdogan(oamnei de afaceri din București) prof.univ.Emilian Dobrescu, dr. cercetator Codrin Scutaru de la Institutul pentru Calitatea vietii de pe lângă Academia Română.

13.In amintirea lui Manole Filitti. Evocare realizată cu participarea soţiei sale, dr.în istorie Georgeta Filitti şi Alexandru Paleologu(arhiva).

17 martie 2014, 4 august 2014.

Prezentat  şi în selecţia finală a festivalului Internaţional de film documentar Dokart

https://www.youtube.com/watch?v=qNfeMML9bJo&t=99s&ab_channel=MortimerGalagher

14.Chemarea muezinului.O incursiune în fascinanta lume dobrogeană. Prin moscheile din Constanţa şi Mangalia. imaginea Geo Tuică. Film distins cu Placheta de onoare la Conferinţa internaţională UNESCO Golesti 2014,” Tinerii şi muzeele”

( operator Geo Tuică)18 august 2014.

( filmări în Moscheea Carol din Constanţa, Geamia Hunkiar şi Moscheea Espahan din Mangalia.

 

*Prietena mea, Hanna by Cleopatra Lorintiu

( English version by dr.Irina Airinei )

MY FRIEND, HANNA
Talk to Magda Stroe, Righteous Among the Nations

Seemigly peaceful Western cities visited by thousands of travelers, cities that lived through the Second World War have still had vivid terrifying war memories. The memories can be seen everywhere. Discrete signs, sober monuments might fight forgetfulness. By remembering seriously, profoundly, methodically, we can remain vigilant to the lack of tolerance, to the aggravation of intolerance, to hatred and its consequences. Among the numerous names of Romanian Jews engraved in the Shoah Monument in the Marais district of Paris, a French monument of deportees, we are always looking for relatives, friends, or famous people such as the poet Barbu Fundoianu born Benjamin Vechsler Fondane sent to the gas chamber at Auschwitz-Birkenau. It takes a just a few imaginary steps too get from the Allée des Justes by Seine to our protagonist in Romania. In the Yad Vashem Garden of the Righteous Among the Nations,which is meant to preserve the collective memory of the Holocaust, on one of its walls, the name of Magda Stroe is engraved .

Cleopatra Lorintiu: The fascinating story of your life makes me ask you how you embraced the idea of ​​tolerance. You lived in Transylvania which was characterised by intolerance.

Magda Stroe: I come from a mixed family. My father was Romanian an my mother was Hungarian. As I grew up, I realized that somehow I belonged to two backgrounds. This seemed normal to me because that’s how I grew up. My parents were very tolerant people and I was raised in the spirit of tolerance. But without tolerance, I think I could not even cope with my being half Hungarian, half Romanian . Sartre wrote somewhere about the writer being a bastard a general condition of the intellectual who is above the class structures because he does not belong to any social classification. But, he says, just being a bastard creates him the possibility of being objective, of objectively relate to people . I have been unable to integrate myself because of these ontological circumstances of having two ethnic origins but I have never been doomed but I have been pleased with my life. Taking into account this reality I have been able to be a tolerant and understanding person.
In that difficult period life in Cluj was quite difficult to cope with. When North Transylvania was occupied by Hungary in 1940 I was 15 years old and was living in Cluj.The previous regime was replaced by a Nazi regime. From the age of 7 I have had Jewish friends. So my mother educated me to have friends of all nationalities, and I believe and this has stayed with me my entire life .

Cleopatra Lorintiu: Tell us about Hanna’s story, your Jewish friend.

Magda Stroe: My schoolmates were of different ethnical origins. I had three Jewish colleagues. The rest were Hungarians and me, half Hungarian, half Romanian. The Hungarian classmates were divided into two groups. One group was very conscious of its Magyarity and very unconnected to other nationalities. Unconsciously xenophobic as we were, only teenagers . I have become lifelong friends with the group of great girls who stood against the nationalist attitudes. Since then I have been grateful for their splendid and brave attitude. If they noticed something that was unpleasant for me or Hanna, they took our side.

Cleopatra Lorintiu: During the Nazi occupation, Magdalena Stroe just a teenager ,took all the risks, even to be executed and gave her identity papers to her Jewish friend, Hanna, to prevent her to be sent to the death camps. Hanna owes her life to her Romanian Magdalena Stroe. Professor of philosophy Magdalena Stroe is honored by Yad Vashem and was awarded the title of Righteous Among the Nations in 2003. Her story is about humanism, altruism and friendship.

Magda Stroe:

Hanna was able to join the Reformed Girls High School because her father had fought in World War I and received very important decorations. These Jews were offered the possibility according to the Hungarian law to enroll their children in confessional schools in absolutely any kind of school. That’s how I could have classmates such as Hanna and other three Jewish girls. All of us had French lessons which connected us. And we have become friends forever, a friendship that has lasted up to now. Hanna is alive, became the wife of a well-known Jewish political scientist, and originally from Hungary who lived and worked in France.

Cleopatra Lorintiu: How did you come up with the idea of ​​helping your girlfriend?

Magda Stroe: As in March ’44 Hungary was occupied by the Germans and Northern Transylvania, which was then part of Hungary, new laws were passed, the racial laws of Nuremberg. And until then, in Hungary, there had been a kind of oppression, both of the Jews and of the Romanians. For example, in universities there were numerus clausus and, in some cases, numerus nullus for the Jews. The Romanians were not part of the regular Hungarian troops but of the detachments of labor, so there were discrimination laws but they changed after the occupation of Hungary by the Germans. In 44 the Jewish population was forced to wear the yellow star, and this yellow star made their ontological status very uncertain. Anytime they could be attacked by gangs of hooligans.

Cleopatra Lorintiu: The occupation of Northern Transylvania by Horthyist troops triggered atrocities. The cemetery on Suscut hill on the outskirts of Cluj in Cămărăşu commune of the 126 Sărmaşu-killed Jews by Horthy army or the massacres against the Romanian population in the autumn in 1944 represented dark moments of our history. As teenagers, they were afraid, tense, uncertain, as they were facing chaos.

Magda Stroe: Hanna was preparing to leave as she was evicted from her home and go to the brick factory. Hanna wanted to say goodbye to me. And I asked her, „Hanna, how can you get out of this?” And she said, „The only way out would be if I had papers proving that I am a Christian. Then I could go to my mother. That’s impossible, because on trains, the police are doing frequent checks, that no Jew could escape. Anyway it is very risky. ”
And then I went and got my baptismal and birth certificates. I did not have an identity card. At that time, you became a grown-up at 21. So we were still minors. I gave her my birth certificate and my baptismal certificate, with which, through some unforgetable emotions, she managed to reach her mother in the western part of Hungary. Her mother had left Cluj. Her parents were divorced. Hanna lived with her father. Her mother lived in Budapest for a while. During this time, collaborating with the illegal left-wing movement in Hungary, she got a fake certificate. And, on the basis of this fake certificate, her mother who was a psychiatrist, hired by a family as a nanny. Her mother spoke German very well, she graduated a faculty at Vienna, . With my papers, Hanna was able to reach her mother.On the way to her mother Hanna was checked

and the name on the certificates was read aloud. Later on, a gentleman told Hanna, „Are you Mr. Stroe and Mrs Stroe’s daughter?” And she whispered a few words. And she said, „Yes.” Normally, what could she say? He says, „Because I met you in your childhood, it’s true that I have not seen my parents since, but I met you when you were a little girl. But you looked entirely different. ”
I was a brunette and a weak girl, Hanna was fat and she began talking about some hormonal disturbances that made her fat. But, if he had mentioned it, during the checks, that could have been dangerous.

Cleopatra Lorintiu: How did you live without the birth certificate?

Magda Stroe: I’ll tell you. The school ended very quickly after the occupation of Hungary by the Germans. In two weeks I finished my last High school and graduated a week later. And, at that time, deportations were not yet been made. During that the time the yellow star was worn. I did not come out in the center. I lived for months with the fear of being uncovered. Hanna, anytime, theoretically, could be arrested and consequently I could be shot. The Romanian army and the Soviet army after a month of struggles between Turda and Cluj finally managed to occupy Cluj. Then my fear was over. I kept on living in a prison. A self imposed prison.

Cleopatra Lorintiu: And I would ask you one more thing. How did your personal story get to be known? How come that the whole world got to find out that you gave Hanna your identity papers you helped her, and , in a way, you saved her life?

Magda Stroe: This story became known when Yad Vashem began to look for those Christians, who, in those very difficult times, at the risk of their lives, their freedom, helped Jews. Everybody who had any knowledge of such cases were asked to let know Yad Vashem.

And after Hanna left Hungary to go to France, I became a very good friend of her cousin, Alice after she returned from Auschwitz. She was working on the radio. And he was among the first to find that Yad Vashem wanted to discover people who helped Jews in times of turmoil. And she herself wrote to Yad Vashem, about my relationship with Hannah.

Cleopatra Lorintiu: In the twelve localities where the Jews were embarked in trains after they were gathered in ghettos, but also in other cities in Northern Transylvania, Sfântu Gheorghe, Gheorghieni, Reghin, Târgu Mureş, Baia Mare, Sighet, Vişeul De Sus, Dej, Cluj, Şimleul Silvaniei, Oradea, Bistriţa, there were organized and further held ceremonies of commemoration. A broad action was initiated by the Romanian Institute for Holocaust Studies Elie Wiesel. Helping her girlfriend to survive, Mrs. Stroe is, herself, a survivor. She does not have photographs, documents, material memories of that time, or anything like that as on 4 March 1977, during the earthquake the block in which Mrs Magda Stroe lived, collapsed. Luckily,she was not at home. A matter of fortune.Honored in Washington, at the Great Holocaust Memorial, Magda Stroe, Righteous Among the Nations considers this story just an ordinary happening. Behind this disturbing story there is friendship, solidarity,life.