Cleopatra Lorinţiu « Inedit Iordania »

 

Actualizarea paginii cu evenimentele petrecute în 20-26 noiembrie 2022, la Amman(Iordania)

Revin cu aceeași emoție și bucurie la Amman. De astă dată pentru un eveniment organizat de CCERPA ( pe care am reprezentat-o de această dată)  și Clublul absolvenților iordanieni ai Universităților din România-( președinte Bassam al Shloul ), o seară dedicată  sărbătoririi Zilei României. Am avut bucuria să aduc în fața iordanienilor care iubesc România pelicula ”România neimblânzită” ( prin bunăvoința producătorului român Alex Păun) și să organizăm împreună o Gala Folclorică plină de bucurie și autenticitate, susținută de doi mesageri ai Bistriței Năsăudului :Alexandru Pugna și Cristina Bugnar.

A fost prilej de reîntâlniri,  dar și de redescoperiri , pe aceste locuri pe care le prețuiesc în mod deosebit.

**Intotdeauna când ajung la Muntele Nebo, evocat în Biblie ca fiind locul in care Moise a avut viziunea Canaanului în care nu mai avea să ajungă, și văd acea panoramă absolut uluitoare a Cisjordanului ,încolo, peste Valea Râului Iordan, întâlnesc turiști români! Asta nu încetează să mă bucure.Dincolo de toate contradicțiile și punctele de vedere ale învățaților, cert este că priveliștea desfășurată este în perfectă armonie cu litera textelor sfinte și cu o metaforă care s-a creat în imaginarul nostru: ieri,la Muntele Nebo, nu era una din acele zile senine în care se vede ca-n palmă și privirea bate departe , până-n Ierusalim și Ierihon, era o zi cu abur cețos și mare vânt dar bucuria imaginii și stării sufletești, era aceeași.( noiembrie 2022)

*Iordania, noiembrie 2015.

Inainte de a publica în presă impresiile mele despre această călătorie în inima Iordaniei,la Amman,  iată câteva din notaţiile înşirate pe FB în timp real, ca un fel de jurnal continuu.El este precedat (din punct de vedere temporal)de interviul acordat de Excelenţa Sa Saker Malkawi, Ambasadorul Regatului Haşemit al Iordaniei în România.

Călătoria în Iordania a fost plănuită de CCERPA România şi realizată cu sprijinul Clubului Absolvenţilor din România din Iordania, condus de dr. Bassam Al Sahloul(medic)  şi dr.Nabil El Naber(inginer si profesor universitar).

Reportajul din Iordania, axat pe reuşitele absolvenţilor iordanieni care şi-au făcut studiile în România şi pe soţiile unora dintre ei, de origine română, a activităţii Asociaţiilor cu componentă românească din Amman, apare în primul număr al Revistei CCERPA (preşedinte dr. Dirar Kutaini)”Orizont cultural român arab.”

O formă de elogiu în faţa valorii învăţământului românesc:

Într-o perioadă asupra căreia nu avem încă curajul necesar să aruncăm o privire obiectivă, mai exact perioada anilor 7o-80, o politică educaţională şi strategică aş zice de anvergură şi prospectivitate făcea din România o ofertă educaţională internaţională de prim rang.

Aveam facultăţi în domeniile respective cu un învăţământ de mare valoare – amintesc aici mai ales medicina, farmacia, ingineria şi arhitectura. Dacă vă mai aduceţi aminte , mii de studenţi veneau la noi, în toate centrele universitare. Probabil că nu era uşor de gestionat acea venire masive într-un stat care avea limitele lui şi pe vremea aceea. Rezultatul a fost unul de mare valoare : mii de absolvenţi de studii superioare din România s-au împânzit în lume, exersându-şi profesia de la Volubilis până în Orientul Mijlociu, din campusurile petroliere sahariene până spre lumea persană.

Aceşti mii de oameni bine pregătiţi au păstrat în inima lor amintirea tinereţii, au apreciat peste timp bagajul excepţional de cunoştinţe pe care le-au dobândit , pe care apoi le-au fructificat şi care le-au făcut viaţa mai bună, mai densă, mai frumoasă. Unii poate s-au şi căsătorit luându.şi soţie din România. Dar nu toţi. Marea, marea majoritate s-au întors în ţările lor şi , pe măsura muncii şi a valorii lor profesionale s-au plasat în lumile acelea devenind ce şi-au visat.

Astăzi mulţi ocupă locuri de mare importanţă în structura ţării lor. Cât am lucrat la Paris am întîlnit o sumedenie de miniştri sau prim miniştri, directori în ministere, politicieni africani care vorbeau româneşte. Despre Maroc, Algeria, Libia, Egipt sau Grecia, despre Cipru sau Turcia, despre Iordania sau Siria , despre Irak sau Iran nici nu mai vorbesc, ca să nu mai amintesc Chile, China sau Vietnam.

Subiectul acestui articol nu este ” cum ştim să folosim noi, România de astăzi” acest uriaş capital uman care ne este aparent azi oferit pe tavă? Cum ştim noi să adunăm astăzi laolaltă forţele care sunt pro româneşti, care ne preţuiesc, care au nostalgia noastră, care ar vrea să facă ceva structurat în jurul ideei de România ? Tema acestui articol ar fi una cu prea multe necunoscute, în acest caz.

Dar tema aceasta ar trebui să dea de gândit. Cui ? Nici asta nu aş putea să spun. O gândire predictivă, prospectivă, de anvergură ne propunea ca centru iradiant educaţional acum 30 de ani aşa încât azi să putem folosi această comoară. Din păcate , eu nu văd în clipa de faţă energia plasată la nivelul nucleului societăţii care să vrea şi să ştie să folosească această ofertă.

Un ONG structurat în jurul unei mâini de oameni cu idei şi disponbilităţi, înţelepţi întru toleranţă şi înţelegere numit cu abreviere ccerpa al cărui preşedinte este medicul nefrolog Dirar Kutaini şi-a propus de vreo câţiva ani în mod repetitiv să adune, să coalizeze aceste energii , hai să ne numesc ” recunoscătoare”, energii motivaţionale, energii sufleteşti ? Anume reunirea,regăsirea , gruparea absolvenţilor de facultate din România.Congrese medicale de specialitate au avut loc alternativ acolo şi aici, ultimul derulat în România a fost cel de la Târgu Mureş.

Dar ca să mai întâlnesc şi alţiabsolvenți , am luat drumul Ammanului.Acesta a fost motivul vizitei mele în Iordania, ca oaspete al Clubului Absolvenţilor condus de preşedintele dr. Bassam Shloul şi vicepreşedintele dr.ing.Nabil Naber filialaă a CCERPA de acolo.

Pagini de jurnal

La Spitalul din Zarka( chiar la punctul de întâlnire dintre zona Amman şi mufahadatul Zarka) manager general e doctorul Basam Al Shlul. Dânsul i-a convocat luni de dimineaţă pe-o sumedenie de medici dar şi absolvenţi din alte specialităţi, chiar la spital să ne întâlnim.Pe holul cel mare al spitalului toată lumea mă saluta în româneşte. Îmi venea să mă frec la ochi de uimire. Dr. Jamal Amleh, chirurg ortoped,dr. Attallah Z Al Jbour, dr, Mohammad al Hawamdeh, e şi doctor în medicină internă, dr. Turki al Kharabesh, de la direcţia sanitară Zarka, dr. Ghazi Kerisat, directorul adjunct al spitalului, arhitectul Akram Haddad, dr.Diab Amer, dr. Mohammad Aburahma, şeful secţiei de medicină internă din Spitalul zarka, dr.Osama Makhul(ORL) Marwan Marvi, dr. Osama Khaled. Despre Clubul absolvenţilor,al său preşedinte, energicul dr. Bassam Al Shlul îmi spune că are 12 000 de absolvenţi şi 6 filiale în zonele cele mai mari din Iordania, adică muhafadate.

Plecăm de la Zarka spre Ministerul Sănătăţii, în centrul Ammanului. Acolo marea majoritate a directorilor, a celor care sunt în ierarhie bine plasaţi, au făcut şi ei studii tot în România. În orice cabinet ajung sunt întâmpinată în româneşte. E de-a dreptul uluitor.Dr. Daifallah Al Louzi, Secretarul General al Miniserului Sănătăţii vorbeşte de-mi dau lacrimile.Dr.Ali Al Saas Bani Naser e director of Hospitals Administration, dr. Mohammad Al Kharabsheh e director of Supervision and Followup la Ministerul Sănătăţii,dr. Khaldoun Adwan e director tehnical office(aveam să îl reîntâlnesc alături de dr.ing. Nabel el Nabar, pasionatul vicepreşedinte al Clubului, un om dintr-o bucată, calm, constructiv, dedicat, la cina din aceeaşi seară, alături de Liliana Stoica şi Mariana Saidat, două românce căsătorite acolo)).Bine, dar ministrul ? Ei bine şi ministrul, dr. Aly Hyasat e tot absolvent din România. Zi de luni lungă, toate numele şi imaginile acestor domni mi se învârt în minte. I-am filmat, înregistrat, pozat acum nu-mi rămâne decît să pun totul în ordine. Nu-i uşor. Marţi, cu Viloria Dawood, absolventă de istorie la Cluj, soţia doctorului Jamil Dawood(absolvent de medicină din 1980, la Cluj Napoca, şi care acum e medic la National Orthodox School Amman). Ajungem la Ministerul pentru Afaceri politice. Să nu-mi spuneţi că… ba da. Ministrul Khalid Al Kalaldeh a făcut studii în România.E un domn impunător,voluntar, cu o personalitate puternic pronunţată.. Facem o poză.Senatorul Musa la fel,e fost ministru pentru afaceri politice şi relaţia cu parlamentul, doctorul Ihsan Mubideen e specialist în ferticizarea in vitro.Ce oameni, ce destine !(va urma)

 

Ministrul iordanian dr.Khalid AlKalaldeh (Minister of Political and Parliamentary Affairs)absolvent de medicină în România,povestindu-mi amintiri dense dintr-o studenţie românească incomparabilă, de neuitat.Câţi oameni deosebiţi, îndrăgostiţi până peste cap de România am întâlnit zilele astea la Amman.Acestea sunt numai nişte frânturi dintr-un reportaj mai amplu care va fi publicat în revista CCERPA , care o să apară în curând!

 

 

 

 

 

 

17 noiembrie 2015. Senatorul iordanian Musa Maaytah(fost ministru) a absolvit inginerie in România,activitatea dumnealui politică întinsă pe treizeci de ani dovedeşte un spirit luptător pentru progres şi democraţie.Cum am zis , a fost ministru Dezvoltării Politice în mai multe guverne şi unul dintre fondatorii Centrului Al Badeel Center for Studies and Training. În 2003 era membru al Royal Committee Jordan First şi înainte de asta secretr general al Democratic Jordanian Democratic Party of the Left .Efortul său de modernizare a vieţii de partid în Jordania se reflectă astăzi în poziţia sa în structura politică a Regatului.

 

 

Mai sunt fotografii cu o parte din soţiile absolvenţilor iordanieni care sunt românce, şi semne din călătoria spre Sfântul şi Miticul Râu Iordan, călătoria în Iordania îmi descoperă o mică Românie pasionată, nostalgică, emoţionantă despre care trebuie să ştim mai mult. O să am grijă de asta!

 

 

 

 

 

 

 

Incă o prejudecată spulberată în această zi de sâmbătă : iordanienii sunt de fapt matinali ! Intâlnire de dimineaţă la ora opt fix cu Aref Abu Sundus, preşedintele Asociaţiei Medicilor iordanieni care au absolvit în România.Toţi medicii din poză au făcut studii în România.Ce păcat că fratele meu de cruce, din tinereţe,prietenul meu pe viaţă, cel care mi-a deschis pasiunea şi gustul şi preţuirea pentru lumea arabă prin 1982, doctorul Arafat Ashhab e plecat în călătorie în Dubai ! Apoi mic dejun la restaurantul Hachem, cu dr. Bassam Al Shloul, un loc mitic în care se vine pentru mâncare tradiţională, deci la ora 9 : humus, murături,falafel cald şi mâncare de bob cu lipie plus ceai.

[ Dr.Daifallah Al Louzi Secretary General M.Of Health

Dr.Daifallah Al Louzi Secretay general Ministry of Health , vorbeşte despre România şi ţi se umezesc ochii. Atâta emoţie, atîta responsabilitate. Dumnealui evocă tinereţea cu inima caldă şi sufletul plin .Ţine în mână responsabilitatea unui minister care înseamnă grija pentru sănătate a unei ţări. Să nu uităm faptul că Iordania a acordat ajutor şi asistenţă de-a lungul vremii valurilor de refugiaţi irakieni şi acum sirieni.

[c Doamna Ica Wahbeh , Editor Manager la The Jordan Times

Ica Wahbeh, Managing Editor la The Jordanian Times a fost una dintre persoanele care m-au făcut să simt emoţia că sunt româncă: ea dirijează cu înţelepciune, profesionalism şi echilibru ziarul cel mai important din Regatul haşemit al Iordaniei. Ce om e Ica ! Caldă, deschisă, de-o omenie care impresionează.Căsătorită şi ea cu un iordanian acum 30 de ani, doamna Ica Wahbeh este o personalitate cu care avem de ce să ne mândrim noi, românii.

Sunt la Amman.Cu medicii iordanieni care au absolvit Facultatea de medicină în România. Un moment absolut remarcabil pentru mine. Ce oameni excepţionali,care iubesc România cu tot sufletul lor.

 

 

 

 

 

 

Continuă poveştile uluitoare aici, la Amman. Povestea sorei Khalida refugiată din Mossul, care îmi povesteşte istoria halucinantă a persecuţiilor făcute de Daesh contra populaţiilor creştine şi mai ales a yazidiţilor.Sora Khalida a fugit alături de alţi 45000 de oameni din calea nebuniei islamiştilor terorişti. În poză suntem împreună cu sora Marcelle Wardeh şi câţiva copilaşi din familiile necăjite. Mes fabuleuses rencontres jordaniennes continuent. St Vincent de Paul, a la congrégation des Franciscaines avec les sœurs Marcelle Wardeh d’origine libanaise et la sœur Khalida Francis,suite a l’idée de la Roumaine Margareta Demetrescu, prof de français , une très brave femme.

 

Viaţa şi destinul creştinilor din Orient, persecutaţi şi prigoniţi acum de terorismul Daesch mă obsedează. La Amman am fost la bunele surori franciscane de la Colegiul St.Joseph.Sora Angelita Ibrahim, sora Elene Farhad, sau cele prigonite şi venite din Irak, adăpostite acum în Iordania sora Ahlam, sora Balsame,Khalinda, Mountaha, Nermine, o parte venite din legendara, ancestrala cetate NINIVE. A coté de ces sœurs irakiennes rescapées de et sous le signe de St Catherine d’Alexandrie toujours grâce au bon cœur de Mme Margareta Demetrescu, une Roumaine avec un cœur incroyable et qui habite Amman. On est toutes animes par la grace de St. Catherine qui rappelez vous a été décapitée le 25 Novembre 307 et deviendra la seule Sainte du paradis à posséder trois auréoles : la blanche des vierges, la verte des docteurs et la rouge des martyrs.

22 noiembrie 2015 Bună seara ACASĂ, la revedere Iordania mea dragă şi poate, pe curând.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În poze, alături de dl. Ministru al Sănătăţii Ali Hyssat, şi dânsul absolvent din Romînia, ca şi directorul din Minister dr. Khaldoun Adwan, ca şi dr. ing Nabil Naber,profesor universitar ca atâţia mulţi alţii care nu au decât vorbe de laudă şi de recunoştinţă faţă de români.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Printre poveştile care mi-au mers la inimă, dintre cele povestite de doctorii iordanieni care au studiat în România, cea a doctorului Ihsan Al Mubideen, specialist în fecundarea in vitro, la spitalul Istiqlal, care pe lângă sumedenie de amintiri superbe îşi trimite şi fiul acum să studieze în România aşa încât să aibă şi o diplomă valoroasă, şi cunoştinţe temeinice şi o studenţie frumoasă, românească !

Un interviu cu Excelenţa Sa dl.Saker  Malkawi 

 

-Excelenţa Voastră, ţara dumneavoastră reuşeşte să facă faţă şi să menţină un preţios echilibru zonal într-o situaţie actuală foarte dificilă.Într-un climat regional instabil, Regatul Haşemit al Iordaniei, prin politica sa şi prin reformele democratice reprezintă o insulă de stabilitate în regiune. Toată lumea se întreabă în clipa de faţă, cum se situează Iordania în contextul actual între poziţiile ţărilor din NATO şi noile alianţe strategice ?

– Iordania este o insulă de stabilitate într-o lume aflată în fierbere .Se pare că există şi o metaforă, cum că ar fi ca o grădină sau o oază într-un mare foc. Trebuie efectiv să avem simţul echilibrului ca să păstrăm acest lucru.Şi este nevoie de înţelepciune în acelaşi timp pentru a păstra pacea internă, consensuală.Dar şi respectul internaţional. Jordania are o relaţie privilegiată cu NATO (partenerschip avansat).

Interviul integral pe site-ul CCERPA:

http://www.ccerpa.ro/iordania-garantie-de-stabilitate-in-mijlocul-actualelor-conflicte/

Principala manifestare a acestui parteneriat avansat este acum vis a vis de lupta comună împotriva Daesh. Noi am fost alături de Alianţă şi în alte zone, de pildă în Afganistan dar nu ca forţe combatante ci sub formă de servicii sociale şi mai ales spitale.

– Acum aş evoca situaţia punctuală creată chiar săptămâna trecută şi care a fost viu comentată. Rusia a început o adevărată ofensivă diplomatică privitoare la felul în care se duce războiul în Siria .Ammanul a precizat totodată că „ cooperarea între iordania şi Rusia este veche” şi că Iordania este în continuare membrăa coaliţiei internaţionale împotriva terorismului , dusă de către SUA.Dl. Kerry a plecat de la Viena spre iordania , într-o deplasare care fusese mai demult anunţată iar Moscova și Washingtonul după această primă inedită reuniune doresc să lărgească colaborarea astfel încât » noi actori » să se alăture efortului diplomatic internaţional în vederea rezolvării acestui conflict dar , cu obiective diferite în privinţa poziţiei faţă de regimul lui Bachar al-Assad.

Amb.Saker Markawi:  Am ajuns la această situaţie ca urmare a forţei acestei alianţe create împotriva Daesh .62 de ţări sunt legate prin această solidaritate împotriva extremiştilor din Daesh şi a altor extremişti. Regele Abdallah a subliniat chiar acest aspect global, ccăci avem de a face cu un fel de război mondial căci sunt vreo şaizeci de ţări implicate iar extremiştii îşi adună ei înşişi forţele recrutează extremişti din mai bine de treizeci de ţări.

–Vreţi să spuneţi că asistăm la un fel de globalizare a conflictului.Aveţi una din situaţiile cele mai dificile din punctul de vedere al refugiaţilor sirieni în condiţiile noii situaţii create.

-Adăpostim circa 1 400 000 de persoane refugiate în acest moment.

–Acesta ar fi un răspuns implicit dat acelora care spun că ţările arabe nu ar face suficient de mult pentru refuguaţii arabi

-Da, am văzut şi eu exprimat punctul acesta de vedere.

Când vin la noi refgiaţii sirieni preferă regiunile limitrofe întrucât ei nu şi-au pierdut speranţa de-a se întoarce într-o bună zi la caselee lor, pe teritoriile lor.Ei nu au plecat pentru totdeauna.

–Cum poate Iordania să facă faţă la un milion patrusute de mii de refugiaţi la o populaţie de 8 milioane de locuitori?

-E o chestiune complicată cu care suntem confruntaţi: Nu ştiu cum am putut gestiona această situaţie pentru că ne lipseşte apa, după cum ştiţi poate Iordania este una din ţările lumii care suferă cel mai mult din cauza lipsei apei, ne lipsesc infrastructuri medicale şi şcolare, şi există lipsuri chiar din punctul de vedere al alimentaţiei. O parte a ţării, mai ales partea de nord a ţării importa masiv fructe şi legume din Siria. Acum nu numai că nu mai putem importa dar avem şi această populaţie enormă de refugiaţi care ar trebui hrănită.Suntem dependenţi într-o măsură de peste 90 la sută de energia luată din străinătate.Din nefericire ajutorul internaţional nu acoperă decât vreo 38 % din necesităţi.

–Asta pentru refugiaţii sirieni din acest val de refugiaţi.Pentru că dumneavoastră, asta trebuie menţionat, acordaţi deja de ani buni adăpostire palestinienilor .

– Da, aşa e. Şi în plus UNRWA Agenția ONU de Ajutorare a Palestinienilor Refugiați din Orientul Apropiat ( UNRWA), creată în luna decembrie 1949,

în mod normal, are grijă de populaţia palestiniană dar acum au din ce în ce mai puţini bani şi mijloace. Deci au fost obligaţi să taie foarte mult din ajutoare din cauza lipsei finanţăii.

-Aveţi cumva o estimare a numărului de palestinieni care trăiesc la dvs.?

Amb :Există o statistică, în principiu 40% din refugiaţii palestinieni, din lumea arabă, cei care trăiesc în ţările vecine, se găsesc în Iordania. Ştiţi, cu vremea, pentru că situaţia palestinienilor este foarte diferită : din prima zi ei au fost consideraţi drept cetăţeni cu drepturi depline.

–Au drept de muncă?

-Bineînţeles, au toate drepturile, sunt cetăţeni iordanieni 100% din punct de vedere administrativ, constituţional, tot.Acum şi din cauza legăturilor de familie, de căsătorie am devenit oarecum un singur popor, în pofida lucrurilor care se spun…Iar acum, vedeţi, facem faţă aceloraşi probleme, împreună.Sosirii sirienilor, irakienilor, sunt provocări importante cărora ţara trebuie să le facă faţă.Refugiaţii irakieni care veniseră la o anumită epocă, vedeţi,dintre ei au rămas doar vreo 300 000 la noi în ţară.Mulţi au plecat spre Germania, iată sunt într-o situaţie economică mult mai bună.

-Dar o parte au rămas la dumneavostră, nu ?

-Ştiţi, totodeauna se întâmplă aşa cu refugiaţii. Ei nu pleacă din cauză că le e bine dintr-o parte în alta. Cine îşi părăseşte de bine casa, pământul natal ?

-Ce spuneţi nu e foarte liniştitor pentru europeni. Toate aceste populaţii de refugiaţi credeţi că vor să rămână în Europa de vest, în speţă de preferinţă în Germania ?

-Doamna Merkel nu vrea să îi retrimită înapoi.Germania are un plan foarte clar.Ei vor compensa scăderea de natalitate din ţările europene. Merkel doreşte să îi păstreze acolo şi din prima zi începe o triere clară, o informare exactă asupra profesiilor pe care aceştia le au, a diplomelor pe care le au şi a felului în care se pot integra în societatea germană. După toate aparenţele ei sunt imediat dirijaţi spre un loc de muncă.

-Aşadar dumneavoastră estimaţi că în viitor oamenii care vin rămân, cel puţin o parte din ei, aici, în Europa?

-Da, nu toţi probabil dar o parte da, vor rămâne aici mai ales pe considerente economice.Vă dau acum exemplul studenţilor iordanieni care au venit aici, din să zicem cam o mie, au rămas maximum vreo 300 care s-au căsătorit aici, iar restul s-au întorsc acasă, la ei în Iordania.

– Fiecare cu destinul lui. Dar asta se întîmplă şi cu studenţii români şi cu cei iordaninei. Ei îşi fac studiile văd, aici şi apoi decid unde să se ducă. Plecă unii, dintre ei spre locuri unde să le fie brusc mai bine economic, alţii sunt în stare să rămână în ţara lor.

– Exact. Asta se întâmplă cu democraţiile. Lasă dreptul oamenilor de a alege să plece unde vor şi să facă ceea ce vor.Există şi români care au plecat cu iordaniei în Iordania care au rămas acolo.De altfel sunt mai numeroşi românii care au rămas acolo, în Iordania decât iordanienii care au ales să rămână în România.Sunt aproximativ 3000 de femei românce care s-au căsătorit acolo.

– In general sunt femei , nu ?

– Da, în general sunt femei pentru că aici au venit în general studenţi băieţi care au făcut facultatea aici. Dar am văzut în cursul lunii august , la o întîlnire care a avut loc, şi femei iordaninene care s-au căsătorit cu români.

– Continuă această venire a studenţilor iordanieni aici ?

– -Nu, s-a terminat.Nu ştiu exact în ce moment s-a terminat asta. Atunci erau mii de studenţi iordanieni.Maximum de studenţi înregistraţi aici a fost 275.

– Ce s-a întâmplat? Costurile au crescut sau oferta şcolii româneşti nu a mai fost pe măsură? Ce a determinat această scădere dramatică?

– A, nu , problemele cele mai grave sunt din cauza obţinerii vizei.Cred că viza cel mai greu de obţinut în Europa este cea de România. De altfel am declarat asta de mai multe ori. E mai normal şi mai uşor să obţii o viză Schengen sau chiar o viză pentru SUA , decât una de România, e un context pe care nu îl înţeleg şi am doar impresia că se face un exces de zel.Dintre iordanienii care aplică pentru viza americană, aproape două treimi o şi obţin.Dintre iordanineii care cer viză de România, nici 5-10 procente nu o obţin.Iordanineii sunt atât de descurajaţi de hîrtiile pe care trebuie să le depună, cantitatea lor şi cât sunt de complicate,invitaţiile, garanţiile etc. In plus după ce au deja viza, când ajung la aeroport , în mod sistematic, sunt luaţi la o parte şi interogaţi.Sincer, nu înţeleg ce se petrece, este ceva foarte grav de natură să dăuneze bunului mers al relaţiilor noastre.Am remarcat faptul că autorităţile de pe aeroport nu respectă vizele acordate de Ambasada de la Amman.

– Aţi sesizat acest lucru pe lângă autorităţile române?

– Evident, am vorbit deja de mai multe ori.Am remarcat că în timpul guvernării Ponta s-a avansat evident în anumite direcţii, în sensul simplificării procedurilor şi suprimării obligativităţii acestei invitaţii imperativ necesare, dar tare mă tem că aceste lucruri rămân undeva suspendate. Gândiţi-vă că cineva care vrea să vină ca turist, sau un om de afaceri care vrea să vină aici să exploreze posibilităţile de comerţ, ei bine, nu o poate face.Trebuie să aibe pe cineva pe care deja îl cunoaşte, care îl invită şi îşi ia toate responsabilităţile să îl adăpostească, să plătească pentru el eventuale cheltuieli medicale, cheltuieli de sejur… vă daţi seama ce complicat şi ce umilitor este.În plus îi dau o viză foarte scurtă, la nivelul unor zile, dacă depăşeşte, chiar şi cu o zi, riscă să intre pe o listă neagră, şi să nu mai poată obţine intrarea aici. S-a întîmplat cu foarte mulţi medici care au venit pentru congrese medicale aici! In Iordania daca aveţi un vizitator care depăşeşte perioada de viză cu o zi sau doua sau zece plăteşte o penalitate. Aici, se ajunge pe o listă neagră care înseamnă imposibilitatea de reobţinere a vizei. Există un congres medical foarte important pentru cele două ţări: Iordania şi România. Suntem cu acest congres la ediţia a şasea.Vreo douăzeci de medici iordanieni s-au trezit ca sunt pe aceste liste negre pentru că ultima oară când au venit aici au rămas una două zile în plus ca să vadă şi ei ceva din frumuseţile turistice ale României iar urmarea este că s-au trezit pe „lista neagră”. Există o clasificare învechită şi injustă a ţărilor de risc, bineînţeles că e una învechită, dar pe care se pare că Iordania este trecută pe o poziţie nepermis de proastă.Până când aceste lucruri nu se vor rezolva , nu vom putea avansa.

– Excelenţă, vă mulţumesc pentru interviu şi pentru faptul că Ambasada dvs mi-a acordat viza pe loc, în condiţiile în care voi călători la Amman pentru a vedea  exact cum se derulează această amplă şi importantă colaborare româno iordaniană precum şi felul în care acţionează acolo filiala CCERPA din Amman.

 

Femina, feminism, feminitate(2015)

Diaspora! Diaspora! Strigă activiştii, politicienii, ongiştii. Să ne lumineze românii de departe, în ei ne e nădejdea.! Un curent fără precedent în susţinerea celor care trăiesc prin alte părţi de lume s-a format în România din ultima perioadă, de când mai cu seamă s-au petrecut alegeri în care comportamentul conaţionalilor noştri aflaţi peste graniţe a luat prin surprindere autorităţile ( sau nu ?) prin participativitate crescută şi radicalizare progresivă.

Eu, proaspăt descinsă în capitala iordaniană, construită pe coline calcaroase în piatră albă, presărată cu ceva palamieri şi întinsă, foarte întinsă, am avut nu numai şansa să descopăr acolo o mică Românie, formată din cei peste 12000 de absolvenţi de facultate din ţară şi care sunt astăzi oameni cu poziţii excelente : medici, ingineri,universitari dar şi o mână de românce: fie soţiile celor care au absolvit aici, fie cele care şi-au făcut pur şi simplu o viaţă, acolo, la răspântie de drumuri, în sufletul Orientului. Viaţa şi poveştile lor sunt diferite, sunt poveşti reuşite, sun poveşti de viaţă tulburătoare. De toate felurile,până la urmă. Aşa cum şi în ţară, căci destinul, e destin.Oriunde te-ai afla.

Întâi m-am întîlnit cu Viloria Dawood, dumneaei e de loc din Cluj şi e de meserie profesor de istorie.S-a căsătorit cu Jamil în 1980, când au absolvit amândoi facultatea, la Cluj. Acum Jamil e medic la National Ortodox School Amman iar Viloria e preşedinta Asociaţiei Româncelor pentru dezvoltare soacială. Cu alte cuvinte, româncele noastre s-au organizat, de fapt sunt mai multe asociaţii , în articolul de azi mă voi opri la cele pe care mi le-a prezentat Viloria.

Tot dânsa a avut disponibilitatea de-a mă însoţi la câteva interviuri :cu Ministrul pentru Afaceri politice, şi dânsul absolvent de medicină în România, cu un senator , fost ministru , căsătorit tot cu o româncă şi cu un medic specialist în fertilizarea în vitro, din Spitalul Istiqlal.

Doamna Margareta Demetrescu, profesoară de franceză extrem de respectată, în bună relaţie cu Colegiul franciscan şi cu aşezămintele pentru copiii necăjiţi aflate în grija religioaselor,( cazuri sociale de care societatea are grijă) m-a însoţit prin Amman cu generozitate şi disponibilitate, arătându-mi cartiere vechi şi noi, la Amman Citadel Jabal al-Qal’a, unde istoria se stratifică, de la negurile ei, din perioada epocii brozului anii 1650 î.e.n când se numea Rabbath-Ammo,trecând prin perioada romană, bizantină,omeiadă. Acolo unde găsim inscripţii feniciene , acolo pe unde au trecut şi au stăpânit asierienii, babilonienii, perşii , iar mai apoi grecii în vremea cărora cetatea se numea Philadelphia.După greci a venit rândul romanilor,citadela intrînd sub putere musulmană mai apoi, în 661.

Margareta şi Viloria m-au însoţit la Templul lui Hercule şi la muzeul de antichităţi, în bazilică şi printre pietrele fascinante ale sitului cu atâtea straturi, cu încântarea de-a mi le arăta. Ştiu bine că mai fuseseră înainte de zeci de ori prin această citadelă- muzeu, dar ele ştiau să mă-mi demonstreze că mă însoţesc şi mă ghidează cu nedisimulată bucurie.

Să continui enumerarea doamnelor din această asociaţie :Maria Hamati, căsătorită cu ortopedul Walid Hamati, Georgeta Younes, de 31 plecată de 31 de ani din spaţiul românesc traducătoare autorizată, ghid autorizat şi zice dumneaei , sau mai exact scrie, cu un scris frumos, îngrijit plăcut „ cu preocupări literare „ ce frumos ? Soţul ei, domnul Mohammad e inginer . Maria Yaghi , bucureşteană instalată din 1982 în acel spaţiu e soţie de arhitect iar Magdolna Maria Al Haddad, de loc din Baraolt, judeţul Covasna, o pasionată care se pricepe la toate, de la mecanică şi contabilitate la prăjituri.O entuziastă simpatică, povestindu-ne cu accent unguresc istoriile soţului ei, de origine cerchez ca mulţi alţi studenţi iordanieni care au învăţat în România.Soţul ei e Munir Hasan Safar Al Haddad absolvent de electrotehnică la Braşov în 1981.În sfîrşit dr. Mihaela Abu El Shaikh ,ea însăşi medic, a lucrat 16 ani la o clinică de caritate islamică iar din 2001 şi-a deschis un cabinet privat de medicină generală , mama a trei copii, şi soţie de medic general, pasionată de literatură, de jurnalism, de turism.

Să nu o uit pe Ştefania Stoian, absolventă a Conservatorului Ciprian Porumbescu ,soţia medicului Khaled Jaber, la cursurile de vioară pe care le dă copiilor de acolo am asistat, uimită şi plăcut amuzată, urmărind cum micuţii arabi cântau de zor „Ciobănaş cu trei sute de oi „ sau „ Ciuleandra” …Am stat de vorbă despre toate cele, l-au elogiat pe ambasadorul Sofineti şi pe-a lui doamnă, pe ambasadorul Onofrei şi pe-a lui doamnă de asemenea, povestind momente frumoase,memorabile, vizite politice şi vizite de suflet şi şi-au spus toate ofurile legate de delicata problemă avizelor. O poveste pe care a semnalat-o şi domnul ambasador al Regatuui Haşemit al Iordaniei în Romînia, E.S.Saker Malkawi (chiar în numărul precedent din ziarul nostru !) şi care poate va ajunge în sfărşit să fie rezolvată.Căci ţi-e mai mare jena să vezi că aceşti medici, ingineri, arhitecţi care au nişte poziţii cheie în sistemul iordanian, unii din ei chiar însuraţi cu românce, obţin cu atîta dificultate sau uneori nu obţin de loc viza românească. Fiind ei în general capabili să ia înainte o viză Schengen şi numai dipă aceea să ajungă şi în România. Dar să lăsăm plângerile acestea în seama autorităţilor căci de aceea sunt ele „autorităţi” şi să comentăm inserţia socială, culturală şi sufletească a acestor românce care ne fac cinste acolo, care sunt soţii în familii bine văzute şi respectate. Care ştiu să se comporte cu demnitate şi înţelepciune şi pun suflet în ceea ce fac. Cleopatra Lorinţiu

29.11.2015

Iordania , 2017 .

Se vorbeşte pe drept cuvânt tot mai mult despre mediul asociativ, despre implicarea ONG-urilor în societatea contemporană, despre voluntariat şi mai cu seamă despre oportunităţile pe care le oferă acesta afirmării societăţii civile.

Iată un exemplu deopotrivă interesant şi într-un anume fel de mare frumuseţe umană, cu o densitate afectivă de netăgăduit la care am şi participat eu însămi cu bucurie netrucată.La sugestia CCERPA şi cu buna consilieră binevoitoare a E.S. Saker Malkawi, ambasadorul Regatului Haşemit al Iordaniei în România, s-a înfăptuit o întâlnire între reprezentantele unei asociaţii iordaniene „Femeile românce pentru dezvoltare socială” condusă de Viloria Dawood şi Margareta Demetrescu, pe de o parte, şi cea care reprezintă de ani buni sufletul Asociaţiei Pro Familia, Doina Ioana Monda. Întâlnirea s-a petrecut la Amman şi cu acest prilej să zicem că un prim contact a constat într-un schimb de idei, o comunicare spontantă a experienţelor acumulate şi o plănuire plină de entuziasm pentru colaborări viitoare.

Prilejul a fost ofertant şi i-a permis preşedintei ONG-ului bistriţean să îşi expună pe larg activitatea. Bistriţa este un creuzet al iniţiativelor şi aşa cum preşedintele Consiliului Judeţean, Emil Radu Moldovan sublinia adeseori, o rampă de lansare pentru idei legate de societatea civilă adevărată, cea reală, cea pornită din implicarea sinceră în realitate.

Din materialul de prezentare :”Cine suntem noi!” aflăm că AFI Pro familia  e o organizaţie non guvernamentală  înființată în anul 1996, și care până în prezent a acordat asistență unui număr de peste 4200 de persoane; Devizia ei este: ”Dacă crezi și vrei poți ! „Scopul: Acordarea de sprijin psiho-social, juridic, medical și material persoanelor vulnerabile, dezavantajate pe criterii etnice, religioase, sex, vârsta, situație materială, stare de sănătate,

A derulat  între 1996-2016 şi  a implementat un numar de 31 de proiecte din care: pe violenţa în familie – 8 proiecte;pe trafic de persoane – 8 proiecte;pe formare profesională – 4 proiecte;pe antreprenoriat (crearea unei intreprinderi sociale) și creare de locuri de muncă și succes – 8 proiecte; pe asistența medicală a persoanelor defavorizate şi servicii de ajutor social – 2 proiecte; afirmarea femeilor în politică – 1 proiect.)

Paleta activităţilor desfăşurate este vastă dar Doina Monda a dus la Amman ,în Iordania exact rezultatele muncii femeilor implicate în întreprinderea socială pe care a creat-o: produse naturale realizate din fructe de pădure, de mare calitate şi frumos ambalate, fără conservanţi, siropuri din zmeură, cătină, afine, mure, soc, dulceţuri naturale şi Povila de Bârgău, produs tradiţional acreditat, precum şi superbe eşantioane de artizanat tipic pentru zona Bistriţei Năsăudului, pentru Valea Bârgăului şi a Someşului.

Aşa că româncele care trăiesc la mii de kilometri depărtare au putut să melancolizeze frumos  cu gândul la România. Căci şi asociaţia iordaniencelor este una foarte bravă: Viloria Dawood, Cristina Masannat, Jenita Lebade, Habbab Mirela, Margareta Demetrescu, Stefania Stoian, Mihaela Pitea, Maria Hamati, Georgeta Younes, Maria Yaghi, Mahmoud Lăcrămioara, Magdolna Maria Al Haddad sunt numai câteva din numele femeilor românce din această asociaţie.

Dacă Margareta Demetrescu, profesoară de limba franceză originară din Craiova este o intelectuală care impune respect, Viloria Dawood, absolventă de istorie din Cluj Napoca o pasionată a mediului asociativ, Ştefania Stoian profesoară de vioară sau Mihaela Pitea este un medic de succes, am putea continua aşa cu lista mult şi bine – căci aceste doamne şi-au dedicat viaţa familiei şi copiilor dar au ştiut deopotrivă să lase timp şi energie şi pentru afirmarea asociaţiei lor, una din cele mai active între asociaţiile românilor-iordanieni. Ele au conştiinţa fapului că reprezintă România acolo, şi că atunci când iordanienii vorbesc despre ele ca românce, cu toate că sunt stabilite departe de ţară, au soţi iordanieni, copiii lor sunt cetăţeni ai Iordaniei, totuşi prin felul în care se comportă sau se disting în societatea iordaniană sunt într-un fel ambasadoarele ţării noastre acolo. Prin faptele lor de zi cu zi, ţara noastră este prezentă într-un fel în societatea iordanină.

 

 

„