După concertul lui Sergiu Cioiu de la Ashdod, cu sute de oameni în Sala Madnas Diuna(graţie sprijinului d-lui Yoshua Sontag si al doamnei Bertha), sunt sub efectul farmecului unic al acestui artist : cântecele lui, de la nostalgia din Vântule, Glasul tău,Poarta sărutului, la cele mai noi şi mai pline de surpriză :muzică şi vers, melancolie şi filozofie, tulburare şi încântare,
http://zamanromania.ro/repere-romanesti-sergiu-cioiu-arta-…/
toate împreună şi încă ceva în plus.Despre Turneul lui Sergiu Cioiu în Israel ( acompaniat de Cătălin Ene şi Vlad Creţu) organizat de ICR drept cadou oferit celor trăitori în Israel şi care mai simt româneşte, se va vorbi mult. Dar cel mai bine ar fi să îl ascultaţi pe Sergiu Cioiu în forma uluitoare în care e acum; am cântat alături de el, am bătut din palme, am râs şi am plâns un ceas jumate , ne-am întors în adolescenţă, în poezia lui Marin Sorescu,Romulus Vulpescu,în compoziţiile lui Al.Mandy, şi am vărsat o lacrimă. Ce aş putea să-i spun decât :” Îţi mulţumesc. „Există artiști mitici, artiști care reușesc să evoce prin vocea lor o nostalgie, un moment artistic anume.Artiști a căror muzică nu se estompează niciodată. Sergiu Cioiu face parte dintre ei. Așa cum Jacques Brel sau Georges Brassens sau Jean Ferrat reușesc să semnifice o epocă și să sensibilizeze atâtea generații, românul Sergiu Cioiu, emigrat în Canada din 1970, se întoarce acum către România. Cu vechile cântece care ne evocă nostalgiile tinerților și cu noile cîntece, unele din ele scrise de el însuși pe versurile unor mari poeți români.

Interpret fetiș pentru marele compozitor Alexandru Mandy, Sergiu Cioiu și-a asociat vocea, prezența scenică excepțională ( este actor ca formație) cu melodiile lui Mandy ( Noapte sau zi, Glasul tău, Și totuși, Poarta sărutului, Vîntule, Îți mulțumesc). Sunt cântece pe care generații întregi le-au fredonat, le-au știut pe de rost versurile și asta nu e puțin lucru.Interesantă este ”actualitatea” lui Sergiu Cioiu, căci astăzi el vine cu melodii noi, în registre diferite, unele din ele cu turnură de jazz, pe versuri ale unor poeți despre care un public tânăr știe prea puțin, precum Miron Radu Paraschivescu și Romulus Vulpescu. Așadar Sergiu Cioiu reușeșete să facă și un act de educație literară, poeticească, așa cum făcea de fapt și mai demult căci el a cântat pe versuri de Marin Sorescu sau Nichita Stănescu. Iată-l acum într-un turneu organizat de ICRîn Israel (prin Direcția generală Programe prin Reprezentanțe și în Comunități Istorice) și pus în pagină, adică…în scenă, cu sprijinul Reprezentanței ICR Tel Aviv .

„Turneul artistului Sergiu Cioiu în Israel ( 9-13 octombrie 2018, Ashdod, Tel Aviv, Haifa ) oferit de Institutul Cultural Român celor care trăiesc în Israel şi simt româneşte, în anul Aniversării Centenarului României şi al celebrării a 70 de ani de relaţii diplomatice neîntrerupte între România şi Israel, este deopotrivă şi o formă de omagiere a interpretului, pe care unii îl numesc o „legendă vie”, trăitor printre noi, revenit după ani mulţi petrecuţi în Canada, către publicul românesc. Această tandră reîntoarcere s-a petrecut sub imboldul Mariei Mitrache Bokor (fosta balerină prim solistă a Teatrului de Operetă Ion Dacian)care şi-a asumat o formă de „prietenesc impresariat „.

Artistul cu care avem realmente şansa să ne întâlnim, şi sinceră să fiu eu personal consider că este o şansă pentru noi, este un artist complex. El ne readuce deopotrivă nostalgia unei perioade din muzica românească dar şi conexiunea cu clipa actuală, căci totul face parte dintre-un flux continuu de emoţie, muzică şi poezie.

Actor prin formaţie, el însuşi autor, compozitor, originală făptură lirică, Sergiu Cioiu şi-a început cariera interpretând cântece de neuitat scrise de Alexandru Mandy, figură proeminentă a componisticii româneşti, compozitor atât de iubit şi preţuit de israelienii cu rădăcini româneşti. Sergiu Cioiu este şi un artist al prieteniei, un foarte bun comunicator, cu alte cuvinte un artist complet, mitic aş zice,cu un evantai artistic divers şi care, prin urmare poate să atragă un public divers. Sigur, înainte de toate, sunt printre dumneavoastră nostalgicii, cei care îşi amintesc tânărul imberb al anilor şaizeci, cel ce cânta „Vântule, vânt nebun”.

Era o muzică atipică pentru acea vreme, o muzică ce rupea tiparele, obişnuinţele, îndrăzneaţă şi de neuitat.

După revenirea sa în România prin discuri, în săli de teatru şi de concerte şi prin excelenta carte scrisă în dialog cu Puşa Roth :” Nu ştim aproape nimic”, artistul şi- a diversificat publicul aş zice, păstrând tonul neobişnuitului, al ludicului inspirat de poeme ale lui Romulus Vulpescu, Marin Sorescu sau Miron Radu Paraschivescu.

Aşadar, meşter mare al surprinzătorului, poetic şi ludic, gânditor şi antrenant, paradoxalul Sergiu Cioiu revine cu bucurie în Israel după mai bine de 45 de ani. Eu vă asigur că sub distinsele haine de gală , artistul poartă cu siguranţă… tricoul de adolescent rebel”.

Fragment din prezentările făcute de Cleopatra Lorinţiu, director adjunct- Institutul Cultural Român- Tel Aviv la spectacolele susţinute de Sergiu Cioiu, acompaniat de chitaristul Vlad Creţu şi pianistul Cătălin Ene , în Israel 9-13 octombrie 2018