la Epithet
In alcătuirea digitală numită Epithet , la cererea lui laurențiu Ciprian Tudor, poet și eseist o ”pomenire” a poetului Gheorghe Tomozei , așa cum îi plăcea acestuia de Sfântu protector prin numele său, Sfântu Gheorghe.
Pentru Epithet de la Cleopatra Lorințiu
31 Mart
Mi-am întruchipat, în singurătate, propria mea formă de evocare.
A lui Nichita. A lui Tom. A prieteniei lor.
Nichita, stins pe 13 decembrie.
Tom avea să moară într-o zi de 31, acelaşi treisprezece inversat, dar 31 martie, straniu, ziua de naştere a lui Nichita.
Soarta jucându-se astfel, într-un anume fel, cu cifrele vieţii şi morţii şi făcându-ne să ne gândim un strop la nemurire.
Şi ca să mă credeţi că ei sunt acum pe-o margine de stea uitându-se mustrător către noi, o să vă rog să citiţi un acest poem premonitoriu scris de Tom, în care până şi moartea se vede că şi-au trecut-o unul altuia, precum o cană cu vin:
„Visul din 31 martie 
Venise la mine smerita,
Pulpeşa, dagherotipa,
Muierea, curva, fata,
Neîntâmplata şi eterata.
Cu doar puţine vocabule
Ea, cu buzele,
Tipărea
Peste pielea mea
Incunabule.
Era fără-ndoială femeia
Mânată spre mine de unul,
Nichita De la Nicheea…”
Gheorghe Tomozei din volumul ”Un poet din Tibet”(1995)
