Umanismul salvator : ” Discriminare, Intoleranță și Interculturalism în Societatea Contemporană” 

Constituindu-se drept o contribuție importantă la tema enormă a discriminării, într-o etapă civilizațională în care fierberea planetei o are drept sursă principală și atât de îngrijorătoare, cartea profesorului universitar dr.Vasile Burtea interesează în cel mai înalt grad și promovează dezbaterea.

Avem de a face cu o punere în discuție esențială, destinată atât actorilor ”principali” antrenați în buna funcționare a mecanismelor societății- de la instituțiile statului, la cei pe care ne-am obișnuit ( sau iluzionat ?) să-i numim reprezentanții societății civile,  însă și unui public larg, devenit conștient de faptul că avem de a face cu o problematică stringentă.

Căci această acțiune care presupune un tratament diferit, nedrept, față de persoane din pricina apartenenței  acestora la un anume grup social, cu toate că devenit temă super la modă, însușită de grupuri de presiune și expusă adeseori cu vehemență în stradă, în manifestări din toată lumea, prezentată și percepută ca un val contaminant, e departe de a fi rezolvată : adică înțeleasă, asumată și corectată.

Trăim azi în plin paradox : « wokisme-ul», ca mișcare de notorietate planetară, termen tradus în uzajul țărilor francofone adesea prin « éveillé », adică ”trezirea”, exprimă necesitatea conștientizării inegalităților sociale și ale rasismului.

Este adept al acestui ”woke” cel care e conștient de realitățile nefaste și își asumă misiunea de a-i trezi și pe ceilalți ! Termenul s-a format în realitățile anilor 1960 în Statele Unite ale Americii, anume în comunitățile afro-americane dar ideologia s-a impus cu putere în 2013 odată cu mișcarea americană Black Lives Matter și sloganul strigat « Stay Woke ».Acesta s-a difuzat cu viteză în universitățile americane și după aceea, ca un val, a început să lovească țară după țară.

Zic, trăim un timp paradoxal, fiindcă pe măsură ce wokismul a devenit mai agresiv el a și derapat pe alocuri , asta nu a avut câștig de cauză întotdeauna în privința luptelor reale împotriva discriminării.

Ca dovadă, discriminarea persistă.

Gesturilor excesive, ca dărâmarea unor statui întruchipări ale colonialismului sau distrugerea unor opere de artă, contestareaa unui Cristofor Columb și distrugerea de artefacte, iată că li se poate așeza în contrapondere înțeleaptă un asemenea gest de intelectual asumat, responsabil cum este discurul intelectualului, universitarului, românului Vasile Burtea.

” Numai cunoscând evantaiul de forme şi tipuri sub care discriminarea tulbură viaţa socială la diferitele sale nivele, putem elabora instrumentele şi metodele cu ajutorul cărora discriminarea trebuie combătută, sancţionată, pedepsită, stârpită. Educaţia este cea care formează deprinderi şi comportamente discriminatorii sau comportamente şi atitudini reactive la discriminare.” spune autorul.

(Și nu mă pot împiedica să deschid o scurtă partaneză aici, oarecum personală, remarcînd faptul că, vorbind despre educație, aceea, făcută subtil, cu tact, e de reținut existența a peste 200 de cărți adecvate pentru copii și tineret de exemplu, de citit  începând cu ciclul primar ( cărți clasice sau cărți moderne, de ultimă oră,) de la cărțile lui David Mckee, parabole, fabule atractive pornind de la ipoteticii lui elefanți, unii albi și unii negri,  cărți traduse în peste 50 de limbi și învățându-i pe copii ce înseamnă acceptarea diferențelor, înțelegere pentru celălalt până la fabulele moderne ale lui Hubert Ben Kemoun sau ”Discriminations – Inventaire pour ne plus se taire”, pentru adolescenți, adunând laolaltă și explicând toate formele posibile de respingere a celuilalt, atâta vreme cât nu este exact ca noi ! Cărți există, important este ca dascălii, sistemul de învățământ să fie convinși să apeleze la ele, să le  pună și aici, în România, în mâinile copiilor și adolescenților căci prin intermediul lor aceștia vor învăța. Vor învăța ce înseamnă discriminarea, și cât rău poate face aceasta ).

E foarte interesant și binevenit felul în care autorul sancționează poncifele, erorile educaționale repetitive care par benigne dar nu sunt…Analiza atentă a calităților profesorului și a învățământului de la noi ( capitolul 10 )este de cea mai mare actualitate. O citim noi, publicul cititor, dar poate or să o citească și decidenții în materie de organizarea învățământului, cel aflat într-o continuă furtună devastatoare, care adesori pare haotică  și în scurt timp va dărui țării o pleiadă de analfabeți funcționali , cu diplome și înscrisuri în bună regulă?

Autorul se adresează așadar  cu mult tact și înțelepciune, izvorâte dintr-o viață densă și o carieră excepțională , direct ”marelui dirijor”, adică politicului, cel capabil să miște ceva în materie de educație și formare .

Toate precizările și clarificările legate de discriminare conştientă sau voluntară dar și inconştientă sau involuntară sunt clarificatoare și devin instrumente posibile, importante în educarea educatorilor !Dar și a noastră, a tuturor.

Studiul are la bază o bibliografie impresionantă și aici e vorba despre lecturi aprofundate, pătrunse în spiritul lor, teme ”digerate” și comentate,  referințe necesare și edificatoare.

Sincer, nu e nimic nemotivat, gratuit sau neargumentat în studiul acesta și în același timp scriitura lui Vasile Burtea își păstrează o notă de libertate interioară, chiar un spirit colocvial pronunțat , transformând ceea ce ar fi putut fi un tratat de excepție, dar rece și solemn , într-un tratat interesant ba chiar atracțios. De citit.

Foarte interesant capitolul ”Multiculturalism şi interculturalism astăzi”. Astfel, ”noi prin multiculturalism sau multiculturalitate înţelegem coexistenţa şi interferarea sub o formă sau alta, a două sau mai multor etnii, a două sau mai multor culturi ori a două sau mai multor religii, aflate pe un acelaşi areal, în cadrul aceleiaşi societăţi ori naţiuni.”scrie autorul.

Acest concept cristalizat în ” Nivelul stocului de preţuire reciprocă” și care devine un indicator calitativ al convieţuirii într-o societate ori stat-naţiune, extrem de interesant( teoretizat de Allen Kassof şi Livia B. Plaks în prefaţa la lucrarea ”Rezolvarea conflictelor etnice”: Declaraţia Kona) este într-un fel ,  cheie a ecuației reușitei în societățile noastre.

Cred că nu greșesc accentuând pozițiile curajoare ale autorului în privințe practice (Discriminare în drept sau discriminare prin lege), dovedind o cunoaștere cum se spune, la firul ierbii a realităților : Cartea aceasta nu este scrisă ” din cărți” cum din păcate se petrece astăzi de multe ori, ci din realitatea înțeleasă prin filtrarea înțeleaptă a cărților și asimilarea învățăturilor.

Marea temă a migrației (România și ai săi imigranți), documentată excepțional are parte de o tratare aplicată, documentată în mod deosebit.Este un capitol care ar trebui să stea pe masa oricărui guvernant, a oricărui funcționar public din România.

De altfel , întreaga carte este o lectură esențială pentru cei care  se apucă să dorească să acceseze posturi de reprezentativitate, de conducere, pentru cei ”aleși”, deputați și senatori , să ne reprezinte și să confecționeze legi pentru popor.

Era să spun ”lectură obligatorie” dar m-am ferit de termen care implică o conotație coercitivă. Și ne aducem aminte din anii de școală , cum am trecut uneori pe lângă opera unor mari scriitori numai pentru că în dreptul titlului cărții , scria ”obligatoriu”. Românului nu îi plac lucrurile obligatorii , fapt adeseori motivat printr-o spunere așezată înaintea unui roman citat de mulți și citit de mai de puțini ” Craii de Curtea Veche” de Mateiu Caragiale.( Despre România, Raymond Poincaré declarase : “Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère… Ce vreți ne afăm aici la porțile Orientului unde nimic nu este luat foarte în serios”)

Spunere frumoasă și celebră dar care ne adâncește mereu într-un fel de damnare, de destin colectiv al acceptării unei măsuri relative, un fel de prins cu ocaua mică, din care poate, atitudini din acestea exprimate profund și complex cum e cea împotriva discriminării din cartea pe care o aveți în față, ne putem totuși salva. Adică să rămânem cu farmecul aprecierii lui Poincaré  drept un fapt de perspectivă istorico-antropologică, iar noi, ca mentalitate să evoluăm către altceva…

Autoritate recunoscută internațional în cunoașterea problematicii rromilor, animat de un activism asumat de-a lungul întregii sale cariere dr. Vasile Burtea dedică un spațiu important acestei lumi pe care o cunoaște în profunzime, sondând în adâncurile istorice și dovedind o finețe a analizei care este deopotrivă academică și sufletească.

Totul este de citit și subliniat în această parte a cărții, în care aprecieri, dovezi, analize și spuneri vă vor interesa, șoca sau impresiona : ”Faptul că jumătate din quartetul ce s-a numit Şcoala Ardeleană era reprezentată de rromi declaraţi (deşi ipoteze recente conduc spre ideea că întreaga Şcoala Ardeleană – oare cine şi de ce i-a dat această denumire?- era constituită din intelectuali greco-catolici rromi) care au produs marea cotitură în limba şi, implicit, în cultura română, dirijându-le de la forma lor slavă (kirilică), de care nu era total independent nici conţinutul, spre cel firesc, latin, reprezintă o contribuţie crucială la constituirea patrimoniului comun, dar şi motiv de recunoştinţă şi respect pentru întreaga etnie din care s-au ridicat aceşti intelectuali de înaltă clasă ai vremii lor.”

Dr.Vasile Burtea ne dăruiește, nouă, cititorilor interesați, o carte de mare profunzime și întindere, un tratat complex cu accente și cu străluminări, un eveniment de excepție al lumii culturii și educației civice, pornit din creuzetul unei sociologii demne. Scrisa dumnealui ne convinge și ne farmecă, fără să lăsăm garda jos, ne provoacă la interpretare și analiză,  e un fel de coexistență a perspectivei științifice cu tentația artisticului, sub semnul generos al umanismului :

” Inimosul şi exigentul Ion Budai Deleanu, alias Leonáchi Dianèu, în scrisoarea către celălalt rrom devotat al începuturilor culturii latine scrise româneşti, Mitru Perea, vestit cântăreţ, pe numele său adevărat Petru Maior, îşi rostea îndemnul şi credinţa confesându-se: ”fiind eu ţigan ca şi tine (s.n.), am socotit cuvios lucru de a scrie pentru ţiganii noştri, ca să perceapă ce feliu de strămoşi au avut. Adevărat că aş fi putut să bag multe minciuni, lăudând pe ţigani şi scornind fapte care ei n’au făcut, cum fac astezi istoricii unor neamuri care, scriind de începutul norodului său, să sue pănă la Dumnezeu şi tot lucruri minunate bârfesc. Dar’ eu iubesc adevărul”

” Discriminare, Intoleranță și Interculturalism în Societatea Contemporană” este un adevărat compendiu emanând  umanism și înțelepciune,  dovada aprofundării culturii domeniului, de către un strălucit  sociolog care și-a înțeles menirea.https://curierulnational.ro/lansare-de-carte-discriminare-intoleranta-si-interculturalism-in-societatea-contemporana-de-dr-vasile-burtea/

Cleopatra Lorințiu