De ce m-a fascinat povestea Amitei Bhose pe care mi-a dezvăluit-o discipola ei, scriitoarea Carmen Mușat Coman ? Parcă s-ar fi desfășurat în fața mea o hartă amănunțită a unei dezvoltări literare contemporane dar pe care o ignorasem în tinerețea mea.

Toate întâmplările astea se petreceau într-un timp în care aș fi putut să merg acolo, să o urmăresc pe viu pe marea profesoară de sanscrită, bengali și civilizație indiană , la facultate, insolită prezență, cutezătoare ființă dăruită spațiului românesc, cu carte de muncă și înduioșător  permis itb, în amfiteatrele reci, acolo unde o sprijinea și o prețuia de altfel marea doamnă profesoară Zoe Dumitrescu Bușulenga.

Uite că nu am făcut-o, de multe ori trecem prea ocupați, grăbiți, distrați de fapt de superficialele din viața cotidiană. M-am mulțumit să aflu despre Rabindanath Tagore care era pentru noi atunci un reper al înțelepciunii, cel pe care Amita Bhose (1933-1992) îl tălmăcise în românește, să aflu ea că îl tălmăcise pe Eminescu pentru o țară de un miliard de oameni. Și nu numai pe el, și  dramaturgi precum Mihail Sebastian și Al. Mirodan de pildă.

Amita și- a molipsit studenții ei cu pasiunea deschiderii orizontului, ne-a ajutat pe noi toți să căutăm alte orizonturi într-un exemplu de viață dedicată pasiunii pentru literatură, mai statornică și mai tare ca orice altă pasiune.

https://www.youtube.com/watch?v=Yqn7sS7uuPg&t=440s