Și  dacă amintirea lui Gheorghe Tomozei s-a întâmplat să fie, la ceasul la care ar fi împlinit 90 de ani , la Cluj și mai nainte la Bistrița, și nu în locul în care și-a risipit cu generozitate anii ca redactor șef al unei gazete ( ”Argeș”, la Pitești) sau în locul în care s-a încăpățânat câteva zeci de ani bune să țină cu dinții de câțiva metri pătrați greu locuibili ( la Câmpulung Muscel, urbea pe care a ridicat-o în slăvi în zeci de pagini de carte sau revistă, urbea scriitorilor și poeților pe care el i-a încurajat, susținut, i-a lăudat, i-a urmărit cu bunăvoință și i-a publicat cu o tenacitate remarcabilă ) eu zic, e foarte bine că s-a petrecut și așa.

Legat de Ardeal mai mult literar, istoric, cultural, Tomozei n-a bătut drumurile acelea decât  rar. Știm că a fost în 1957 spre exemplu în Hordoul lui Coșbuc, pe Sălăuța și că acolo a scris pagini inspirate despre ”poetul neamului”(publicate în ziarul ”Munca”), cel pe care îl prețuia mult și a cărui biografie și vast efort creativ l-au urmărit. Avea relații de prietenie reale înfiripate cu prilejul unor călătorii sau șederi la Sinaia- Cumpătul, cu Horia Bădescu și Adrian Popescu, cu Negoiță Irimie și Ioan Cocora ( autorul ultimului interviu, excepțională și tulburătoare mărturie apărut în revista ” Literatorul,” în aprilie 1996 cu puțin înainte de sfârșit, când tocmai împlinise 60 de ani.)

Legătura cea mai veche, una profundă, era cu colegul mai mare de la ”Școala de literatură Mihai Eminescu,” ”coleg mai mare” fiindcă o absolvise chiar înainte de toamna în care Labiș, Tomozei, Doina Sălăjan și alții tocmai intrau, boboci,  în acea școală.

Cred că e greu de înțeles tulburarea mea când l-am văzut pe domnul Aurel Rău la cei 96 de ani urcând cele trei etaje (înalte ” la Casa studenților Dumitru Fărcaș din Cluj Napoca condusă de domnul Flavius Milășan, venit să  vorbească la lansarea unei cărți inspirate de Arhiva colegului Tomozei.

Așa cum spusele lui Adrian Popescu ( cel care a găsit prilejul fericit să facă un adevărat istoric ad hoc  al revistei Steaua și al rolului acesteia în contextul deceniilor, grație libertății de gândire și curajului redactorilor.)

Ne-au fost gazde primitoare într-o sală la etajul trei ( etaje înalte !) din Casa Studenților, Flavius Milășan ( inimosul director), Nadia Farcaș (directoarea editurii căreia i-a aparținut integral inițiativa acestei întâlniri clujene ) și Victor Măruțoiu, care a și vorbit, inspirat, despre carte , alături de oaspeții veniți nu foarte de departe, mai exact de la Bistrița  : Alexandru Pugna și scriitorul-jurnalist Menut Maximinian. (Cu o zi înainte fusesem la Bistrița, unde la Casa cărții și Documentelor de patrimoniu am inaugurat Expoziția „Gheorghe Tomozei – un poet suav anapoda”, o expoziție de Cleopatra Lorințiu și Ionuț Vulpesc, itinerantă și care a mai poposit anul trecut la Târgoviște ( la Muzeul scriitorilor dâmbovițeni) și la Bacău ( la Centrul de Cultură George Apostu).)

Corala ne-a delectat cu eșantioane de muzică românească și un tânăr taragostist ( de aur !) a deschis evenimentul, semn că totul s-a petrecut în casa care poartă numele marelui interpret la taragot,  Dumitru Fărcaș.