Pe domnul Jean Guyot l-am întâlnit în 2003la Paris graţie lui Franck Bianchieri(1961-2012) şi a think tank-ului ale cărui reuniuni le frecventam cu regularitate şi pasiune.Le port recunoştinţă şi astăzi pentru tot ce am aflat şi înţeles atunci. Jean Guyot fusese chemat de Robert Schumann la ministerul de finanţe în 1946.In 1954, avea să devină mâna dreaptă a lui Jean Monet, la Luxemburg , unde dirija divizia de Finanţe a CECA Communauté européenne du charbon et de l’acier (CECA).Domnul Guyot (1921-2006) era o inteligenţă scăpărătoare, degaja o căldură,un umanism, o capacitate de te face să te simţi bine, relaxt în preajma istoriei ,care m-au cucerit pe dată.Imi amintesc cum am vorbit atunci fără reţinere şi fără complex despre felul în care ţările trec de la socialism la capitalism, model economic şi social foarte puţin anticipat de analişti.Fusese nu doar omul de lângă Jean Monet ci şi deţinătorul unui fond uriaş de amintiri, de referinţe, despre cum a început punerea în practică a ideii europene.Inalt funcţionar, bancher, mecena si filantrop…Credeţi oare că pe rănile încă deschise ale războiului, alianţa economică franco-germană a fost uşor de pornit ?Când urmăresc astăzi evoluţiile liderilor europeni de azi într-o UE gata făcută , ei bine nu mă pot împiedica să îmi amintesc cina aceea pariziană cu Jean Guyot şi tot ce am aflat atunci.