Inteligenta Artificiala dileme întrebări zădărnicii
De-o vreme am început să ”colecționez” opinii ale unor scriitori despre influența ( reală, posibilă, viitoare )a Inteligenței Artificiale asupra lumii literaturii.
O să le pun deoparte într-un fișier și-o să le mai citesc poate și peste cinci ani. Abia atunci va fi foarte interesant.E o experiență!
De pildă, romancierul francez Pierre Lemaitre testează Inteligența Artificială ca să vadă cum merge treaba:
”Am întrebat-o: „Care sunt trăsăturile distinctive ale unui roman de Pierre Lemaître?” Mi-a dat niște răspunsuri excelente, analizându-i stilul… Așa că i-am dat un scenariu să scrie pentru mine: era absolut teribil! Nimic altceva decât clișee, platitudini și chestii previzibile. Cât despre structură, era copiată din formulele de televiziune… Cred că dacă îi dai inteligenței artificiale cele 17 cărți pe care le-am publicat, tot va putea să o scrie pe a 18-a. Nu va fi cea mai bună, dar nici prea rea… Ceea ce nu va putea niciodată să facă este să-l „inventeze” pe Pierre Lemaître, din moment ce doar repetă material vechi.”
Or ce qui fait la littérature, c’est l’idée de génie, celle qu’on n’attend pas.
(ceea ce face literatura, este ideea de geniu, aceea la care nu ne așteptăm)
Iar ceea ce face literatura nouă este punerea sub semnul întrebării a unor căi stabilite.
Dacă aș fi scenarist de seriale TV, aș fi mai îngrijorat… Chiar dacă, în opinia mea, inteligența artificială este incapabilă să inventeze un serial precum ”Slow Horses”
Ceea ce mă îngrijorează mai mult decât inteligența artificială este însă scăderea numărului de cititori: toate categoriile demografice citesc mai puțin, nu doar tinerii. E mai ușor să te uiți la o imagine; e pasiv. Cu o carte, trebuie să întorci paginile în mod constant, să tragi de cotoare… Mă întreb dacă, odată cu declinul cititului, nu ne vom afla în aceeași situație ca în secolul al XIX-lea, cu doar o mică elită culturală de cititori – cei care au citit dintotdeauna și vor continua să o facă.”