Uncategorized

Aprilie si amintirea lui Gheorghe Tomozei

Dacă am fi avut poate un aparat de fotografiat în acei ani, ne-am fi făcut poate, mai multe fotografii… Cu toate că, uite , nu cred. Eram mai degrabă oamenii versurilor. Din vremea aceea , poeziile lui Gheorghe Tomozei, cu imagini, trăiri, metafore rupte din inspirația clipei noastre comune de viață, sunt mai prețioase ca orice poză…Ca mai toți cei din apropiere, Tom mă striga ”Crina” , numele pe care l-am purtat în familie, de mică, și care nu figurează în nici un act de identitate.

Gheorghe Tomozei si Cleopatra Lorintiu Tomozei, impreună cu motanul Chimiță, în apartamentul din Strada Clucer Udricani, in 29 aprilie 1986. La aniversarea de 50 de ani a poetului.
Mărturie
”Iubirea noastră e doar un neîntâmplat trecut
Mâine, al iubirii noastre e în trecut,
Chiar și noi,fără s-o știm, ne-am trecut
Între cel din urmă și primul sărut.
Ca să le mai țin în viață, schimb apa florilor tale și le retez tulpina.Și asta în fiecare zi .
Așa și tu te micșorezi.Erai ieri cât tine
Azi ești cât mine, mâine cât nenăscutul nostru delfin.
Poimîine vei fi cât tija florii de-acum
Și-apoi vei fi cât cenușa scrisorii arse.
Apoi cât polenul cenușii
Apoi cât sarea lacrimei
Apoi ca sarea sării..”
( Gheorghe Tomozei, ”Mărturie” ,pagina 189 în ”ciclul de poeme ”Tratatul despre crini”sau ”Film rupt” sau ”Miere înnorată.”
Ar putea fi o imagine cu 1 persoană
Gheorghe Tomozei (29 aprilie 1936-31 Martie 1997)foto Mihailopol
La Bistrița, 26 aprilie 2023 orele 13,la Biblioteca „George Cosbuc”strada Odobescu nr.11, despre „Zboruri secrete”,din care aici,un scurt fragment:
„În acel Album (o adevărată bijuterie de bibliografie) Tom şi-a pus toată iubirea, tot talentul şi toată durerea. Lui Nichita îi plăcea să deseneze pe felurite hârtiuțe care îi ajungeau sub mână, schițe, proiecte de decoruri, de machete de cărți. Tom le aduna cu religiozitate de-acolo unde Nichita le abandonase… (Foto 7)
Aş cita dintr-un text scris de Tom, aniversarea din 31 Mart 83, deci la aniversarea zilei lui Nichita chiar în anul morţii sale.

«Aşa te văd acum, în cerdacul conacului din Piaţa Amzei (era să zic Mirceşti) privind ninsoarea galeşă în care se închide eroul unei proze de-a ta, copacul Gică şi, privind turlele de tablă ale Bucureştilor (era să zic ale Iaşului) acoperind palate geometrice (era să zic bojdeuci) aşa te văd, gândind şi …dictînd. Fiindcă de 20 de ani îţi dictezi versurile scrise în prealabil în meninge cu caligrafia ta fumegând cristale, dictatorule ce eşti, şi tiranule,incomod Commodus. Nerone…alb , Caligula cu încălţări de şindrilă.»

Gheorghe Tomozei
Toate reacţiile:

Maria Gaitan Mozes, Bella Rosenbaum şi alţi 129