Comemorarea renumitului gânditor și cleric sufist Fethullah Gulen organizată de Asociația pentru Dialog și Valori Universale din seara zilei de 29 ianuarie 2025 derulată într-un salon al,deja istoricului ,fost hotel Intercontinental din București a adunat laolaltă oameni de cultură, reprezentanți de seamă ai Instituțiilor de învățământ Lumina,jurnaliști, intelectuali din varii domenii, tineri aflați în formare, membri ai mișcării Hizmet, universitari, scriitori.

 A fost o reuniune de confraternitate intelectuală, iar prof. Ervin Iusein a reușit să contureze cu maximă concizie dar și cu un profesionaismul pe care i-l cunoaștem, figura luminoasă a unui gânditor, a unui om de o generozitate și modestie uluitoare care prin vorba și fapta lui în condiții dure, în adversitate și apoi în exil nedorit , și-a propagat credința și încrederea în preceptele umanismului adăpate la subtilitatea credinței, la izvoarele sufismului.

 A fost o întâlnire întru dialog și comunicare bazată pe stima reciprocă, de substanță și nu aparentă între oameni de credințe și chiar convingeri diferite care acceptă ideea că numai schimbul de idei și dialogul ne pot duce înainte.Conf.dr.Silvia Osman,profesoara Corina Mitran de la Instituțiile de învîșămând Lumina, prof. universitar doctor George Grigore, dr. Erwin Iuesin(moderatorul serii) , Cleopatra Lorințiu ( eu însămi) am fost provocați să vorbim, să discutăm în diferite registre , după natira preocupărilor fiecăruia și natiura percepției, aspecte din viața și roul acestui umanist. 

 Iată mai jos un extras din ceea ce am spus eu,stimulată de susținerea publicului.

Tărâmurile din spatele existenței vizibile.

O conștiință lucidă, altruistă și luminoasă. Fethullah Gulen.

Există oameni, e adevărat, puțini, aleși, în stare să atragă către ei energiile umane, să influențeze și mai cu seamă, să inspire. Există asemena resurse de gândire pozitivă în evoluția umanității.

Și  chiar dacă acești oameni sunt foarte  rari, chiar dacă sunt confruntați în mod major cu forțele răului și li se pun piedici cu nemiluita în viața lor, rolul lor în umanism este esențial.

Fethullah Gulen a fost unul din exemplele majore acestei  frământate perioade de la îmbinarea secolului 20 cu secolul acesta,21,de o astfel de conștiință :lucidă, altruistă și luminoasă.

El și-a îndemnat semenii cu vorba rostită , cu pilda trăită și cu cuvântul scris.

Poți să-i înțelegi importanța doar văzându-i pe cei pe care i-a transformat, i-a îndemnat și care l-au urmat și îl vor urma.

Scrierile sale sunt ample concerte ale metaforei, pornite din lectura aprofundată a textelor sacre dar aduse în umilitatea  inspiratoare a vieții de zi cu zi.

Opera sa este vastă, grandioasă, ar avea nevoie de discutare și aprofundare, oare cine o va face ?

Învățătura lui a înflorit, dacă pot să spun așa, în sute de mii de oameni, de tineri, de copii și de bătrâni, rămâne ca aceia ce vin să o poată valoriza prin  exemplul propriei vieți.

Sunt gânduri iuți acum, venite doar să atenueze părerea de rău a despărțirii și a contextului în care ultimii ani de viață i-au fost umbriți de urâțenia și agresivitatea acțiunilor celor care l-au nedreptățit, l-au vânat, l-au invidiat, cu siguranță, i-au înscenat istorii absurde, caracteristica dictaturilor , a autocrațiilor care au înegrit secolul și viața popoarelor, împingându-le spre ignoranță, ură, supunere oarbă și agresivitate.

De la noua dezordine mondială care riscă să se instaleze acum sau poate s-a și instalat, la recrudescența barbariei, tot contextul actual ne indică faptul că drumul gândirii echilibrate, al înțelepciunii, propus de Gulen, reprezintă soluția valabilă  de păstrare a calmului intelectual, a căii drepte de judecată bazată pe valori umaniste.De altfel gândirea sa, filozofia sa și credința sa se întâlnesc undeva cu preceptele umaniste, adesori cu linia filozofică și de credință a europei iudeo – creștine , dincolo de diferențele specifice și mai degrabă prin numitor comun.

Aș dori însă să zăbovesc doar un pic pe amintirea comparativă a felului de a se poziționa al autorului, hai să îi zicem cu modestia pe care o aprecia, ”comentator” față de anumite subiecte.

Știm cu toții genul de abordare al oricărui alt autor, de fapt al majorității celor care scriu azi mai ales, de la criticii sacrosanți ,considerați cei care dau tonul și pun note oricărui subiect, la anonimii care se pronunță azi despre toate și nimic pe rețelele de socializare: poziția este una de superioritate și           atitudine de decident față de orice subiect literar.Parcă nicicând emfaza și siguranța de sine n-au fost mai bine reprezentate !

Iată însă cum scrie Gulen referindu-se la opiniile sale despre literatură : ”Aș dori să abordez subiectul literaturii așa cum îl înțeleg eu. Însă, trebuie să îmi rog cititorii să-mi ierte umilele afirmații despre subiect, care este peste puterea mea ,și să judece acest eseu luând în considerare bunele intenții cu care a fost scris.”

  Atâta umilință și rezervă de bun simț sincer e greu de găsit pe planeta abordării literaturii!

Propria umilință, propria rezervă asupra capacității de a judeca ceva, propria modestie,toate acestea sunt rare astăzi, și într-un fel prin chiar acest mic text Fetullah Gulen își exprimă viziunea măreață a modestiei . El spune: ”Trebuie să mărturisesc, la fel cum nici eu și nici oamenii asemănători mie care nu au un orizont larg nu putem judeca nici măcat lucrurile din domeniul nostru de activitate , ne este la fel de greu să exprimăm clar alte noțiuni pe care le-am judecat corect.”

 Poziția lui Gulen de fapt este un îndemn la modestie, o modestie a ființei omenești în fața divinității.

Aș zăbovi puțin asupra atât de frumosului eseu ”O perspectivă smerită asupra poeziei”.

Smerenia este nota distinctivă a textelor și atitudinii inspiratoare a lui Gulen.

 ”Poezia este glasul, cuvântul și expresia adevărului și esența omenirii, dragostea, entuziasmul, necazul,durerea și bucuriile lor,este expresia simțirii, evaluarea existenței și a celor de dincolo, ce se folosește de limbajul sentimentelor și emoțiilor într-o manieră deschisă sau tainică.”

Aceasta este prima evaluare ca să zic așa, făcută de gânditor. Din ea se vede nu doar repsectul pe care îl are față de poezie cât și cuprinderea uriașă, cumva atotputernică pe care i-o conferă.

Detaliind, el continuă, căci aceste texte se adresează tuturor deci e firesc , ele trebuie să fie explicite și explicative, nu doar poeților înșiși sau cititorilor de poezie.

”poezia este sentimentul pe care inima îl nutrește față de lucruri și evenimente, sentiment care are propria interpretare , o evaluare specială a omenirii și universului în ceea ce privește tărâmul exterior și ceea ce se află în spatele lui , prin intermediul conștiinței , interpretarea și exprimarea acestor simțiri, sentimente și considerații de către conștiință și cunoaștere ,uneori mai mult sau mai puțin în concordanță cu realitatea alteori însoțite de vise și imaginații ”.

  Înțelegerea gânditorului este complexă, atotcuprinztoare, caracterul adeseori oniric, fantast al poeziei este inclus.Explicațiile, poate mai didactice, din text, vin să pregătească spuneri de mare amplitudine și frumsețe:

”Există oameni care nu sunt conștienți de tărâmurile din spatele existenței vizibile și sunt incapabili să înțeleagă limbajul conștiinței, astfel  că ei nu văd decât lucrurile materiale, întrucât raționamentul lor se reduce la ceea ce văd și sunt ignoranți față de propriile lumi lăuntrice.” scrie gânditorul într-un eseu amplu  despre poezie și punând inima, sentimentul emoția, bunătatea faptei și calmul rostirii deasupra a ceea ce neputința verbiajului și agresivitatea atât de răspântidă în lumea de azi. Spunerile lui pot să pară simple, Unul din textele gânditorului care m-au fermecat este ”O  perspectivă smerită asupra poeziei” căci sunt  uneori chiar puneri în pagină ale evidenței și chiar asta au vrut să fie: un mod simplu, direct , un raționament logic și lipsit de contorsionări.”De fapt, poezia s-a asemănat întotdeauna cu arhivele pe care popoarele le-au folosit pentru a-și sluji sentimentele, gândurile,identitățile naționale și culturile și a servit drept element care unește diferite perioade istorice.”

Așadar pagini întregi sunt dedicate propriilor considerații despre poezie, felului de structurare a acesteia, resorturilor interioare ale autorilor, condiției poetului și modalităților concrete ale creației.

Dar cui îi sunt destinate aceste considerații?

Fără îndoială nu neapărat oamenilor de litere, și nici măcar celor care fără să fie creatori și-au făcut o meserie/sau un țel /din analiza literară: critici, hermeneuți, profesori, analiști sau simpli iubitori de poezie dintr-o zonă a creației amatoare în sensul bun al cuvântului. Căci, pradoxal, odată cu accesul la noi tehnologii, la internet, se observă un val tot mai mare de oameni care iubind litertura se apropie de fruntariile ei, unii se închipuie scriitori, comunică între ei și , situație  proprie ultimelor decenii , fie comunică prin rețele sociale , fie contribuie la un număr uriaș de așa-zise reviste și site uri digitale, accesibile prin internet. Am asistat la o democratizare uriașă a acestui acces la ceea ce doresc, aspiră unii : de-a fi, scriitori.

Noua ordine sau mai degrabă dezordine a instaurat și un haos al judecăților literare, ceea ce mai acum 30-40 de ani era apanajul specialiștilor, al redactorilor de carte și de reviste,  și criticii literare , acum este lăsat  la voia întâmplării.

În acest context considerațiile lui Gulen sunt foarte utile.

Ele sunt un fel de îndemn la cunoaștere și umilință, de mare folos într-un spațiu supus mai degrabă exacerbării egoului și narcisismului.

”poezia nu vorbește despre omenire,univers și Creator așa cum fac studiile religioase,sufismul și filosofia. La fel ca și în cazul viselor ,poezia zugrăvește sensuri și metafore ca imagini și motive abstracte.Apoi sensul ei este dezvăluit de interpreți în mai multe dimensiuni,în funcție de capacitatea lor, care    le permite să îi aprecieze valoarea.”

Fără îndoială Gulen se referă la interpretare, lectură, spunere de poezie ceea ce este interesant căci prin intermediul acestor ”interpreți” cum îi numește el, de multe ori poezia ajunge la publicul care nu neapărat a citit ci a auzit.

Observație foarte justă, mai cu seamă în actualitate iar eruditul continuă ”procesul de percepție,evaluare și exprimare interioară care are loc la poet apare și la cel care analizează și interpretează poezia”.

Este acesta un sâmbure de înțelegere și de apropiere de un public mult mai lar, de o audiență mai vastă.

Observația lui Gulen nu e numai exactă ci și generoasă deopotrivă pentru poezie și pentru cei care o cultivă.

Este luat în seamă și cel care interpretează, și cel care se situează între actul creației și destinația acesteia.

Lecția lui Gulen este însă mult mai amplă, ea va rămâne peste aceste contexte minate adeseori de netrebnicie, de lașitate, de interese meschine, alimentate de calcule și corupție.

Dacă ar fi să credem că Istoria o scriu învingătorii, atunci sunt sigură că , la scara mare a vremii, binele o să învingă și că atunci, așa cum își închipuia gânditorul, roadele adevărului se vor împărți tuturor iar învățătura lui se va fi infliltrat în mințile și inimile oamenilor, răspândind umanism.