O scrisoare din 1953 a lui Miron Radu Paraschivescu către tanarul poet Gh Tomozei
Îmi place cum face Dumitru Onișor dintr-o evocare obișnuită, scrisă de mine și ilustrată cu un manuscris, așa, o pepită, o revelație, o poveste cu aură. Căci așa ne-a obișnuit ”Meridianul Timișoara”!
De fiecare dată când îi încredințez ”o vechitură”, rezultatul răscolirii prin dosare și amintiri, el ne-o întoarce cumva transformată prin farmecul restituirii.
Sfaturile poetului Miron Radu Paraschivescu către poetul începător pe atunci, Gheorghe Tomozei
JANUARY 30, 2024BY CLEOPATRA LORINŢiu
”8 octombrie 1953,0r.Stalin
Copile Dragă, am primit scrisoarea ta încă de acum vreo săptămână,dar cum eram în plină pregătire de plecare din Bălcești am amânat răspunsul până la întoarcerea acasă.Asta nu însemnează că nu m’am gândit (pot spune fără mincină”ne’ am gîndit” căci și Mioara vorbește mereu de tine)la tine și chiar foarte frumos.
După plecarea ta am fost la Rîureni, încă odată, într-o duminică,fiindcă mi s’a spus că atunci e ceva de văzut la bâlci:și într adevăr a fost.Am făcut drumul pe jos,peste dealuri, de la Bălcești la Râureni , un drum superb dar lung și greu, dus întors 34 km.
La întoarcere, ne’ a prins noaptea pe drum-și am răcit zdravăn.In fine, reportajul a ieșit- 25 pg.mari la mașină, l ’am trimis și am conștiința împăcată; de publicat, nici vorbă să mi-l publice, dar principalul e că mi’am făcut datoria. Într-o bună măsură, sunt mulțumit de ce am scris.
Când m’am întors de la Bălcești am cunoscut în tren pe un tânăr coleg de-al tău , Daniel Drăgan, cu care am vorbit de tine. Mi’a spus, spre bucuria noastră, că ești un tip foarte bine și talentat-, și arăta o mare stimă față de tine că nu te’mbulzești la publicat.Bravo copile! Așa să faci mereu!Să cauți să fii exigent cu tine și să nu cedezi în fața redacțiilor numai de dragul de a’ți vedea numele tipărit.
E o vanitate firească la 17 ani dar să nu uiți că ai o viață întreagă dinainte – și timp destul ca să nu te grăbești.Dealtfel,neamul nostru de țărani are o adevărată mistică față de tipar, dar asta nu însemnează că trebuie să ne zorim să ne vedem tipăriți ci, să ne silim ca atunci când numele ne apare sub un text să fie într-adevăr vrednic să rețină luarea-aminte .
Să nu mi’o iei în nume de rău că-ți dau sfaturi;bătrânețea mea îmi dă acest drept și dragostea mea pentru tine,la fel.Aseară am recitit ”scrisorile către un tânăr poet” ale lui Rainer Maria Rilke.(S’o cauți și s’o citești , există tradusă în franceză.)Îți reproduc de acolo ce-i spune el unui tânăr poet care se vaită că nu e publicat:”dacă simți că ai muri de n’ai scrie, atunci scrie !Altfel însă, nu te angaja în scris.”
Iar Tolstoi îi spunea lui Gorki ,tânăr:”dacă simți în tine că ai ceva de scris, dar simți că poți trăi și fără să scrii ceea ce-ți vine să scrii, -nici să nu scrii atunci !”
Gata cu sfaturile!Tu fă cum vrei.Eu însă, personal, socotesc aceste două citate, dogme pentru un scriitor.
Acuma, altceva.Sînt destul de mâhnit că n-am încă aprobarea pentru casa de la București , deși încă din august am depus la Oficiul de locuințe cererea și toate actele pentru repartizare.Nici lucrările de transformare a acelei locuințe n’au fost începute, așa că mă tem că va trebui să rămân încă un an la Brașov.
Dacă tu ai avea timp liber, te-aș ruga să te ocupi tu de acele hârtii.Pentru cazul când poți face,îți dau următoarele date : numărul de înregistrare a hârtiilor îl are tov.Ion Niculescu, directorul Fondului Literar ”Oficiul de locuințe se află pe strada Caragea Vodă ,2- la doi pași de Fond. Când ai răgaz-numai dimineața însă,- cere-i acel număr tovarășului I.N. și du-te pînă la oficiu ,întreabă ce rezoluție s’a pus pe hârtiile prezentate de mine și scrie-mi și mie.Asta, repet, numai dacă ai timp.Scrie-mi și altfel. Spor la lucru și toată dragostea lui
Miron Radu Paraschivescu,
strada Molotov,55
Orașul Stalin
Dragă Tomizeu aștept cu nerăbdare săne instalăm la București ca să te înfiem deabinelea și să vii să petreci cu noi din timpul tău liber. Miron vorbește frumos despre tine și (de data asta nu sunt geloasă) te prețuiesc și eu. Aștept să ne revedem.
Miorița”
Aceasta este scrisoarea trimisă de poetul MRP către foarte tânărul și protejatul G.Tomozei.(completată cu adăugirea afectuoasă a soției Miorița)
Miron Radu Paraschivescu( 1911-1971) avea la data acestei scrisori 42 de ani. Gheorghe Tomozei, copilul minune pe care cuplul îl iubea ( ” să te înfiem de-a binelea”!) , avea 17.
Poet, publicist, eseist și traducător, MRP avea un trecut de ilegalist care-i conferea o mare priză la lumea politică pecerista.Publicase și înainte de război (Oameni și așezări din Țara Moților și a Basarabilor, Craiova, 1938) și mai cu seamă Cântice țigănești, București, 1941, acestea din urmă îl consacraseră.
Sprijinullui MRP pentru foarte tânărul începător poet Tomozei a fost mereu subliniat de acesta din urmă.Recunoștință.
Am păstrat pe cât posibil punctuația (de modă veche ) a scrisorii, spre a-i păstra cumva farmecul.
Ca mulți alți scriitori din perioada anilor 5o, și Miron Radu Paraschivescu a intrat în uitare deplină.
MRP a avut însă un rol esențial în evoluția carierei literar-sociale a poetului Tomozei și în susținerea multor alți tineri autori din epocă.
” Cu grafica-i știută, autorul Cînticelor și al Laudelor a înscris cu trei luni înainte de a se sfârși,pe foaia prefațatoare a a manuscrisului acest cuvânt,”Ultimele” și parcă pentru a face imposibilă reinterpretarea gestului său, a notat marginal ”Titlul volumului”.
În 1971 Tomozei face un fel de rezumat al evaluării operei poetice a unuia din mentorii săi.Îi laudă vocația de tribun, gustul pentru exprimarea decisă, tăioasă, pentru sugestia metaforică,”de rară virtuozitate”. Îi accentuează ”obsesia clasicității”. Îi laudă ”o natură a contratelor.”Un text lung,aplicat și foarte elogios. O laudatio asumată. Dar e evident , un text al simpatiei, amicalității poetului dacă nu chiar al recunoștinței pentru ajutorul neprețuit acordat în anii de început.