Uncategorized

Beverley-Jane Stewart : o prezență plastică deosebită

Prin sinagogi și grădinile amintirii : plasticiana Beverley-Jane Stewart

 

În continua mea căutare a celor care prețuiesc trecutul și pun o parte din viața lor în folosul valorificării amprentelor, dovezilor sale, drumul m-a adus printr-o întâmplare ( căci nu există nu-i așa, coincidențe, ci doar clipe tainice predestinate, în care dumnezeu ne face cu ochiul…) în apropierea unei artiste care trăiește la Londra, are rădăcini evreiești -românești și este o interesantă plasticiană.

Să spun pictoriță, să spun desenatoare sau graficiană sau autoare de ”instalații” cum e la modă acum ?

Greu de spus. De la ea am învățat că tenacitatea poate da roade surprinzătoare și felul ei de a fi mi-a întărit convingerea că încăpățânarea în a apăra ceea ce credem ( simțim!)  e importantă uneori și că poate lăsa o urmă a vieții noastre în acest vast peisaj al vieții în care, nu o dată ne simțim rătăciți.

Combinație vizuală realizată de Smaranda Bouros pornind de la fotografiile furnizate de artistă.

Dar ce anume face ea?

Beverley-Jane Stewart s-a documentat cu minuție și pasiune, a plonjat în adâncurile culturii evreiești din România vreme de câțiva ani de zile, cufundând-se în istorie și reinterpretând plastic toată profuziunea de informație dar și de impresie subiectivă a acestei documentări.Tablourile ei sunt o reconectare între trecut și prezent, între istoria în ansamblul ei, cumva semnele vieții evreiești pe teritoriul românesc și experiența personală a familiei sale.

Această  actualizare plastică remarcabilă lasă loc pentru contemplație dar și  reflecție.

Cu o carieră internațională plastică de renume, trăitoare în Londra și revendincându-și  cu noblețe rădăcinile evreiești, ea face un fel de arc de cunoaștere prin imagine a unor episoade de istorie evreiască românească, pe care noi poate le știam dar nu ne aplecasem suficient asupra lor.Sunt  peisaje felurite în picturile ei, structuri antice alături de turnuri înalte moderne, interioare de sinagogă, sate de munte pe versanți care coboară spre o întindere de apă albastră cu bărci mari cu pânze și scene care par a fi din manuscrise de demult. Este de fapt peisajul românesc desfășurat și orașele pe care ea le-a vizitat și observat cu atenție prezentând apoi o carte de vizită  înainte de toate românească și desigur, a unei bogate vieți evreiești care a fost odinioară iar acum a rămas mai mult amintire conservată de sinagogi și în cărți de bibliotecă.

Britanica Stewart aduce în expozițiile sale o tematică românească-evreiască pe simeze, în diferitele mari focare de cultură europeană și nu numai. Este interesant cum pătrunde informație despre România prin glasul artistic și evident cultural al celor care nu sunt trăitori în România.Noi ne-am obișnuit oarecum cu instituțiile create și mânuite de politica românească de-a lungul multor ani căci așa a fost și înainte și așa e și acum.Un joc de biliard politic aduce în prim plan un personaj care ”conduce” la un moment dat  difuzarea imaginii României culturale, fie că are vocație, fie că nu are, un joc al politicii și intereselor nu întotdeauna curate : asta ni se pare a fi imaginea României de care, cică ne-ar păsa…

Imaginea României se construiește însă bucățică cu bucățică, și ea e mai verosimilă atunci când e creată extrainstituțional. Chiar și prin filiera ori discernământul unui artist. Cum e cazul acesta. Iată un fragment din prezentarea din străinătate a expoziției artistei : Romanian Heritage.” Evreimea românească, a treia comunitate evreiască ca mărime din Europa înainte de al Doilea Război Mondial, reprezintă o comunitate veche, splendidă și importantă, cu un impact evident asupra surselor și asupra vieții și spiritului cultural bogat. Evreii din România au contribuit de-a lungul secolelor la economia țării și au format un strat important de populație.

Există documente despre prezența evreilor în România de secole; printre descoperiri se numără pietre funerare din timpul cuceririi romane decorate cu simboluri evreiești și litere ebraice gravate. Orașul București are dovezi ale existenței unei comunități evreiești începând cu secolul al XVI-lea. Relația dintre populația locală și conducătorii din diferite epoci și dintre comunitățile evreiești din satele și orașele care au înflorit, a cunoscut suișuri și coborâșuri, afectată de circumstanțe sociale, invazii și cuceritori (Imperiul Otoman, Germania nazistă, regimul sovietic) alături de dezvoltare, integrare, înflorire a culturii, evreii au suportat pogromuri și răzbunări sângeroase.

Evident lucrările lui Stewart sunt o interpretare originală a legăturilor sale cu rădăcinile ei din Europa de Est și a dialogului constant pe care îl menține cu acestea.”

Așadar asta e litera scrisă a catalogului prezentării expoziției și la privitorul din te miri ce oraș, muzeu al lumii, așa ajunge țara să fie cunoscută ori simțită.

Beverley-Jane Stewart face așadar cât nu știu câți activiști culturali și de multe ori mai mult decât ei adunați la un loc. Căci pentru ea aceasta e o credință și nu o sinecură.

Ar fi multe de spus în ce privește stilul artistei care și el se adaptează în funcție de moment, de ciclu tematic. Evoluând de la un fel de reprezentare cu accente vădit naive, ostentativ didactică aproape, de felul: ”asta  ar cam fi  de reținut, privitorule!”  și ”cam asta ar fi de învățat din lecția mea”) până la crochiuri excelente desprăfuite de timp, viziuni abstracte în care se strecoară ici și colo câte un simbol care revendică tema.

Fie că e vorba despre o sinagogă activă (cum e de pildă în București, Cluj, Oradea sau Timișoara) ori una abandonată, lăsată în tăcere azi, mai cu seamă din lipsa numărului suficient de credincioși, fie că se oprește asupra unui mare oraș sau ajunge în unul mai mic dar martor al vieții evreiești de-a lungul vremii, Beverley-Jane Stewart pune în lucrare aceeași minuție, același interes adeseori artizanal și marchează aparetenența culturală, plasează în tablouri sinagoga în inima orașului, este aici o viziune și o declarație care evident nu respectă geografia, topografia locului. Este o metaforă.În pictură, în desen și crochiu, în gravură, pe lemn și Perspex ( acest material acrilic extrudat, dovadă de adaptare a artistei la mediile noi de lucru) ea își este fidelă, recognoscibilă printr-o amprentă personală, ceea ce în lumea artistică de astăzi nu e puțin lucru. Și așa o întâlnim la expoziții prestigioase de la Ierusalim sau Londra, de la Birmingham,Torino,Tel Aviv sau Alba Iulia !

Definindu-se ea însăși ca o credincioasă practicantă, Stewart înfățișează compozițiile de tip colaj care dezvăluie o țesătura urbană și care vin din trecut și până în prezent: teatrul idiș din București, sinagogi, clădiri laice, urbane și rurale – toate sunt împletite, ”mărturisind schimbările sociale și comunitare din comunitatea românească, istoria și traumele evreilor români care au suferit atacuri și discriminări încă din secolul al XIX-lea și nu este uitat de fel numărul mare de evrei români deportați în lagăre de concentrare, uciși în al Doilea Război Mondial”dacă e să ne referim la zona transilvană aflată sub consecințele nefaste ale Dictatului de la Viena, sau la deportații în Transnistria, dacă e să facem referire la restul teritoriului românesc prins în conflagrația mondială.

Arta londonezei evreice și puțin românce Beverley Jane Stewart e o pledoarie pentru respectarea originilor, a rădăcinilor, pentru comprehensiune și toleranță, într-un secol în care neînțelegerea și igrnoranța pot să nască  monstruozități. Este o artă nu doar întru istorie și emoție ci și întru înțelegere și toleranță, umanism.