O nadă celestă

Încerc să deslușesc rostul alăturării acestui Prolog,  poemelor din această carte.* ”Rostul ”e probabil imprecis spus. S-ar putea foarte bine să nu existe un rost propriu zis. Un sens însă, îmi e limpede că există.

Puternic livrescă, această alcătuire trimite la multe spuneri esențiale, parte din ele sunt bază,  anume trimiterile la ”Noul testament”.

Autorul ne avertizează că Prologul reprezintă un fragment din”Binecuvântarea Himerei”, roman, Editura Contact Internațional, Iași, 2021.

Îmi pun iute întrebarea, oare nu aș avea nevoie să citesc întâi romanul, înainte de-a citi poemele ”pregătite ” de textul Prologului dar curiozitatea stârnită e mai puternică. Așadar o iau cumva îndărăt și încep (nepermis, cred) cu deznodământul sau ceea ce s-ar numi concluzia: ”Mărețul scop al școlilor inițiatice din toate timpurile a fost să dezvăluie funcționalitățile legăturii omului material de cel spiritual, adică omul intelectual capabil să înțeleagă arcurile reflexe prin care se întrepătrunde între spirit, suflet și trup cu noosul cosmic și cu Arhitectul. Cel care aspiră la cunoștințe elevate trebuie să acceadă la cunoașterea căilor prin care să ajungă la planurile pe care și le dorește.”

Inițiatic el însuși dar profund paradoxal, textul Prologului te cucerește înșelător prin aburul lui poematic.

Un fel de odă, o cantată imnică pornește evocând un poem (evident neștiut de noi ) de Jacopo Sannazaro în 1502. Napoletanul care se pare l-a influențat pe autor, dacă ar fi să amintim doar titlul operei sale majore, Arcadia .Apoi este amintit Sir Philip Sidney, poetul englez cu viață scurtă ( 1554-1586)de epocă Elizabethană ( plus o referință total deconcertantă :” se întoarce în vremile din care am apărut și eu.”)

Arcadia este mereu prezentă, salturi de sute de ani din Renaștere spre nu știm unde. ”Countess of Pembroke s Arcadia , scrisă de el, distrage cititorilor atenția de la timpul pe care ‘ l trăiesc.”

Și dacă aceasta e cheia lecturii, strecurată înșelător prin doar  două citate? Atmosfera devine tot mai densă, mai patetică, mai ciudat magnetică:”Nu vezi cum totul conspiră împreună pentru a face acest loc o locuință celestă? Nu vezi iarba, modul în care culoarea se transformă‘ n smaralde?!

Aerul poematic se întrepătrunde cu cel inițiatic. E ca o nadă celestă, o capcană parcă înșelătoare menită să ne amețească precum somnoroasa din basmele vechi.Iată-ne așadar confruntați cu înțelepciunea tăblițelor care stau”înscrise în aer cu raze.”Cele care ar trebui citite ” de o sută de ori.” Ele ar deschide  căile înțelepciunii. Dar numai pentru cei care ” dețin Lumina în interiorul lor.”

Destăinuirea traseului inițiatic ia forma unei narațiuni, experiența transcendeței este obscură, nouă, cititorilor, ne plimbă prin istoria străveche și veche a lumii până când ajunge la simpla spunere: ”Am descoperit lumea primordială.”

Finalul Prologului, mai explicit , ar trebui să ne slujească drept trambulină către poemele care urmează: ” Mărețul scop al școlilor inițiatice din toate timpurile a fost să dezvăluie funcționalitățile legăturii omului material de cel spiritual, adică omul intelectual capabil să înțeleagă arcurile reflexe prin care se întrepătrunde între spirit, suflet și trup cu noosul cosmic și Arhitectul. Cel care aspiră la cunoștințe elevate trebuie să acceadă la cunoașterea căilor prin care să ajungă la planurile pe care și le dorește.”

  Sunt poeziile care urmează, parte din aceste căi? Lectura lor s-ar putea să presupună mai multe niveluri dar, pentru a ne apropia de ele, eu le-am citit în registrul poeticesc.

Și totuși, tentația multiplei decodări persită: ”Acesta este magicul pentaclu /al celor care-n vis străbat/ tărâmuri pline de mister și gând/prin solzi și pene-nveșmântat/magul către-ucenicii din cenaclu.”

Sunt poezii recente dacă ținem cont de notația  grijulie din final, dintr-un an trecut cu încercările lui, plasate într-un spațiu geografic anume dar cu valențe simbolice : ”Răsărit de Marte după/Lună plină ‘n Miroslava/Cu Jupiter în frunte și pe/ stângul umăr Saturn/Mă ‘ntreb ce pot în astă lume/în cântec de final s’ adun ./și ‘ncetinesc pe drumuri graba/în dorul de nespus de care mă feresc/lângă iubirea ta să’l spun”.

Poezia are grație, are mister și eleganță, o subtilitate a creării de aură , o vocație incantatorie și un acces la sensuri mărețe. E un amestec indicibil între înălțare, vocația ei, apetitul pentru mister și luminozitatea sentimentului.Ai zice că după căutări îndelungi, poate absconse, poate disimulate , se ajunge la ”soluția” vieții și a accesului la Lumină cu majusculă. Căci ”Noi punțile secrete vom mai trece ” spune poetul care în ”Lumea strugurilor vii”, cheamă : ”Într’o zi/vei veni și tu//în lumea strugurilor vii/plângând țărâna/fără de ‘nțeles/a amintirilor și nu / și nu vei ști /de ce din astă lume/te-am ales.”

Ritmul interior, prețioasele rostogoliri de sunete, creează  poemul conferindu-i mereu o eleganță studiată, o noblețe anume de parcă un mare maestru ar oficia într-un slaon cu rezonanțe și reverberații, într-un decor minuțios și documentat gândit, ales.

Lumea secolului nostru, a anului trecut mai exact, cu toate ale ei, se topește în eleganța secolelor, se disimulează după draperii grele, catifelate de imagini în care se oficiază în lumină și în marele decor al frumuseții lumii ”Mi-e dor de simpla oră/ a lumii apucate/la răsăsit s‘adoarmă;”(Lumea strugurilor vii).

René Descartes ,Voltaire, Newton, Benjamin Franklin, Goethe sau însuși magicianul Mozart, revendicați de la aceeași rădăcină inițiatică , nu, nu sunt evocați dar sugestii din lumea lor veți găsi peste tot în aceste poeme.Fidel sieși, cel din amplul poem Ierusalimi, Liviu Pendefunda adaugă  aceste poeme din ”Avatar în Cioc de Barză”, deconcertându-ne și emoționându-ne, deopotrivă.

Îndemnurile subsumate, ample și profunde pot ajunge la noi ca niște înghiontiri binevenite care să ne trimite către citire, lectură, înțelegere și aprofundare a tăblițelor primordiale sau, poate mai la îndemână, ca simplă satisfacție poematică,cea a unor note lirice de puritate diamantină.

Cleopatra Lorințiu

*Liviu Pendefunda- Avatar în Cioc de barză, ediție în română,din ”Colecția Călătorilor Astrali 41, Editura Contact Internațional2023.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––