Eram pur și simplu potopită de hârtii, de dosare ,de praf,  și copleșită de oboseală, aveam sentimentul că nu voi duce nicicând la bun sfârșit treaba pe care o începusem în Casa de la Anieș, casa părintească aș zice, cea construită de părinții mei când s-au căsătorit, unde m-au avut pe mine și de une au plecat pentru totdeauna la începutul anilor 60. Totusi ea a rămas un reper , și acolo am tot dus din cărțile și amintirile mele când viața bucureșteana sau pariziană sau israeliană mă limita drastic. nevoia de spațiu…

Eram cum am zis copleșită și cumva demoralizată, verișoara mea Lidia Bulboaca venise  din Rodna să îmi dea o mână de ajutor, dar cine poate ajuta intr-un vraf de saci cu cărți și mii de marafeturi prăfuite…

Atunci a apărut ca din senin poetul Ioan Pintea și un coleg de-al lui de la Biblioteca George Coșbuc din Bistrița, aflaseră de la Maxim Dumitraș, sculptorul din Sângeorz, ca sunt venită ”acasă”…Fotografiile astea sunt facute atunci si praful nu se vede, nici brambureala dimprejur. Ce ramine este doar un portbagaj plin cu cărți si documente literare care vor adăuga ceva la Fondul Gheorghe Tomozei de la Casa Colecțiilor de Patrimoniu de la Bistrița. Tot e ceva. https://www.bjbn.ro/cu-doamna-cleopatra-lorintiu-la-anies-pregatind-arhiva-gheorghe-tomozei-pentru-casa-colectiilor-si-a-documentelor-de-patrimoniu/