Geopolitica
O selecție din unele evenimente dedicate analizelor geopolitice.
1.Cleopatra Lorinţiu moderează masa rotundă, Turcia încotro?(12 Octombrie 2015,Bucureşti Institutul Naţional de Statistică.)
Libertatea de opinie( rezumat al comunicării Cleopatrei Lorințiu la Simpozionul organizat la INS (Institutul Național de Statistică) dedicat problematicii Turciei contemporane )
Raportul experţilor britanici privind Democraţia şi Drepturile Omului în Turcia, reluat de publicaţia „The Guardian „a fost resortul declanşator pentru o interesantă dezbatere /masă rotundă derulată la Institutul Naţional de Statistică cu participarea unor analişti de geopolitică, cadre universitare, jurnalişti, reprezentanţi ai unor ONG -uri, ş.a.Organizată de Global News Intelligence cu sprijinul Centrului de Cercetare Interculturală IRC dezbaterea a beneficiat de un stil de moderare tipic pentru think tankurile vest europene, moderare realizată de Cleopatra Lorintiu, reprezentant al Observatoire d’Etudes Geostrategiques de Paris şi redactor şef Zaman Romania(ediția în limba română), Flavius Caba Maria, Preşedinte la Middle East Political Economic Institute
Conflicte în desfăşurare, conflicte generalizate.
Două evenimente s-au petrecut de curând şi evoluţia lor crează premizele unui conflict generalizat. Analistul Vincent Jauvert de la „Le Monde” subliniază doza maximă de pericol dintr-un posibil scenariu catastrofic.Cine a fost marele cîştigător al „meciului uzanţelor diplomatice” derulat de curând la ONU ? Se pare că Vladimir Putin. Evenimentele se precipită în aşa fel încât, viteza internetului e singura care le mai poate face faţă.Pagina scrisă va reţine însă un moment de mare tensiune internaţională care seamănă prea mult cu norii negri ai unui război adevărat. 
Va mai reuşi Ankara,în acest context, să impună o zonă protejată în nordul Siriei?Este întrebarea pe care şi-o pun analiştii, astăzi. Turcia găzduieşte mai bine de 2,5 milioane de refugiaţi sirieni şi încearcă de ceva vreme să obţină agrementul internaţional pentru instituirea unei zone de securitate în nordul Siriei. Preşedintele francez Francois Hollande a susţinut ideea dar ultimele manevre ruseşti par ca această perspectivă să fie tot mai îndepărtată.La ora la care scriu ( 30 octombrie a.c.)avioane ale Forțelor Aeriene și Spațiale ale Federației Ruse au început atacurile țintite asupra pozițiilor grupării jihadiste Statul Islamic de pe teritoriul Siriei (conform TASS și RIA Novosti ).Unii ar zice, „zăngănit de arme”. Alţii ar spune,la atât de puţin timp după discursurile onusiene.Sami Kiliç scrie în „Zaman France” că „Moscova pune un picior în Siria şi comunitatea internaţională n-are altceva de făcut decât să se adapteze faptului împinit „.
Ruşii şi iranienii urmăresc eradicarea djihadiştilor din Daesh(SI), americanii şi francezii susţin această tendinţă dar şi alungarea de la putere a dictatorului Bachar al-Assad.Turcii în schimb au o poziţie mai complicată: sunt între zbirii lui Assad, kurzii din partid şi teroriştii SI.
Cine a fost marele cîştigător al „meciului uzanţelor diplomatice” derulat de curând la ONU ? Se pare că Vladimir Putin.
Abordarea rusă în Siria este „sortită eșecului” și „va sfârși prost”, a estimat ănsă, miercuri seara, secretarul american al apărării, Ashton Carter, după primele lovituri ale Rusiei în țara devastată de războiul civil, relatează AFP.”Ceea ce fac va sfârși prost și este contraproductiv”.
Ministrul american a afirmat chiar că primele lovituri ruse probabil nu au vizat gruparea Statul Islamic (SI), contrar intențiilor afișate de Moscova.
„Se pare că ele au avut loc în zone unde nu există forțe ale grupării Statul Islamic”. Ashton Carter a apreciat că strategia Rusiei în Siria, care nu prevede o tranziție politică și plecarea lui Bashar Al-Assad, riscă să adauge „ulei pe focul” conflictului.
„Poziția noastră este clară: înfrângerea grupării Statul Islamic și a extremismului din Siria nu se poate încheia decât în paralel cu o tranziție politică în Siria”, a spus demnitarul american ( completat sau mai degrabă contrazis la foarte puţin timp de superiorul său, cum veţi vedea mai jos…)
Aviația rusă a efectuat aşadar miercuri primele bombardamente în Siria la solicitarea președintelui Bashar Al-Assad,( sursă Agerpres) o intervenție militară care a ridicat imediat semne de întrebare în mai multe țări occidentale cu privire la țintele vizate într-adevăr, SI sau rebeli ?
Ankara şi-a propus să susţină căderea lui Assad ( oricât ar costa asta !) şi propune în continuare crearea unei zone protejate în trei oraşe siriene (propunerea premierului Davutoglu) fiind una din rarele ţări musulmane care oferă (volens nolens) adăpost la peste 2 milioane de refugiaţi sirieni.
Imaginaţi-vă, când discuţiile europene sunt înflăcărate pentru vreo mie -două de refugiaţi, ce se petrece acolo…când 90 % din sirienii refugiaţi pe sol turcesc , hoinăresc prin oraşele turceşti.Ce să mai vorbim de „exerciţiul bugetar” căci 8 milioane de miliade de dolari au fost deja cheltuiţi.Zona de protecţie are o logică: I-ar reţine pe sirieni în siguranţă în propria lor ţară. Premierul turc propune fondarea a trei oraşe de cel puţin 100 000 locuitori fiecare , finanţate de UE şi construite de antreprenori turci.Zona s-ar întinde de la Azaz la Jarablus, ca o bandă de teren de 90 de kilometri în lungime de-a lungul frontierei turco siriene,provinciile Sanliurfa, Kilis şi Gaziantep ar căpăta astfel un respiro.Instaurarea unei zone de securitate implică în mod necesar o zonă de siguranţă aeriană. Aici lucrurile se complică.
Preşedintele francez a anunţat că va examina poziţia turcă de a crea această zonă de siguranţă aeriană în nordul Siriei. Ministrul de externe francez, Laurent Fabius,”va analiza în zilele ce vor veni care ar trebui să fie eventuala delimitare, cum ar putea fi securizată această zonă ,ce părere au partenerii, toţi partenerii, pentru că nu doar cei care trăiesc în acea zonă ar putea fi protejaţi ci această zonă ar fi oportună şi pentru reîntoarcerea unor refugiaţi „ ( declaraţii în marginea recentei reuniuni ONU) .Încă din iulie părea că SUA vor accepta această propunere, punându-se însă mereu întrebări de ordin practic.
După eşecul răsunător al programului de formaţiune destinat „rebelilor moderaţi” se pune întrebarea : cine vor fi combatanţii pe teren pentru a asigura securitatea acestor zone ? Turcia contează pe Ahrar al-Cham, mişcarea islamică care formează cu le Front al-Nusra, Jaïch al Fatah,armata de recucerire. O perspectivă infirmată de Washington.
În marginea acestei situaţii atât de tensionate un eveniment se petrece în Golf. O tensiune fără precedent între cei doi poli ai Islamului: Iranul şi Arabia Saudită. Teheranul a reproşat violent saudienilor, păzitorii autoproclamaţi ai locurilor sfinte, că nu au asigurat siguranţa pelerinilor,la Mecca. O acuzaţie, se pare foarte gravă în această perioadă de tensiuni maxime între suniţi şi şiiţi. Două nave sub pavilion iranian ar fi fost sesizate astăzi de saudieni, navele militare erau încărcate cu arme şi destinate rebelilor din Yemen.
Secretarul american John Kerry declara acum câteva ore că Statele Unite nu se vor opune raidurilor aeriene rusești în Siria dacă acestea chiar vizează gruparea Statul Islamic (SI) și ramurile al-Qaida.Declaraţia vine la foarte scurt timp după cea citată mai sus , după ce un alt responsabil de la Washington a acuzat Rusia că primele sale lovituri aeriene au avut ca țintă opoziția moderată siriană, nu jihadiștii.Şi aceste afirmații au fost contrazise la Moscova și Damasc, în timp ce Casa Albă a admis că deocamdată este prea devreme să se pronunțe asupra obiectivelor lovite de aviația rusă în Siria. O întâlnire rapidă pe teme militare SUA-Rusia va avea loc în cursul zilei de astăzi şi probabil, la ora la care acest articol va fi în pagină vom şti deja rezultatele ei.Nu putem ignora faptul că ne aflîm în plină contradicţie şi cacofonie l cel mai înalt nivel.Evenimentele se precipită în aşa fel încât, viteza internetului e singura care le mai poate face faţă.Pagina scrisă va reţine însă un moment de mare tensiune internaţională care seamănă prea mult cu norii negri ai unui război adevărat. Cleopatra Lorinţiu
Notă:Cleopatra Lorintiu a fost corespondent al OEG Observatorului de Studii Geostrategice din Paris,expert al CMIESI-Maroc şi corespondent pentru Revista Geopolitica.A publicat analize de geopolitică pentru Europe 2020 şi Europe Creative,precum şi pentru ziarul Zaman România în limba română al cărei editor şef a fost ( februarie 2013- 205), s-a ocupat de Comunicare şi Think Tank la CCERPA – Centrul Cultural European Româno Panarab, fiind redactor șef al revistei ”Orizont cultural român arab”.
(”Facultatea de Jurnalism, Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Univesităţii „Hyperion” din Bucureşti a organizat, miercuri, 4 martie 2015, un simpozion pe tema „Libertatea de expresie şi democraţia” alături de TVR Internaţional şi Fundaţia RODIAP.
Evenimentul, moderat de către prof. univ. dr Ion Marin alături de jurnalista şi scriitoarea Cleopatra Lorinţiu, s-a bucurat de prezenţa mai multor ziarişti şi profesori români, dar şi de o serie de jurnalişti din Turcia.”(Mihai Ivașcu )
3. 21ianuarie 2015 Invitată în emisiunea „Obiectiv strategic” la Televiziunea Expres National, Cleopatra Lorinţiu se exprimă pe marginea atacurilor teroriste de la Paris ( ianuarie 2015)prilej de deszbatere referitor la libertatea de exprimare, noile provăcări internaţionale precum şi elemente concrete legate de islamofobie, laxism judiciar, ” demisia parentala” şi eşecul activităţii educative,imigrare necontrolată, integrare ratată,comunitarism subvenţionat, antirasism agresiv,banditism organizat,antisemitism primar – provăcări din societatea franceză contemporană.
https://www.youtube.com/watch?v=ILE2X5lwG6U&feature=share
4.La Şcoala de vară de Geopolitică , (Ploieşti, octombrie 2014) Cleopatra Lorinţiu a susţinut c0nferinţa:
Paradoxurile Maghrebului.Evoluţii dezordonate spre obiective necunoscute.Ce se petrece în absenţa unei viziuni geostrategice de ansamblu.(Vezi în partea de jos a paginii)
5. La 2.06 2012 .Participă la Conferinţa Globalizarea, între mit şi realitate A XVI-a sesiune de comunicări ştiinţifice a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii „Hyperion”2.06.2012 „Tot în calitate de invitat special, Cleopatra Lorinţiu, distins gazetar, cu o bogată activitate diplomatică, corespondent pentru România al „L`Observatoire d`Études Géopolitiques”, s-a referit la marea misiune a jurnalistului, cea de a stabili graniţa dintre informaţia reală şi zvon. „Talk-show-ul tinde să devină un fel de telenovelă a zilei”, a accentuat Cleopatra Lorinţiu, insistând asupra legăturii cruciale dintre politician, profesor şi jurnalist.”(fragment din articolul de Grigores Elena ) Globalizarea ,între mit şi realitate.
6. La 9.03.2015 Universitatea Hyperion. Cleopatra Lorintiu alături de decan Ion Marin, moderează Simpozionul„Libertatea de expresie și democraţia” .
7.http://www.alayammagazine.com/sites/default/files/AL%20AYAM98-201605-MAI%20E.pdf
AL AYAM PARIS
Le colloque international « La femme médiatrice
interculturelle du dialogue euro-méditerranéen
» s’est tenu le 29 mars 2016, au Sénat français
à Paris, organisé par l’Association des femmes
arabes de la presse et de la communication
(AFACOM), en coopération avec l’Organisation
islamique pour l’Éducation, les Sciences et la
Culture (ISESCO) et de nombreuses organisations
et institutions dont l’Union pour la Méditerranée,
(UpM) représentée par l’ambassadrice Delphine
Borione ; le centre Nord Sud du Conseil de l’Europe,
représenté par son président Dr Jean-Marie
Heydt ; l’Observatoire d’études géopolitiques,
représenté par son directeur général Dr Charles
Saint-Prot ; la Fondation des Trois Cultures de
Séville (Espagne), représentée par Mme Carmen
Fernandez-Tavora, l’Organisation internationale
de la Francophonie, la Fondation Hassan II
pour les MRE, etc.
Le colloque a été ouvert par la sénatrice Joëlle
Garriaud Maylam en présence de plusieurs
parlementaires et d’une nombreuse assistance
d’universitaires, d’experts, de responsables
d’ONG et de diplomates. La présidente de
l’AFACOM, Dr Zeina el Tibi (France-Liban) a
déclaré qu’il « faut continuer à plaider pour la
relation entre nos civilisations. Il faut encourager
toutes les tentatives visant à aller de l’avant. Il
faut soutenir les pays qui sont engagés dans
la voie du progrès et ont une vision d’avenir,
comme le Maroc. Il faut également encourager
les associations citoyennes, notamment
les associations de femmes qui suppléent
bien souvent aux carences des partis et des
dirigeants politiques dans les pays du sud de
la Méditerranée, par exemple au Liban et en
Tunisie. ».
Le directeur général de l’ISESCO, Dr Abdulaziz
Othman Altwaijri,, a rappelé que « le colloque
fait suite au Plan d’action sur le rôle de la femme
dans la région de la Méditerranée adopté lors
du premier colloque AFACOM-ISESCO, en
2014. Ce plan « vise à mettre en exergue le rôle
joué par les femmes dans le renforcement du
mécanisme de médiation culturelle, éducative,
inter-religieuse et médiatique. ».
Mme Nouzha Bouchareb, présidente de
ConnectinGroup international (Maroc) a
insisté sur l’importance du renforcement du
rôle de médiatrice de la femme entre les deux
rives de la Méditerranée, notamment grâce à
la vie associative. Elle a également exprimé le
souhait de voir « une structure rassemblant les
organisations féminines se mettre en place
dans le but d’apporter une participation active
à la lutte pour l’environnement et au succès
de la prochaine COP 22 à Marrakech ».
Les travaux ont abordé trois thèmes : « La
femme médiatrice dans l’éducation et dans
l’information » par Rajae Essafiani (OIF), Cléopatra
Lorintiu (Roumanie), Dr Ines Safi (Tunisie) ; «
La femme et la médiation interculturelle et
inter-religieuse » par Touria Iqbal (parlementaire du Maroc), Noha Rashmawi (Palestine),
Carmen Fernandez-Tavora, Fondation des
Trois cultures (Espagne) ; – « La femme et la
médiation institutionnelle » par Nicole Ameline,
parlementaire française et membre du CEDAW,
Nouzha Bouchareb (Maroc), Delphine Borione
(secrétaire générale adjointe de l’UpM) et Karina
Kaddouri (Marocains résidant à l’étranger).
Dans les conclusions, Dr Jean-Marie Heydt,
président du Centre Nord Sud du Conseil de
l’Europe a relevé que le rôle de médiation
des femmes est particulièrement nécessaire
aujourd’hui où l’extrémisme, la haine et la
fanatisme prolifère des deux côtés d’une
Méditerranéen qui doit redevenir un trait
d’union entre des civilisations cousines.
Cléopatra Lorintiu
8. Marginalii la teme controversate.
1. Confesiune.
O anumită perioadă a vieţii mele petrecută în Franţa , mi-a prilejuit întâlnirea cu o lume anume: lumea orientală de la Paris. La Paris am învăţat multe despre suniţi şi despre şiiţi, la Paris am aflat despre ismailiţi şi am avut ciudata şansă de a-l întâlni şi de a-i vorbi Alteţii Sale, Aga Khan. La Paris am văzut ce se întâmplă cu Islamul în Africa şi am deprins subtilele legături între libanezii de toate confesiunile, am aflat multe despre wahabiţi şi am deprins a înţelege un pic nuanţele lumii persane, nuanţe infinitesimale ca-ntr-un covor de Tabriz, desăvârşit întru subtilitate şi ambiguitate.
La Paris am aflat multe despre kurzi şi despre cauza lor, impresionată de pasiunea doamnei Danielle Mittetrand pentru acest popor chinuit de istorie şi tot acolo m-am apropiat de mişcarea asiro-caldeenilor , am aflat mai multe despre mujahedinii poporului ai lui Mariam Radjavi, dar şi despre poporul afgan, despre conflictele din Sudan şi despre ce fac acolo miliţiile janjawid sau despre subtextul problemelor din Sahara Occidentală. De la Paris am plecat în cea mai fantastică experienţă a călătoriilor mele, în inima Africii, în masivul Akakus , în sudul Libiei, să-i văd şi să-i înţeleg pe tuaregi, şi tot acolo m-am împrietenit cu zeci de jurnalişti din toată lumea arabă şi musulmană. m-am bucurat de scrierile poetului Basher al Baker si de prietenia si poemele subtile ale poetului si diplomatului iordanian Ibrahim Awawdeh.Am legat prietenii pentru o viaţă, m-am păstruns de farmecul nespus al poeziei arabe, de cântelele egiptene şi de farmecul Maghrebului. Am trăit obsedată de aceste teme, citind sute de pagini şi mai ales asistând la zeci, poate sute de conferinţe de presă, zi de zi, vreme de patru ani. Odată întoarsă la Bucureşti , mi-am dat brusc seama că prea multe din temele care frământă lumea contemporană sunt la noi, tratate cu superificalitate sau pur şi simplu rău înţelese. De aceea inserez mai jos unele interviuri şi comentarii, picături de natură să clarifice problematica unei lumi atât de complexe, tratate de multe ori cu superficialitate sau neânţelegere.
8.Alte articole : ” La revolte Roumaine”14, 15, 16, 17 Januarie 2012(Newropeans Magazine)
9.”La Roumanie n’entre pas dans l’espace Schengen. Grand bégaiement des dirigeants politiques Roumains”.17.01.2011(Newropeans Magazine)
10.VeziRoumanie.” Le triste bilan d’un pays sans chance. Un geste de protestation suicidaire”Monday, 27 December 2010
11.Mentalités, habitudes et moeurs aux „portes de l’Orient”
Written by Cleopatra Lorintiu Wednesday, 12 Septembre 2007( Notă: site-ul ”Newropeans magazine ” a suprimat articolele. Vom încerca restaurarea acestor și publicarea în propria noastra pagină).
12.Teama de privirea reductoare
Tocmai pentru că suntem victimele unei priviri reductoare, pentru că din ignoranţă se nasc neânţelegerile mi-am propus un serial de documentare care să pună în pagină marile întrebări, dar şi petele nebuloase ale unei problematici deloc comode. Salvarea a venit din partea producătorului emisiunii Semne a TVR, jurnalistul şi medicul Dan Micu, dispus să mă lase să investighez un fenomen de mare complexitate, dificultate dar şi foarte interesant. O zonă deloc comodă, în care „felicitările” din partea publicului vin greu sau deloc, fie şi din cauză că , fiind o tematică atât de sensibilă, e imposibil să mulţumeşti mereu pe toată lumea.În mai ampla mea încercare de a clarifica felul în care diferenţele de natură doctrimară pot sai nu să justifice situaţii conflictuale din lumea de azi, am apelat la un interviu cu excelenţa sa domnul Adel Murad, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Irak în România. Domnia sa a răspuns cu distinsă amabilitate şi caldă prietenie. 
Din interviul pe care ni l-a acordat am selectat aici câteva răspunsuri de natură să explice atât caracterul „confecţionat” al manifestărilor diferenţierilor dintre suniţi şi şiiţi cât şi sublinierea altor idei de radicală importanţă: litera Coranului îndeamnă la pace şi toleranţă iară nu la dezbinare. Şiiţi şi suniţi, „fraţii duşmani?” Lumea de azi vehiculeaza informaţia cu o viteza uluitoare. Se întâmplă ca o imagine sau un eveniment să devină o etichetă sau o explicaţie posibilă într-un chip fulgerător. Se vorbeşte despre Islam mereu, ştirile de presă dinspre ţările islamice se succed non stop. Într-o lume cu atâtea războaie, într-o lume a confruntărilor globale, opoziţia, neînţelegerea, gâlceava, cum o percepem noi adeseori, cei din spaţiul european, între şiiti şi suniti , a devenit de o vreme un leit motiv.Dar ca sa înţelegem trebuie sa ne întoarcem în timp, în secolul 7, puţin după moartea Profetului Muhammad, la momentul succesiunii califatului.(…) Într-o forma teoretică, doctrinară, diferenţele dintre cele două principale curente au fost mereu puse în evidenţă de-a lungul timpului şi deopotrivă astazi. Ele se refereau însă la elemente precise de ordin de interpretare, şi nu aveau o altă formă de manifestare decât o confruntare de idei şi de practici, nicidecum o formă de luptă sau înfruntare propriu- zisă. Ca dovadă, faptul că la Mecca, pelerinajul îl fac mereu, împreună, deopotriva, şi unii şi alţii. Disputa doctrinară între aşa zişii fraţi duşmani, şiiţi şi suniţi este pe teritoriul teoriei mai mult, al literei scrise dar nu pe acela al războiului propriu-zis. Şi atunci, de unde această faţetă a lucrurilor, de unde acest « război religios » despre care se vorbeşte ? Rămâne sa aprofundăm nuanţele acestor deosebiri de doctrină dintre şiism şi sunism, cele două curente principale ale Islamului. Este limpede însă că disputa teologica doctrinară nu justifică violenţa şi confruntare brutală . Dacă cei care îi învrăjbesc astăzi pe suniţi contra şiiţilor şi invers , făcând o translatare falsă, ştiu acest lucru , rămîne de văzut. Pentru lumea credinţei este însă important să accentuăm că Islamul este religia care pune mai presus de orice credinţa intimă şi implicarea personală, propovăduind supunerea faţă de divinitate şi stăpânirea patimilor de tot felul.
13.Luminile Islamului
Fragment dintr-un interviu acordat de Excelenţa sa dl. Adel Murad Ambasadorul Extraordinar şi
plenipotenţiar al Republicii Irak în România. (Traducere din limba arabă de Violeta Mladin)
Cleopatra Lorinţiu :Excelenţă , tema pentru care vă cer sprijinul priveşte diferenţele de substanţă dintre şiism şi sunism. Astăzi, această diferenţă religioasă este mereu invocată ca explicaţie pentru situaţia din ţara dumneavoastră.
Adel Murad Islamul a apărut pentru a pune capăt unei epoci a ignoranţei,epoca preislamică, în care de multe ori fetele erau jertfite la naştere.Doar băieţii erau lăsaţi în viaţa.Profetul Muhammad, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, nu credea în diferenţele etnice, nici în superioritatea unei anumite rase .O dovadă în acest sens fiind faptul că cei doi însoţitori ai săi,Bilal Al Habashi (Abisinianul)muezinul Profetului provenea din Africa,iar sfetnicul său era Salaman Al Farisi, Persanul . O parte din cei care au răspândit luminile civilizaţiei islamice în lume nu au fost arabi, ci filozofi,învăţaţi de alte origini :persani, turci,albanezi. De aici se vede universalitatea şi umanismul Islamului.
Cleopatra Lorintiu:Într-o forma teoretică, doctrinară, diferenţele dintre cele două principale curente au fost mereu puse în evidenţă de-a lungul timpului şi deopotrivă astazi. Ele se refereau însă la elemente precise de ordin de interpretare, şi nu aveau o altă formă de manifestare decât o confruntare de idei şi de practici, nicidecum o formă de luptă sau înfruntare propriu- zisă. Ca dovadă, faptul că la Mecca, pelerinajul îl fac mereu, împreună, deopotriva, şi unii şi alţii.
Adel Murad : În mod cert e aşa. Dar nu numai pelerinajul ci toate ritualurile religioase,postul, savârşirea rugăciunii se aseamănă.În fiecare an milioane de musulmani merg în pelerinaj la Mecca îmbracaţi în veşminte simple, Cu toţii egali în faţa Ka’bei, în faţa lui Dumnezeu, implorând iertare . Milioane de credincioşi,în aceleaşi veşminte simple. Nici unul nu se deosebeşte de celălat : africanul de şiit, zaiditul de sunit. Cu toţii sunt musulmani,de toate confesiunile, din toată lumea. Statele care au interese în zona Orientului Mijlociusunt cele care agită acest climat în interes propriu.
Cleopatra Lorintiu :Totuşi, pare că este un conflict istoric, această confruntare între şiiti şi suniţi.
Adel Murad : Unii guvernanţi din statul safavit iranian şi din cel otoman, ale căror interese erau diferite,au tot aţâţat aceste conflicte de 300-400 de ani încoace.Acestea au fost scoase acut în evidenţă după căderea fostului regim irakian, în interesul anumitor state care joacă o carte în zonă.
Cleopatra Lorintiu:Eu m-aş referi mai degrabă la un sprit fratern care a guvernat relaţiile istorice dintre şiiţi şi suniţi de-a lungul vremii. Un observator din afară are impresia unui « conflict » confecţionat artificial şi întreţinut artificial.
Adel Murad : Căsătoriile mixte între şiiţi şi suniţi sunt un lucru normal în Irak.
Înainte, pe irakieni nu îi interesa dacă soţia este şiită sau sunită. În ceea ce priveşte Irakul,statele din zonă şi-au stabilit diferite agende. Din acest motiv se amplifică conflictele. Toate principiile propovăduite de Islam ca religie a toleranţei sunt în slujba omului ca acesta să fie integru, pentru binele său şi al seamănului sau. Religia islamică la fel ca si crestinismul, iudaismul sau budhismul este o religie a înţelepciunii,a toleranţei , a dialogului, şi nu a violenţei. Cleopatra Lorintiu: Şi totuşi există trebuie să recunoaştem faptul ca exista o realitate a islamismului radical, a terorismului care compromite ideea de pacifism a musulmanilor!
Adel Murad. Evident. Trăim acest lucru. În Irak, aceste acte teroriste, au devenit zilnice. Subliniez că ele nu au nici o legătură cu Islamul deşi sunt comise în numele Islamului. Islamul este străin de astfel de atitudini. ( noiembrie 2007, Bucuresti)
Documentare realizate de Cleopatra Lorintiu avand drept subiect lumea musulmana si confluente ideatice si religioase . (vezi pagina Confluente )
1. „Şiiţi şi suniţi, „fraţii duşmani?”
reportaj documentar despre diferenţele din Islam, cu participarea prof.univ .dr George Grigore, Centrul de Studii Arabe din Bucureşti ,Dr. Laura Sitaru, dr. Abu Ola, Fundatia Taiba si a Excelenţei saledomnul Adel Murad, Ambasadorul Irakului în Romania. noiembrie , 2007 2.”Convietuirea cu Islamul”
reportaj documentar despre Islamul din Europa de azi şi exemplul particular al Franţei, cu participarea: avocat CHEMS Eddine Hafiz deelegat General al Consiliului Cultului Musulman din Franta, Hichem ben Yaiche, cercetator,analist politic IRIS Paris ,recactor sef al revistei New African,Le Magazine de l’Afrique) Dr.Ronald Hatto, Sciences Politiques Paris Radwan Kadhanoun, journalist,Bucuresti;( in emisiunea SEMNE) februarie 2008.
« Noi , musulmanii suntem în Europa şi trebuie să facem în aşa fel ca toate comunităţile să poată trăi împreună în acest ansamblu european.”
(interviul a fost publicat in revista Geopolitica, nr.26 ,2009)
Un dialog de Cleopatra Lorinţiu cu dl. CHEMS Eddine Hafiz , Delegat general al Consiliului Francez Cultului Musulman
:
Se ştie că Franţa de astăzi reuneşte o multitudine de influenţe culturale, spirituale : puternica emigraţie care a marcat secolul douăzeci şi, în general situaţia post colonială, au fost de natură să influenţeze realităţile franceze. Prezenţa islamului în Franţa de astăzi este un element valorizator.Despre modul în care sunt organizaţi musulmanii din Franţa precum şi despre aspiraţiile lor şi modul lor de integrare în societatea franceză am stat de vorbă cu Delegatul General al Cultului Musulman în Franţa, avocatul CHEMS Eddine Hafiz care m-a primit cu amabilitate în Biroul său de avocatură plasat chiar pe Avenue des Champs Elysees,la Paris.
– Stimate Chems Eddine Hafiz am fi interesaţi înainte de toate de o scurtă privire retrospectivă pentru a vedea cum s-a ajuns de fapt la o asemenea organizare a comunităţii musulmane din Franţa şi, evident exemplul specific al locului în care ne aflăm noi, Parisul.
– Se ştie că oficialitatea franceză, odată cu instalarea unei comunităţi musulmane în Franţa a dorit să organizeze Islamul. Încă din anii optzeci au existat mai multe tentative de organizare a musulmanilor. Înainte de toate, prin intermediul locaşurilor de cult, moscheilor din Franţa. Deci a existat această veleitate din partea reprezentanţilor puterii politice de a organiza Islamul. Au existat şi mai multe tentative care nu s-au finalizat , din păcate. Până în anul 1999 când domnul Jean Pierre Chevenement care era la vremea aceea Ministru de Interne a decis să se înceapă „ istişara”adică în arabă, consultarea. El a decis să reunească în jurul mesei tratativelor toţi reprezentanţii islamului din Franţa , diferitele organizaţii, reprezentanţii asociaţiilor . Şi au fost 5 mari federaţii de moschei şi personalităţi ale lumii musulmane. În cadrul acestei consultări s-au abordat mai multe subiecte . În sfârşit, în 2003 când domnul Nicolas Sarkozy,actualul preşedinte al Franţei, era ministru de interior, a fost creat la 2 mai 2003 Consiliul Francez al cultului musulman, condus de doctorul Dalil Bubaker. Tendineţele islamului din Franţa erau reprezentate în acest Consiliu Francez al Cultului Musulman. Primul mandat era de doi ani, din 2003 în 2005 şi în luna iunie 2005 s-au făcut alegeri pentru a alege din nou conducerea Consiliului precum şi consiliile regionale. Trebuie ştiut că există 25 de consilii regionale. Am luat în considerare decupajul teritorial francez cuprinzând 22 de regiuni. În privinţa centrului,Ile de France am împărţit zona în trei părţi. De aceea aven 25 de consilii incluzând Teritoriile de peste mări, Corsica şi regiunile din Franţa metropolitană. Avem aşadar un birou naţional şi 25 de regiuni. Alegerile se fac pe baza locală, la lăcaşurile de cult. Toate locaşurile de cult care se înscriu în dinamica Consiliului Francez al Cultului Musulman, ceea ce reprezintă 87 procente din moscheile din Franţa care au aderat la acest Consiliu. Şi avem delegaţia moscheilor care constituie Adunarea Generală a Consiliului Francez a Cultului Musulman. Aceasta alege un Consiliu de Administraţie din 60 de persoane iar acesta la rândul său alege Biroul .
-Toate aceste elemente sunt foarte interesante, evident interesante şi pentru musulmanii din România,e evident bine să ştii cum e la alţii, cum s-au organizat alte ţări care au şi o comunitate mai mare dar şi o experienţă mai îndelungată a convieţuirii dintre religii. Să nu uităm că dumneavoastră v-aţi înscris într-un cadru foarte propice creat de legea asociaţiilor.
-Da, suntem o asociaţie coform legii 1901 cum există în Franţa . Pentru prietenii noştri români pot adăuga că există două tipuri de Asociaţii având la bază legea din 1901 şi altele având la bază legea 1905 care gestionează locaşele de cult. Asta înseamnă că asociaţia de tip 1901 are o personalitate morală, care poate gospodări toate tipurile de probleme dar în cazul în speţă ea gerează cultul musulman, cu promisiunea fundamentală de a permite libera exercitare a cultului musulman şi de a da fidelilor posibilitatea de a-şi practica religia. Consiliul Francez al Cultului Musulman (CFCM) are ca multe misiuni ; de exemplu: să fixeze împreună prima zi de Ramadam, care e o zi importantă, ca să putem ţine împreună Ramadamul, o obligaţie a fiecărui musulman. Şi fixăm ultima zi de Ramadam, şi prima zi de l’Aid, hotărâtă de asemenea de CNFM. Apoi avem Sărbătoarea sacrificiului când musulmanii sacrifică oaia .Trebuie de asemenea să fim un fel de pasarelă între puterea publică şi musulmani.Suntem într-o ţară în care laicitatea e un principiu, adică principiul separării statului de biserică e foarte important.
–Acest element trebuie realmente precizat, spre deosebire de alte ţări, Franţa aplică acest principiu al laicităţii ,activităţile statale şi bisericeţti nu interferă, fiecare are dreptul să îşi pracice religia dar nu să o impună altora sau să se afişeze cu însemne religioase ostentative în cadrul public, mă refer mai ales la aplicarea legii pentru cadrul şcolar care a creat atâtea discuţii internaţionale pe parcursul ultimilor ani…
-Da, Puterea publică nu poate să se implice direct în gestionarea unui cult, oricare ar fi acesta.Republica franceză, recunoaşte toate cultele dar nu are ca misiune să privilegieze sau să marginalizeze vreunul din acestea. Esenţialul e că statul dă posibilitatea fiecărui cult să existe, Un birou care fiinteaza pe lângă Ministerul de interior francez este „ interlocutorul” privilegiat al fiecărui reprezentant de cult. Cultul musulman poate aici în Franţa să ceară ajutor, nu ajutor financiar , dar la nivelul organizării, la nivelul, de exemplu, al susţinerii cadrului musulman care astăzi este o problemă pentru musulmani. Musulmanii s-au instalat ,trăiesc în Franţa ,au naţionalitate franceză. În momentul decesului unui fidel musulman e obligatoriu să îl reîntoarcem în pământul lor ? Sau se poate ca el să fie înmormântat în Franţa. Sunt între 5 până la şase milioane de musulmani , un număr important deci trebuie reglate acest gen de probleme. Apoi pelerinajul la Mecca, este una din obligaţiile din cele cinci obligaţii pe care fidelul trebuie să le respecte. Astăzi există 25 000 musulmani din Franţa care pleacă spre locurile sfinte ale islamului, deci 25 000 care fac acest lucru în condiţiile non ingerinţei puterii politice. Şi în acel moment trebuie ca CFCM să poată să organizeze, să permită acestora musulmani să meargă în condiţii bune să îşi efectueze pelerinajul . Avem apoi problema halalului ,a mâncării , a celei care este corectă,în conformitate cu ritul musulman şi de aici o întreagă organizare care trebuie făcută.
–Coalgularea dumneavoastră ca organism nu a fost un lucru uşor, a cerut ceva timp şi o doză de înţelepciune din partea aderanţilor.Se ştie că oamenii au în general tendinţa de a se dezbina şi nu de a se uni…
– E drept că CFCM a fost foarte aşteptat,e o asociaţie în funcţionare din 2003.E drept şi că lucrurile nu merg de la sine, sunt atâtea eforturi de făcut, dar avantajul este că oamenii au început să se cunoască, chiar dacă sunt de diferite tendinţe, fie că sunt de origine algeriană, marocană, turcă, sunt cei care alcătuiesc cele mai puternice comunităţi musulmane. Se pot aşeza în jurul mesei, să discute problemele şi să elaboreze soluţii. E un islam specific Franţei: pentru că domnul Sarkozy repetă mereu : „e un islam al Franţei” şi e adevărat , acum ne trebuie imami formaţi aici, în Franţa, care să cunoască realitatea şi specificul vieţii musulmanilor de aici din occident. Dar , în acelaşi timp islamul este universal. Fie că suntem în Franţa sau într-o ţară musulmană, comportamentul credincioşilor e cam acelaşi Dar pentru că suntem într-o ţară în care religia musulmană e minoritară, şi în orice caz separarea puterii de stat de religie musulmanii trebuie să ia în consideraţie celelalte comunităţi care trăiesc împreună cu noi. Şi există această noţiune: de a trăi împreună, dat fiind faptul că laicitatea este cadrul nostru comun. Trebuie să facem din specificitatea noastră ca religia să facă parte din intimitatea noastră. Înainte de toate sunt cetăţeni francezi şi apoi fiecare cu raportul să cu divinitatea: sunt oameni care cred în Dumnezeu, sunt oameni care nu cred dar totuşi oamenii aceştia sunt înainte de toate francezi şi islamul trebuie să se adapteze legilor republicii ţinând cont de faptul că marile principii ale dreptului sunt respectate de musulmani.
–Revenind puţin la ceea ce a părut o confruntare destul de importantă în societatea franceză, aceasta aplicare a legii interzicerii însemnelor religioase în mediul public, care a creat, să recunoaştem , destulă animozitate. A curs cerneală ăn jurnalele europene şi chiar mondiale. Cum comentaţi acest lucru?
-Putem spune că Islamul a putut să se plieze legilor replublicii fără ca să existe înfruntări între perceptele musulmane şi legile republicii. să luăm exememplul cel mai cunoscut care este interzicerea voalului la şcoală. E adevărat că CFCM a jucat un rol foarte important amintind faptul că purtarea voalului ca în toate religiile monoteiste e o indicaţie religioasă, pentu căfemeia,în comportamentul ei trebuie să păstreze nişte limite în comportament ,pentru a nu fi provocatoare. În acest sens voalul a fost o formă de protecţie a corpului femeii . Dar noi am reamintiti că în versetele Coranului se reaminteşte că făptura omenească când a venit pe lume a venit pentru a învăţa, pentru a se instrui .Un verset din Coran zice că „ v-am adus pe lume ca să puteţi învăţa şi atunci când veţi reveni spre mine vă voi spune ce aţi învăţat. „Şi astfel noi reamintim fiicelor noastre că instrucţia e capitală. Şi când într-o şcoală a republicii te comporţi la fel ca ceilalţi copii şi nu există un semn distinctiv al religiei noi vă sfătuim să renunţaţi la voal pentru că trebuie să favorizaţi propria educaţie. Pentru că dacă nu renunţaţi la voal sunteţi excluse din şcoală,prin această excludere sunteţi marginalizate , rămâneţi acasă . Plecând de aici , această lege care a fost votată nu intră în contradicţie cu preceptele religiei se adaptează fără probleme şi vedem că islamul poate să se adapteze tuturor situaţiilor . Şi vedem azi că musulmanii acced la funcţiuni publice de stat şi nu e nici o problemă şi nici o contradicţie între comportamentul musulman şi cel republican.
-Există mulţi tineri care pleacă astăzi să urmeze cursuri coranice în ţările arbe?
– Există, evident ,pentru că azi în Franţa nu sunt încă suficiente mijloace pentru cei care vor să înveţe religia lor, să se instruiască, învăţând istoria, civilizaţia musulmană, Coranul .Deci sunt tineri care merg către aceste ţări.Dar din ce în ce mai mult , de exemplu la nivelul Moscheii din Paris,se fac cursuri de formare a imamilor. Şi deci fiecare persoană care vrea să apofundeze poate să se apropie acum de acest institut pentru a-şi completa cunoştinţeşe. Astăzi, cum se zice, natura are oroare de vid, e adevărat , nu există aici centre care să permitp să arate ce e civilizaţia musulmană să înveţe limba arabă care e limba islamului, atunci fireşte că aceşti tineri merg către ţări musulmane. Astăzi cred că odată cu Fundaţia pentru islam care va permite ridicarea unor noi locaşuri de cult, cred că vom putea limita aceste neajunsuri.
–Există o prevedere a legii din 1905 care interzice orice finanţare publică .Cum se soluţionează aşadar această problemă a finanţării construirii moscheilor?
– Există moschei finanţate de comunitate există moschei care beneficiază de subvenţii din partea unor state musulmane.Aşa funcţionează moscheile. Dar,aveţi dreptate, statul francez nu are dreptul să finanţeze. Din acest motiv Fundaţia pentru opere islamice e un instrument juridic ,creat acum câţiva ani de domnul Dominique de Villepin. Astăzi ea va putea să îşi îndeplinească rolul său: toate aceste construcţii , de întreţinere a locurilor de cult, formarea imamilor.Aici, în Franţa nu sunt probleme între suniţi şi şiiţi pentru că doctrina şiită este extrem de minoritară în Franţa. Sunt suniţi şi în interiorul sunismului sunt forme diferite: astăzi avem tendinţe tradiţionaliste,tendinţe moderniste dar care se regăsesc în interiorul CFCM pentru că acesta are un scop care e acela de a regla problemele comunităţii musulmane. Există probabil diferenţe doctrinare dar acestea se vor regla ele însele cu timpul, e nevoie de timp.
–Pot spune că aţi făcut multe progrese într-un timp relativ scurt. Dintr-un anume punct de vedere sunteţi un exemplu de rezolvare a acestor situaţii noi create în Uniunea Europeană.
-Adevărul e că cerem multe lucruri Islamului într-un timp scurt! Să ne reamintim când a fost creat CFCM în timp ce marile religii monteiste , fie că e vorba de iudaism sau de creştinism au organizaţii care sunt centenare sau pluricentenare. Noi suntem religia cea mai recentă aici în Franţa. Încercăm să reglăm toate aceste probleme în acelaşi timp. În acelaşi timp e adevărart că sarcina e dificilă.
–Amalgamul de idei şi de mesaje transmis adeseori de anumite medii de informare nu chiar obişnuite cu deontologia, sau amestecul de informaţii pe care cei care cunosc mai puţin sunt tentaţi să îl practice, în aceste condiţii ale manifestării terorismului internaţional , ale unor acte reprobabile care au întinat, să zicem „lumina literei Coranului”, nu este un fapt greu de gerat?
-Religia musulmanilor este astăzi foarte stigmantizată mai cu seamă după oribilul 11 septembrie 2001 şi lumea face adeseori amalgamuri şi spune că un musulman este de fapt un terorist. Trebuie să demonstrăm în calitatea noastră de musulmani, că nu e adevărat.Nu alţii trebuie să descopere aceste adevăruri ci e de datoria noastră a musulmanilor să le arătăm că avem o religie ca celelalte.
– Aveţi acum ocazia să vă adresaţi musulmanilor din România, prin intermediul acestei publicaţii generoase. Şi ei au formele lor de organizare adaptate la specificitatea vieţii din România. În acelaşi timp, România este membră a Uniunii Europene, deci majoritatea principiilor care există aici , sunt aplicate şi în România.
– Vreau să reamintesc că Islamul este pacea ,este toleranţa este iubirea fraternitatea ,sunt principii care trebuie în permanenţă arătate tuturor. Musulmanii trebuie să fie uniţi ,pentru obiective care servesc comunitatea , în România de astăzi această ţară minunată care a intrat în Europa, comunitatea musulmană trebuie să acompanieze acest proces, să profite de experienţa altor ţări , ca Franţa. Suntem deschişi să- i ajutăm pe fraţii noştri musulmani, să-şi pună în mişcare o organizare în sensul unui interes naţional comun. Nu există astăzi o fragmentare de interese. Suntem aceeaşi comunitate, astăzi suntem în Europa şi trebuie să facem în aşa fel ca toate comunităţile să poată trăi împreună în acest ansamblu european. Paris, 2008
14.Sufism, poezie şi vocaţie mistică
un documentar despre poetica lui Jalaudin Rumi misticul persanofon omagiat de UNESCO si dansul dervisilor rotitori Participă: conf. univ. dr. Luminiţa Munteanu, Catedra de Limbă Turcă, Universitatea Bucureşti, prof. univ. dr. George Grigore, Hamid Reza Arshadi, Ambasadorul Republicii Islamice Iran la Bucureşti, Adel Murad, Ambasadorul Republicii Irak în România, specialist în lirica persană.aprilie 2008, TVR1
15.Un vizionar :dr. Jamal Al Suawdi
„Mirajul ” o operă de referinţă în analiza geopolitică actuală
Cine crede că doar laboaratoarele de reflexie occidentale, europene sau americane ar fi serios preocupate de evoluţiile geopolitice, greşeşte.
Avem în Centrul Emiratean de Studii şi Cercetări (ECCR) unul din focarele de gândire socio politică, de analiză şi cercetare din domeniul ştiinţelor sociale de azi.Directorul General al centruluilui de cercetare este dr. Jamal Sadad Al Suwaidi, profsor de ştiinţe politice la Universitatea din EAU dar şi doctor în ştiinţe la Universitatea Wisconsin (SUA) încă din 1990. Analist, universitar şi în acelaşi timp preşedinte al board-ului directorilor şcolilor politice din ţara sa. Personalitate eminentă în învăţământ şi analiză geopolitică deopotrivă, dr.Al Suwaidi a publicat de curând o carte marcantă despre felul în care vede lumea arabă la această cotitură a mileniilor. The Mirage, a apărut în arabă,engleză şi de curând în franceză. La 27 ianuarie 2016, cartea a fost lansată la Paris, în incinta Senatului Franţei, iar autorul ei a fost încununat cu Diploma de merit a Observatoire d’Etudes Geopolitiques, condus de reputatul universitar şi gânditor, dr.Charles Saint-Prot, o personalitate a geopoliticii lumii arabe.
The Mirage se concentrează pe iluzia „vândută” de grupurile politic religioase din unele părţi ale lumii arabe şi musulmane. Aceste grupuri exploatează în fapt religia însăşi urmărind până la urmă interese personale şi politice. Aceste grupuri au prostul şi fanaticul obicei de a monopoliza interpretarea religiei,promovând nişte concepte articiciale,nerealiste cum este acela de Califat şi de bai’a, jurăământul de supunere.
Multe din aceste grupuri declară că cei ce nu le împărtăşesc opiniile sunt „necredincioşi”şi le doresc moartea, într-o violare totală a principiilor şi fundamentelor purului islam care pledează în fapt pentru ponderare, moderaţie şi toleranţă.De obicei însă, răul este deja făcut, lumea neinformată e deja contaminată iar teama, suspiciunea şi neîncrederea sunt viruşii lumii contemporane.
Ei reuşesc să sape neâncredere de ambele părţi.
Cartea „Mirajul” ridică vălul de pe toate aceste situaţii create sugerând şi faptul că, neacordarea atenţiei unor situaţii de extremism incipient poate avea consecinţe grave.
Ca să fim mai expresivi am spune că „The Mirage” ne pune la dispoziţie o ” cutie de unelte” pentru a repara această situaţie, sau măcar pentru a trage un serios semnal de alarmă şi de a face apel la acel mult invocat „Ijtihad” (independent reasoning ( gândire, meditaţie,contemplaţie şi aplicare a islamului pur, care îi cheamă pe musulmani să adopte aceste valori).
Grupurile politice religioase au dat greş prin formularea unor programe politice, economice sau sociale integrate.Ele au produs o sumă de sloganuri şi lozinci şi au procedat la extragerea din Sharia islamică a perceptelor care au avut efect limitativ : în fucnţie de timp, loc, spaţiu.
„Separarea religiilor de poltică este o cerinţă esenţială pentru dezvoltarea politică, economică şi socială a ţărilor arabe şi musulmane.” afirmă analistul referindu-se la un ansamblu al ţărilor care au anumite asemănări sau chiar similitudini în materie de religie, limbaj, obiceiuri, moştenire culturală ,tradiţii.
Gândirea sa se întemieză pe buna cunoaştere a lumii occidentale, la felul în care separarea religiei de stat a funcţionat şi ajutat dezvoltarea vest europeană.
The Mirage este o revelaţie pentru citior, indiferent de părerile pe care le-ar fi avut înainte sau de gradul de cunoaştere a religiilor. Este un pas esenţial în înţelegerea reciprocă şi în comprehensiune, în toleranţă şi respectare reciprocă.
16.Paradoxurile Maghrebului.
Evoluţii dezordonate spre obiective necunoscute.
Ce se petrece în absenţa unei viziuni geostrategice de ansamblu.(Ploieşti 2014) Şcoala de vară de Geopolitică.
Lumea arabă este în efervescenţă iar ţările din Maghreb care nu au la dispoziţie nici o pârghie proprie care să comande dinamica politică regională, evoluează într-o manieră dezordonată, într-o direcţie indefinită, fără să posede, în majoritatea lor o viziune geostrategică care să le permită să facă faţă provocărilor succesive.
Elitele politice sunt însetate de putere, adeseori prinse de conflicte de interese şi de această luptă pentru putere în condiţiile unui fluu în materie de ideologie.
Mauritania se adânceşte tot mai mult în izolare,
Marocul este cumva constrâns între conflictul din Sahara Occidentală şi eternul frate duşman algerian, încearcă să consolideze rezultatele economice şi instituţionale încă fragile.
Algeria, supranumită „ţara tuturor riscurilor” are încă de alungat demonii destabilizării, propulsează la magistratura supremă o personalitate controversată şi posedă un executiv, se pare, nepotrivit pentru cerinţele momentului .
Libia riscă fragmentareaşi alunecă în violenţă şi haos.
Tunisia, epuizată de activitatea de controlare a frontierelor într-o regiune atât de instabilă, e antrenată într-o criză financiară care riscă să compromită cele câteva reuşite instituţionale încă precare obţinute ca urmare a revoluţiei, criză capabilă să expună ţara violenţei şi insecurităţii.
Tunisia, considerată de unii printre ţările maghrebiene cu cea mai avansată tradiţie democratică postrevoluţionară, îşi joacă oarecum independenţa financiară şi suveranitatea. E pusă în situaţia de a cere Statelor Unite, Europei şi instituţiilor bancare internaţionale o asistenţă financiară urgentă.
Asistenţă pe care ţările vecine maghrebiene care sunt cum s-ar zice pline de petrol şi de gaze naturale, ţări care nu au o coeziune şi pe care nu le uneşte mai nimic în afara reţelelor vaste şi puse la punct de contrabandă, ţări răvăşite de corupţie şi abia ieşite din dictaturi, nu o pot furniza.
Criza economică, insecuritatea frontalieră care culminează în zone ca Chaambi şi Ras Jedit, starea de descompunere a statului libian vecin reprezintă în fapt cea mai mare ameninţare pentru statul tunisian. Am fost în Libia, e adevărat, cu câţiva ani înainte de căderea dictaturii când Gadafi încă juca rolul invitatului de onoare şi îşi instala cortul la Paris primit cu toate onorurile de Nicolas Sarkozy. Imensitatea teritoriului libian ( să notăm că ţara e de 11 ori mai mare decât Tunisia ) lungimea şi permeabilitatea frontierelor sale terestre (4348 de km) şi maritime ( 1770 km )fac din această ţară livrată miliţiilor armate rebele care refuză reîntoarcearea puterii statale, un spaţiu de tensiuni centrifuge capabil să antreneze minimum trei din cinci state maghrebine într-un turbillon de conflict regional ucigaş acompaniat de multiple forme de ingerinţă străină.
O actualizare de ultimă oră: câteva milioane de libieni din clasa de mijloc s-au deplasat în Tunisia, cheltuindu-şi acolo toate economiile, într-un soi de viaţă artificială care nu are nici un fel de viitor.
Privind din această sumbra perspectivă lucurile, miza securitară este una maghrebiană în general. Căci acest spaţiu face obiectul unei destabilizări regionale colective orchestrată de reţelele islamiste (alimentate financiar de ceea ce geopoliticienii au denumit les pétromonarchies).
Menţinerea haosului şi cine ar profita de această oportunitate
Analiştii din Maghreb consideră de asemenea că şi statele occidentale au un interes în menţinerea haosului pentru prezervarea propriile interese vitale.Temă dificil de acceptat şi care în tot cazul ar avea nevoie de demonstraţii cu probe.
Întrebarea care se pune în acest context este una simplă: este astăzi posibil de abordat problematica pariului naţional al fiecărei ţări maghrebiene făcând abstracţie de mediul geopolitic global şi regional, ignorând necesitatea unei angajări corelate, un plan de convergenţă geostrategică maghrebiană?
Pusă astfel, întrebarea nu este atât legată de aspiraţia naţionalistă maghrebiană care este una aproape senimentală, sau de o convingere politică partizană.Este de fapt o necesitate presantă de a supravieţui şi de apărare în faţa turbulenţelor create de escaladarea pericolelor ideologice retrograde şi de strategii externe de dominare.
Maghrebul are cu toate acestea un numitor comun consistent : geografia zonei şi faptul că aceste ţări sunt populate în general de arabofoni, pe un fond berber imanent,caraterizate de un islam omogen fără minorităţi şi fără fanatisme religioase .
Şi viitorul comun nedefinit poate să fie un numitor comun. Să punctăm faptul că Egiptul face parte din zona numită Machrek Arabe deci geografic nu face parte din Maghreb care e compus din ţările amitntite: Maroc, Mauritania, Algeria,Tunisia şi Libia.
M-aş disocia însă de majoritatea analiştilor acestei zone, plasând efortuile Regatului Marocului într-o altă zonă, una de ascendenţă la modernitate în condiţiile păstrării vechii structuri monarhice, garanţia în acelaşi timp a unei stabilităţi.
Situat la răscurce de drumuri, între lume arabă, Africa subsahariană şi spaţiu euromediteranean, Maghrebul divizat şi ameninţat mai mult ca niciodată se plasează la intersecţia mai multor influenţe considerate periculoase. Analiştii din Maghreb consideră că cea dintâi influenţă periculoasă e reprezentată pentru zona lor de apetitul american pentru materii prime.Evident est un punct de vedere partizan.
Maghrebul este din ce în ce mai evident marcat de vecinătatea sahelo-subsahariană. L’Océan sahélien, cum numea zona J. Dufourq, (2009)e zona care mărgineşte tot sudul Maghrebului şi care este reprezentată de -o succesiune de state fragile, cu vaste teritorii sub populate.
Cu majoritate clar musulmană, în Mauritania, Ciad,Mali şi Niger dar etnic şi lingvistic foarte diferenţiaţi, populaţiile acestea sunt foarte afectate de sărăcie şi secetă, şi încercate repetitiv de puterile şi conflictele regionale.
În pofida resurselor importante existente, acesastă vecinătate sahelo subsahariană apare astăzi ca un voisinaj geopolitic greu de gestionat, livrat mai degrabă avatarurilor Al Qaida,traficanţilor de arme şi contrabandiştilor.Aceste facţiuni nomade au darul de a fragiliza şi mai mult situaţia. Marile puteri pot justifica şi prin prezenţa acestui pericol terorist intrinsec, negocierile continue privind prezenţa militară în Africa de Nord.
(US Army Africa (Armée USA pour l’Afrique),Componentă a Commandement Africa (AfriCom)staţionată o vreme la Vicenza în Italie du Nord.)
Impresia analiştilor maghrebieni este că lupta împotriva terorismului serveşte americanilor şi drept alibi pentru a controla resursele subsolului ,mai mult evacuarea acestor resurse în scopul contracarării pe fondul rivalităţilro internaţionale a intrării chineze în regiune.
Franţa, veche putere colonială zonală, cu mari interese economice în Sahel şi pe coasta de vest îşi desfăşoară trupe importante în zonă.
Pe partea estică, arii importante precum Valea Nilului, Peninsula arabică, Cornul Africii şi ceea ce poartă numele de” le croissant fertile” (Semiluna fertilă).
Problema palestiniană fără sfârşit şi tensiunile generate, tensiunea sub care se găseşte regiunea cu un puternic caracter conflictual, idealurile populaţiilor kurde din regiune care trăieşte în cinci ţări din regiune, lupta progresivă dintre şiiţi şi suniţi, forţele centrifuge de ordin etnic şi religios, vulnerabilităţile alimentare din zonă, dependenţa securitară şi cursa înarmărilor, lipsa apei în zone largi completează tabloul dificultăţilor.
Am început această evaluare chiar înainte de ultimele evoluţii, astăzi ambiţiile şi cruzimea autointitulatui Stat Islamic, entitate teroristă cu foarte multe zone umbroase şi inexplicabile pune sub tensiune Maghrebul. Califatul autoproclamat îi priveşte şi pe ei în mod direct. Pentru Maghreb, valul destabilizator care vine dinspre Orientul Mijlociu rămâne în principiu legat de influenţele sectare susţinute de petromonarhiile care finanţează şi evident utilizează în serviciul lor mas media.În contextul revoluţiilor arabe, confiscate şi exploatate de islamismul politic al fraţilor musulmani sau wahabiţilor, formele de ingerinţă se proiectează şi mai departe, în zone care au legături cu Maghrebul implicând deopotrivă SUA şi Franţa, dar şi ţări emergente precum China, India, Brazilia, Israel sau Iran.
Iată un al treilea pivot geopolitic saharian, la contactul frontierei Maghrebului cu Sahelul care se adaugă forţelor deja existente: zona libaneză până în Irak şi cea a Turciei, unicul stat musulman şi pivot regional între Europa, NATOşi Asia centrală care beneficiază de sprijinul startegic al SUA.Ne întrebăm în mod firesc ce s-a întâmplat cu conceptul de Marele Orient Mijlociul Extins, concept lansat cu destulă lejeritate a termenior dar şi a aprofundării de neoconservatorii lui George Bush.
Revoluţiile arabe, parte componentă a unui plan de geopolitică?
Sunt revoluţiile arabe ale căror consecinţe par astăzi atât de incerte parte componentă din acel mare plan de geopolitică.?
Aici părerile sunt împărţite.
Unii analişti consideră că Planul Marelui Orient Mijlociu Extins din creuzetul neoconservatorilor lui George Bush a degenerat.
Dar aici intrăm fie pe teritoruul analizei politicii externe a SUA fie pe cel al relaţiei adeseoeri ambigue dintre Administraţie şi numeroasle servicii secrete.
S-ar putea ca întotdeauna,adevărul să fie devoalat mult mult mai târziu.Ceea ce ne rămâne în prezenţa acestui vid de informaţie, sau mai curând al acestui exces de informaţie căci Wiki Leaks vine cu o avalanşă de texte şi informaţii din care ne e greu să discernem adevărul fără a cădea în plasa unor scenarii discutabile, este să observăm situaţia de astăzi- ce anume aduce fenomenul numit primăvara arabă, venit la scurt timp după situaţia irakiană şi cu puţin înainte de Fondarea statului islamic, cea mai recentă provocare internaţională în faţa căreia America mai puţin agresivă şi mai dispusă la negociere este obligată astăzi să riposteze.
Nu puţine sunt vocile care fac legături între evoluţiile şi finanţările pentru acest stat şi politica lui Vladimir Putin. Cum suntem situaţi chiar geografic în punctul de interescţie al unor mari interese geopolitice şi strategice planetare, problema aceasta ne priveşte în mod direct : economic şi implicit, geostrategic.Am avut ocazia să văd cum funcţionează polul de cercetare şi analiză din marja Ministerului de externe francez, în care orice opinie interesantă şi pertinentă este analizată, luată în seamă şi procesată de o echipă întreagă de analişti. Aceştia nu sunt exclusiv angajaţii de la Quai d’Orsay ci dimpotrivă, provin din cele mai diverse ( ca orientare ) grupuri de reflecţie şi analiză. Cum nu am ştiinţă de existenţa unui asemenea mod de reunire şi sintetizare a analizei geopolitice s-ar putea ca realizarea unui asemenea concept şi punerea lui în practică.
Up date.Chiar la limita datei prezentei intervenţii, evenimente importante au zguduit comunitatea internaţională. Fără a avea distanţa necesară pentru a le contempla în desfăşurarea şi cauzalitatea lor, ne simţim datori să le notăm, fie şi pentru faptul că au un impact magrebian puternic. Sudul Libiei este în clipa de faţă în haos total, ceea ce afirma în ultima conferinţă de presă preşedintele Hollande. El spunea că responsabilitatea este a comunităţii internaţionale, a Naţiunilor Unite şi că nu e suficient să bombardezi, trebuie să pui ceva în loc. Franţa a acţionat în Mali şi o parte din djihadişti s-au refugiat acum în Libia.Nucleul de periculozitate poate afecta grav ţări ca Nigeria, Camerun,Mali, Tunisia şi Egipt. .
Este evident faptul că în momentul în care teroriştii Statului islamic vor fi realmente atacaţi , se vor putea regrupa în acest no man,s land.Dar vom reveni la Statul islamic şi la influenţele sale asupra Maghrebului.
O nouă provocare a geopoliticii actuale : acţiunea SIIL
Statul Islamic în Irak şi Levant (SIIL) este o grupare jihadistă radicală o emanaţie a Statului Islamic în Irak (ISI), organizaţia irakiană a reţelei Al-Qaida, condusă de Abu Bakr al-Bagdadi.În aprilie 2013, Bagdadi anunţa că ISI şi Frontul al-Nusra, gruparea jihadistă prezentă în Siria, fuzionează pentru a devenit Statul Islamic în Irak şi Levant (SIIL).Dar Al-Nusra refuză să adere la această nouă entitate şi cele două grupări încep să opereze separat, înainte ca un război generalizat să le opună începând din ianuarie 2014.
SIIL a contestat în mod deschis autoritatea liderului Al-Qaida, Ayman al-Zawahiri, şi a respins solicitarea acestuia de a se concentra pe Irak şi de a lăsa Siria Frontului Al-Nusra.În Siria, majoritatea combatanţilor de pe teren sunt sirieni, dar comandanţii vin deseori din străinătate şi au căpătat experienţă în Irak, Cecenia, Afganistan şi pe alte fronturi. În Irak, majoritatea combatanţilor sunt irakieni.
Potrivit specialistului în islam Romain Caillet, de la Instititul francez pentru Orientul Mijlociu, numeroşi lideri militari sunt irakieni sau libieni, în timp ce liderii săi religioşi sunt mai degrabă saudiţi sau tunisieni.
SIIL numără şi sute de combatanţi francofoni, între care francezi, belgieni sau cetăţeni din Africa subsahariană.
Tocmai datorită acestui „mozaic” musulman, aruncarea unei priviri asupra acestei noi provocări este importantă. Estimarea noastră este că SIIL va găsi teren propice de dezvoltare în unele teritorii maghrebine şi mai ales în incontrolabila Libie.
Vom vedea atunci care va fi poziţia fiecărui stat în parte în privinţa acestei ameninţări care e plasată acum în Orientul Mijlociu şi va deveni proabil în scurt timp, mondială.
« La diplomatie peut essayer de convaincre, mais il peut rester des désaccords et chaque pays a ses propres intérêts », spunea de curând Gérard Araud, ambasadorul Franţei la Naţiunile Unite.
Statul islamic a devenit grupul terorist cel mai puternic din lume. Simpla titulatură face extrem de rău lumii arabe pentru că în mintea populaţiei se face un amalgam . Statul islamic autoproclamat e o grupare teroristă dar state islamice normale, sunt mai toate celelalte !Atunci, ce poate înţelege publicul obişnuit, nu acela care şi pierde vremea în analize de geopolitică.
Comunitatea internaţională încearcă să limiteze influenţa acestui grup înainte de toate prin neutralizarea finanţelor djihadiste. « Il faut prendre des dispositions pour couper tous les financements possibles. »( Trebuie luate măsurile pentru a tăia toate finanţările posibile ) proclama şi Laurent Fabius ministru francez al afacerilor externe.« Les Nations unies, à la demande de la France, ont pris une résolution qui met hors la loi tous ceux qui financeraient directement ou indirectement l’Etat islamique »( Naţiunile Unite la cererea Franţei au admis o rezoluţie care pune în afara legii pe toţi cei care ar finanţa direct sau indirect Statul islamic.) referinţă la decizia din 15 august a Consiliului de securitate.
Totuşi în câteva luni acest Stat autoproclamat şi-a creat o statură economică fără precedent pentru o mişcare teroristă:7 mari câmpuri petroliere pe care au pus mâna în Irak, jefuirea unei porţiun mari din Irak , plus banca centrală din Mosul , ajutoarele care provin din diferite ţări au făcut din acest Stat o organizaţie puternică din punct de vedere financiar.
”Terorismul şi-a schimbat dimensiunea!„ ( admitea preşedintele francez)Mali, Nigeria, Libia, Somalia dar acum în Siria şi Irak.Masacrează minorităţile, decapitează, crucifică opozanţii, distruge totul. Milioane de refugiaţi.„Hollande a acuzat tăcerea comunităţii internaţionale. 1000 de francezi sau rezidenţi s-au alăturat grupului, tineri, unii minori.Franţa consideră ca e deja vorba despre ceva esenţial pentru propria securitate a Europei.
Petrolul incontrolabil, combustibil în campanii militare
Câteva elemente legate de resorturile acestui stat islamic.
Agenţia internaţională a energiei evocă o cifră de ( milioane de dolari pe zi care ar intra în visteria acestui stat . Francis Perrin (director al Pétroles et gaz arabes),afirmă că ar fi mai puţin şi că Agenţia a făcut calculul luând ca bază tariful convenţional pentru barilul de petrol.
Căci acest petrol este vândut la piaţa neagră şi în acest caz cifra ar fi mai mică, doar vreo 3 milioane pe zi. Acelaşi Francis Perrin spune « Au regard d’un Etat pétrolier, cela fait peu. Mais pour un groupe terroriste, c’est important. » ( Dacă ar fi vorba despre un stat petrolier,nu ar fi mult. Dar vorbind despre un grup terorist, e o cifră importantă.)
Djihadiştii recurg la circuite de distribuire clandestine, alimentate de triburi de-a lungul Irakului, Iranului şi Siriei şi chiar Turciei.
« C’est une région où il y a depuis longtemps des trafics en tout genre. » )( e o regiune în care există de multă vreme traficuri de toate genurile )
Ca acest comerţ să fie stopat ar trebui ca ţările riverane să poată şi să vrea, să aibe capacităţi militare, de vamă şi poliţieneşti coordonate între ele.
« Avant, ce n’était pas un enjeu majeur. On restait sur des quantités qui ne bouleversaient pas la planète, l’économie ou le marché pétrolier, explică Francis Perrin. „Là, ça devient un enjeu global… mais ça ne se fera pas en un jour. »( Înainte, nu era un lucru major.Se rămânea pe cantităţi care nu bulversau planeta,economia sau piaţa petrolieră. Acum devine o provocare globală, dar n-o vom face într-o zi…)
De asemenea nu tot petrolul e destinat vânzării. O bună parte e folosit de ei, o altă parte e distribuită pe teritoarele controlate.
Mişcarea djihadistă este capabilă să supravieţuiască de manieră autonomă , îşi poate satisface toate nevoile de carburant, şi de fapt aceasta este problema majoră a unei campanii militare.
Lupta financiară şi ea este oarecum limitataă.
Jefuirea băncii centrale din Mossul a permis Statului islamic să recoleze 425 de milioane de dolari în dinari irakieni.
Se pune problema dacă autorităţile internţionale vor putea împiedica djihadiştii să le folosească , făcând apel doar la supravegherea financiară?
Personalităţi ale lumii finanţelor afirmă că aceasta ar fi calea cea mai eficace de a-i atinge pe djihadişti. Anthony Amicelle( professeur affilié au Centre international de criminologie comparé de l’université de Montréal) spune că ideea de a-i lovi pe djuhadişti la partea financiara ar da rezultate vizile( l’idée de frapper les jihadistes au porte-monnaie « permet de donner des résultats tangibles, chiffrés ».
Dar acesta e un raţionament bun pentru o lume normală, în care finanţele sunt folosite în scopul de a avea un beneficiu. Acest lucru nu contează pentru djihadişti.
Terorismul poate fi finanţat prin surse legale, greu observabile cum ar fi de pildă donaţiile particulare. În islam , zakat este un act de generozitate obligatorie care poate justifica donaţia în bani către djihadişti.
Donţiile circulă printr reţele de transfer de bani informale cunoscute sub numele de HAWALA, foarte utilizate de lumea arabă, aproape imposibil de supravegheat .Interzicerea lor e imposibilă fiindcă ar condamna economia unor ţări ale căror venituri depind de emigraţie şi de viramenete familiale.
Lupta cu ajutorul observaţiei financiare este foarte limitată în acest caz.La finele lui iulie 2014, Michael Knights, de la Washington Institute for Near East Policy,observa faptul că « acest autointiulat stat islamic a trecut de la statutul de grup terorist cel mai prosper la statutul de cel mai sărac stat din lume”.E desigur, doar un joc de cuvinte. Dar ce va urma şi mai ales, care va fi consecinţa directă a acestei acţiuni noi, crude şi surprinzătoare asupra lumii maghrebiene şi a lumii în general, rămâne de văzut şi înţeles în cele ce urmează.