Fă Rai din ce ai : Suly Bornstein Wolff

    Cu o biografie densă, de cetățean al lumii, cu afinități în leagănul Europei de Est, născută în Brazilia și cu o interesantă experiență canadiană, israeliana Suly Bornstein Wolff a fost pentru mine o întâlnire de-a dreptul surprinzătoare.
În pictură, colaj, instalații, mai toate provenite prin reciclarea materialelor, în sticlărie și tehnici mixte, această plasticiană ne oferă un fel de mixtum compositum al lumii de azi, nuanțată prin afinități estetice, reunite prin tehnici și idei, printr-o vocație a metaforei translatată în culoare și formă.În galeria ei din Neve Tsedek, la Tel Aviv, alături de curatoarea expozițiilor ei, Vera Pilpoul și prietena Andreea Soare, am avut și eu revelația unei noi vieți acordate obiectului umil, refolosit și ridicat la rangul de sursă de inspirație.
De aceea am intitulat prima ei prezență în România care s-a petrecut printr-o expoziție de autor în Galeria de artă contemporană a prestigiosului Complex Muzeal Bistrița Năsăud : ”Fă Rai din ce ai !”
Această veche zicere românească i se potrivește perfect, e ca un arc de gând peste timp și peste lume, aducându-ne-o aproape pe această artistă internațională, în efortul ei superb de-a se apropia de publicul din România.Sunt forme, culori, nostalgii, spirit ludic, modern și surprinzător, într-o adevărată cavalcadă eclectică.

Jurnal de bord Bistrița/Bacău

 Aflată pentru prima oară în orașul Bistrița, Suly Bornstein Wolff și-a adaptat expoziția la forma și dimnsiunea sălilor din Galeria de artă contemporană a Complexului Muzeal Bistrița Năsăud, condus de Alexandru Gavrilaș. A optat pentru lucrări de mici dimensiuni( tansportul lucrărilor și tot ce ține de acesta, a fost suportat financiar exlusiv de artistă !) :  unele dintre ele sunt celebrele paralelipipede închise sub plastic transparent, în care  se compun în construcții vesele dopurile strălucitoare și orginale ale unor flacoane de parfum cu nume celebre, fie figurine de lego în compoziții năstrușnice. Lucrări de colaj (binecunoscuții ei arici extrem de expresivi despre care știm că sunt făcuți din foi de revistă  sau covorașe murale de frunze imaginare sau petice reunite în puzzle.

Mi-a venit în minte ce spusese Louis Aragon : “Colajul este o artă care provoacă pictura ” și mi-am amintit de îndată colajele făcute de Odysseas Elytis , cele care de altfel îi acompaniau superba ediție românească din ”Iar ca sentiment un cristal ” , sigur sunt gânduri din demult, azi, când tehnica a intrat total și definitiv în viețile noastre .

Suly o ridică însă la rang de artă expresivă așa cum ai ridica o păpădie strălucitoare din anonimatul bordurii de trotuar și ai așeza-o să domnească într-o vază mică pe masa ta de lucru.

Sunt și alcătuiri din resturi de lemn asamblate de ea ca un ecou discret de amintire brâncușiană (de altfel de curând ea a avut la Tel Aviv o expoziție din resturi de lemn,o imagine de ansamblu  absolut spectaculoasă, cu lucrări enorme pe care daca le privești de la distanță ai impresia unei dantelării sofisticate sau a unei cetăți imaginare, topită în bejul materialului. (Second Chance, Art project, 2022-Feb2023 at Hiriya Educational Center, Israel)

E treaba criticilor să deslușească mereu sensuri și idei îndărătul lucrărilor, e treaba privitorului să se încânte și să se minuneze cum dintr-o foaie de hârtie albă răsare o floare sofisticată, cum din mărgele de plastic răsar alcătuiri delicate, surprinzătoare, cum deșeurile de hârtie impregnate de auriu devin roți formidabile, misterioase parcă, sau floarea soarelui sau sugestii de perpetuum mobile, sau  cam ce vreți să vă închipuiți!

Imi place la tehnica lui Suly Bornstein Wolff faptul că pare spontană și desigur îndărătul acestei sponatneități este multă gândire și reflecție, multe asociații de idei. În schimb spectacolul final apreciat de publicul din galeria de arta contemporană e, el însuși, unul aparent spontan și cuceritor. Cam ca în poezie, când metafora izbucnește cu naturalețe și pare spontană câtă vreme ea a chinuit vreme îndelungă mintea poetului.

După mai bine de o lună petrecută la Bistrița, expoziția a luat calea Bacăului (grație sprijinului oferit constant de Comitetul de cultură Bistrița Năsăud prin domnul Alexandru Pugna) și a fost găzduită la Centrul de Cultură ”George Apostu”prin buna deschidere pasionată,entuziastă,plină de bunăvoință  a domnului Geo Popa.Mai exact în Galeria de Artă Contemporană, acolo unde în fundal domină trei lucrări imense, în lemn, semnate  de George Apostu însuși, aduse din Liban cu mari eforturi de echipa Ministerului Culturii din anii 2017-2018.

Pentru mine personal a fost emoție, căci fusesem eu însămi,călătoare pasionată, pe urmele lui Apostu, la Edmonton în Canada, în aceeași casă în care sculptorul (de acum mitic, considerat  a fi plasat în filiația artistică a lui Brâncuși)  fusese în ospeție lacasa lui  Guy Parissau și a Margaretei Zirra, alături de scriitorul Georghe Astalosz, plănuind spectacole fantaste de teatru, cu o recuzită tot fantastă alcătuită  din sute de ceșcuțe de ceai, și pornise apoi  ca un aventurier în Munții Stâncoși să-și caute piatră pentru sculptură, iar poze cu el, realizate mai ales de Mihai Oroveanu erau expuse pe pereții Muzeului, la Bacău…chiar acum în toamna lui 2023, când, iată am ajuns și noi aici,  cu Suly Bornstein Wolff și expoziția ei.

Dintr-o  întoarcere din memorie la clipa prezentă, m-am concentrat acum pe expoziția prezentului – același titlu și concept, dar cu  adăugare de lucrări noi aduse cu avionul de la Tel Aviv, că să dea expoziției altă notă și o anumită dinamică, cinetică : unele lucrări sunt agitate direct de tavan ,în liberă rotire și altele sugerează prin oglindiri, inserția privitorului însuși în lumea lucrării.

Fiecare piesă cu povestea ei, posibilă. Colajele colorate rezonează cu covorul verii pe sfârșite din grădina muzeului, acolo unde sclipesc șăgalnic ciupercile ceramice alemarelui artist ceramist bucureșean Ovidiu Ionescu. O inimă albastră din bucățele de placaj.O roată aurie închisă, captivă într-o cutie ermetică din Plexiglas și de altfel multe, multe alte cutii transparente cu acele figurine  exotice despre care îți dai seama că sunt sticluțe sau dopurile unor flacoane de parfum, numai foarte de aproape! Suly găsește cu un ochi ager și mereu atent forme care spun ceva despre orice și din această împletire se iscă metafore ori poveste pur și simplu.

Despre Suly și cum observă ea lumea

Am urmărit-o cu coada ochiului, în grădina uluitoare de la Bacău, observând atent și îndelung drumurile unui gândăcel, cred că era o vaca- domnului, sau apropiindu-se de petecul de baltă cu stufăriș și mătasea broaștei, ori de o inflorescență spectaculoasă. O văzusem la Sângeorz uimindu-se de ustensilele ruginite și aproape atemporale din ograda lui Maxim Dumitraș . Cu calm și serenitate povestind despre superba ei familie și parcă lăsând la o parte intenționat marile ei momente de expunere ca artistă în atâtea locuri, pe planetă.

Mai preocupată să se trezească cu noaptea în cap și să ia drumul atelierului pentru mereu, altceva. (Au vorbit despre dimensiunea socială, umanitară, ecologică a lucrărilor ei scriitorul Liviu Pendefunda și Gh.Geo Popa, directorul Centrului,  amfitrionul manifestării.Cei de la Bacău au înconjurat-o pe Suly cu multă afecțiune : două tinere artiste plastice care s-au ocupat de montarea expoziției(Mari Bucur și Anca Niculina, talentate, iscoditoare, căutătoare și cu mintea mereu deschisă, suflet mare !), Ovidiu Ungureanu, artist vizual de mare inventivitate, fotograf și colecționar, imaginativ și fantast el însuși, plastician caricaturist  Victor Eugen Mihai cunoscut drept VEM, Alin Popa, istoric și manager preocupat de lumea băcăuană,  în fine, tot ”corpul tehnic” din acest colectiv care de fapt pare o familie.

Prezența lui Suly Bornstein Wolff în România a fost o pată de culoare binevenită, însoțind un îndemn important : la regândirea unor pattern-uri sociale, la re-gândirea relației cu natura, cu planeta, cu economia și grija față de mediu. Mi-a făcut bine aestă venire a unei artiste-cetățean al lumii ,către lumea mea românească. Soțul dumneaei, un neuro chirurg de marcă,fusese un obișnuit al marilor congrese medicale și cunoștea Ardealul,mai ales prin filiație maternă.Dar Suly, îmboldită de curatoarea ei neobosita, tenacea, pasionata Vera Pilpoul, a venit să afle ea însăși cu ochii și cu simțurile ei cum e cu România, și să vrea ca artiștii români să afle depre ea, despre ideile ei , despre viziunea ei privitoare la material, concept și idee.