Albumul din raftul ascuns -File din Arhiva Gheorghe Tomozei,  de Cleopatra Lorințiu este o carte publicată la Editura Ecou Transilvan ( editor Nadia Farcaș, redactor Andreia E. Breaz)  apărută în octombrie 2025 .

De ce”Arhiva Gheorghe Tomozei”?

Restituiri, reamintiri,”escribenți”din raftul ascuns

Totul începe cu un raft cu dosare înghesuite, orânduite cel puțin aparent, cu minuțiozitate, conținând multe tăieturi din ziare și reviste, manuscrise, file dactilografiate, scrisori și fotografii personale, un spațiu generos dedicat exclusiv memoriei unor scriitori preferați dar și dosare încopciate conținând manuscrisele unor cărți trimise demult la edituri.

Și undeva, așezat un pic în spate, un pic ascuns aș zice, un dosar foarte voluminos conținând fotografii. Tomozei nu e în ele. Sunt autori pe care i-a întâlnit, unii prieteni, alții mai puțin, sunt și autori clasici, de dinainte.

Că poetul aduna fotografiile în care era și el în compania unora și altora, îmi pare un lucru firesc. Erau episoade din biografia lui, din evoluția lui literară, unele de la Școala de literatură ”Mihai Eminescu”sau de perioada când a condus revista Argeș.

Dar cum să interpretez mulțimea de fotografii pe care el le colecționase pur și simplu, făcuse rost de ele cumva, uneori plătise din propriul buzunar pentru asta, le obținuse de la fotografii ocazionali. Și totuși. Tomozei nu era un pasionat al fotografierii, nu avea materiale adecvate, o fi avut un aparat un Laika vechi, dar nu fotografia iar asta nu făcea parte din pasiunile lui.( Care de altfel nu erau puține: bibliofilia, numismatica de pildă). Cum am mai spus, aceste fotografii ale altora le lipise pe file albe ministeriale, le numerotase și sub multe din ele scrisese o explicație lapidară, un nume, o poreclă, niște inițiale.

De ce?

Care fusese de fapt intenția lui?

Le adunase, le lipise, le încopciase, adăugase cu grija mici fâșii de carton între file ( se cheamă ”călăreți”, cred) așa încât manevrarea dosarului voluminos să nu fie atât de anevoioasă și ansamblul să nu cedeze sub greutatea pozelor lipite. Iar în final, învelise dosarul cu o bucată de tapet nemțesc, mai colorat, mai frumos, mai decorativ, față de cenușiul obiectelor noastre de papetărie și scrisese cu tuș negru pe tartaj ”escribenți”. Pe lângă contemporani mai erau poze, mai puține, ce-i drept, cu ”preferații” : Eminescu, Ionel Teodoreanu, Rebreanu, Veronica Micle.

Ce intenționa el oare adunând o asemenea colecție în dosarul din raftul ascuns?

Nu am apucat să vorbim despre asta cu toate că la un moment dat mi-a spus că deține fotografii ”prețioase”, cu un aer complice  dar de copilandru care deține un secret și se bucură cumva de el. În mare, alcătuirea aceasta era gata când el  sărbătorea 50 de ani. Sărbătoare bizară, organizată în apartamentul din strada Clucer Udricani, la care invitase câțiva amici, petrecută în mod nefericit la doar câteva zile de la catastrofa nucleară de la Cernobîl, într-o realitate dominată de teamă și de tăinuiri.

Aș fi vrut să scriu eu însămi o biografie a poetului, mă simțisem cumva datoare în memoria perioadei  în care i-am fost aproape dar petele albe din biografia lui m-au împiedicat să fac asta.* În plus de nenumărate ori Tomozei însuși a spus cât își dorește ca un tânăr, un student ipotetic îndrăgostit de poezia lui să fie biograful lui.

Așa că mai degrabă așteptăm sosirea admiratorului literar iar acum eu doar profit de resursa de informație pe care am găsit-o în raftul ascuns și am alcătuit această prima parte de restituire. Sunt deopotrivă amintiri, evocări, fragmente de articole, dar și notații, scrisori inedite, fragmente din jurnalul lui inedit.

Tomozei îi iubea pe cei care scriu, cumva un ecou al vorbelor lui Heliade Rădulescu, profetice:  „Nu e vremea de critică, copii, e vremea de scris și scrieți cît veți putea și cum veți putea, dar fără răutate”…  frază care  face parte din prefața editorului Asupra traducției lui Omer. Traducerea Iliadei, făcută de Aristia  era tipărită în anul 1837 la București, în tipografia lui Heliade. Tomozei adora literatura veche, o parcurgea cu un deliciu de degustător de file rare, cred că îi alinta pe scriitori cu acest apelativ, cred, inventat. Așadar e o carte despre ”escribenți” , fragmentată, recompusă din mine.

Mai degrabă ea desenează o perioadă a literaturii noastre, firește, cu subiectivitate. Adaug faptul că în această primă carte de restituiri din Arhiva lui Gheorghe Tomozei, nu sunt prezenți numeroși autori ca de exemplu Constantin Țoiu, Laurențiu Fulga, Dan Deșliu, Ion Horea ,Mircea Micu, Ion Bănuță, Nina Cassian, Ileana Mălăncioiu, Florica Codrescu, D.R.Popescu, Alexandru Rosetti, Vladimir Streinu, Ilie Purcaru, Grigore Hagiu, Horia Zilieru, Radu Anton Roman, Toma Caragiu, Dana Dimitriu, Anghel Dumbrăveanu, Ion Flora, Marin Sorescu, Rusalin Mureșanu, Titus Popovici, Alecu Ivan Ghilia, Corneliu Leu, Mihai Sin și mulți alții. Sper să vină și vremea completării acestei prime încercări de restituire.

Îmbrățișarea pe care el o reușise în fața literaturii române contemporane era generoasă, altruistă, un ecou din felul de a fi al unui om îndrăgostit de scris și cei care scriau dar și un ecou dintr-un fel de a fi al altor vremuri, acelea care, deși erau grele, supuse adeseori fricii și oricum, cenzurii,  puneau în centrul gândului respectul pentru intelectuali, pentru cultură profundă, pentru studiu și erudiție, pentru umanitate.

E mult spus? E poate, patetic ? Se poate.

Eu nu sunt decât intermediarul unei transmisiuni dintr-un timp către  o altă arhivă.

Una viitoare. Despre care nu am habar dacă va fi cunoscută, prețuită sau măcar răsfoită.

Să vedem ce va decide Inteligența Artificială.

_______________________________________________________________________________

*Câteva  din aceste texte au apărut integral sau parțial în revista Cafeneaua literară (Pitești,  nr.4-12/2024) și1-7,9/2025); în revista Scrisul românesc (Craiova), și în unele ediții digitale Meridianul Timișoara, Vatra Veche, Contact Internațional, Destine literare, Epithet, prin bunăvoința scriitorilor Virgil Diaconu, Florea Firan, Dumitru Oprișor, Liviu Pendefunda, Nicolae Băciuț, Laurențiu-Ciprian Tudor.

Notă :

Prima lansare a cărții s-a derulat în cadrul Salonului Cărții derulat la Biblioteca Județenă din Slobozia(director Elena Balog), grație prieteniei sincere dintre editoarea cărții(Nadia farcas)  și colectivul acestei biblioteci care poartă numele prozatorului ”Ștefan Bănulescu”. Acesta a fost de altfel, printr-o simplă coincidență și unul din colegii poetului Gh.Tomozei la celebra Școală de literatură Mihai Eminescu ”la începutul anilor cincizeci.

3. Iată cîteva titluri din subcapitolele cărții :

DE CE „ARHIVA GHEORGHE TOMOZEI”? RESTITUIRI, REAMINTIRI, „ESCRIBENȚI” DIN RAFTUL ASCUNS …… 5

LA ÎNCEPUTUL ANILOR ’50. ACEA ȘCOALĂ DE LITERATURĂ ……….. 9

LABIȘ, ALBATROSUL ………..9

SUB VRAJĂ SADOVENIANĂ – 1974 ……..24

MIRON RADU PARASCHIVESCU – „Autor al unor poeme durabile, capabile să-i sugereze și prin neîmplinire, împlinirea” ……….. 29

ARGHEZI, SPIRITUL PROTECTOR, „MEȘTERUL” DE GENIU ………. 42

Semețiile argheziene ……….. 45

LA BACOVIA ……. 49

EUGEN JEBELEANU, MENTORUL ȘI „NEMILOASA SPERANȚĂ” ….. 53

ZAHARIA STANCU – „El e tipul scriitorului total, animat de magice ambiții” ………..61

ROMULUS VULPESCU ȘI PAGINI DIN „ARHIVA GH. TOMOZEI” …. 70

INOCENȚELE VICLENE ALE LUI EMIL BOTTA ………76

NICHITA ȘI TOM …………….80

Scrisoare de scuze. Visul din 31 martie ……………………………. 90

Aventura de la Histria …………………………………………………. 100

Prietenie și melancolie. „Uriaș depozit de suavități” ……….. 106

„A propus un nou chip poeziei românești” ……………………. 112

Toamnă cu Nichita, la Praga, ’84 …………………………………… 113

GEO BOGZA – „I-a fost dat să tulbure pacea unor ierarhii” …… 119

 

„CIREȘARII” DE CONSTANTIN CHIRIȚĂ – În „aventura capitală de recuperare a râsului și bucuriei” ……. 128

„O.Z.N.” POP ȘI PASIUNEA CĂUTĂTORULUI – „Nemărginire pururea mișcată…” ……….134

CIUDATUL DOSAR CU „ESCRIBENȚI” ………….. 142

OM CU ENIGMĂ, „CETĂȚEAN AL ATLANTIDEI”, GEO DUMITRESCU ………..145

ION GHEORGHE: FANTEZIE, MISTIFICARE, DEMISTIFICARE ……. 149

VICTOR EFTIMIU ………. 153

BRUNEA FOX ………………154

PHILIPPIDE …………155

FLORIN MUGUR – „Voluptatea de a deveni un receptacol al suferinței umane” …….. 159

 

FĂNUȘ NEAGU – Câteva emoții, câteva revelații………….168

EUGEN BARBU – „Săptămâna nebunilor, roman podit și el cu trunchiuri retezate ca, odinioară, Podul Mogoșoaiei”

ALEXANDRU IVASIUC ȘI UN STRANIU AUTOGRAF ………..186

NEGO ȘI TOM ………….. 192

O întâlnire crispată ……….197

„Ce forță poate avea poezia” …….. 200

MARIN PREDA – „Imaginea inconfundabilă a unui adevărat erou al scrisului”…206

 

ADRIAN PĂUNESCU – „Namila blondă gesticulând abundent. Insuportabila apariție plină de farmec” ……..213

O amintire din redacția revistei Luceafărul și apariția „tinerei mlădițe literare”, liceanul Adrian Păunescu …..215

Corespondențele de peste ocean …… 219

„Îmi păreai atunci stăpân absolut al gustului pentru poezie” ……228

 

Iată și câteva fotografii ( din cele o sută, incluse în carte):